Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială

 Francmasonul James Paul Warburg făcea o declaraţie în faţa Senatului SUA pe 7 februarie 1950: „Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”

La întâlnirea anuală a grupului Bilderberg din Baden-Baden, Germania, din 6-9 iunie 1991, unde a avut loc debutul lui Bill Clinton, David Rockefeller Jr. a declarat: „Suntem recunoscători față de Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi alte mari publicaţii ai căror directori au luat parte la întrunirile noastre şi şi-au respectat promisiunea de a fi discreţi timp de aproape 40 de ani…
Ar fi fost imposibil să dezvoltăm planul nostru mondial dacă ar fi fost dat publicităţii pe parcursul acestor ani. Dar lumea este acum mai sofisticată şi mai pregătită să se îndrepte spre un guvern mondial. Suveranitatea supernațională a unei elite intelectuale şi a bancherilor internaţionali este bineînţeles de preferat autodeterminismului naţional practicat în ultimele secole.”

La acea vreme, Clinton nu era cunoscut în afara statului său de origine, Arkansas. Doar două luni mai târziu, el a fost nominalizat să candideze la preşedinţie din partea „democraţilor”, iar 16 luni mai târziu, William Jefferson Clinton a fost ales preşedinte al Statelor Unite, ajutând la implementarea Noii Ordini Mondiale.

Cel care i-a adunat pentru prima dată pe francmasonii de rang înalt la o întrunire în oraşul Oosterbeck din Olanda, la Hotelul Bilderberg, între 29 și 31 mai 1954, a fost polonezul mason Hieronim Retinger. Bilderbergii au devenit o instituţie a grupării satanice a așa-zișilor „iluminați”.

„A început o nouă realitate”, spunea consilierul pe probleme de securitate al preşedintelui Eisenhower după întâlnire. Retinger, francmason de gradul 33, a avut, de asemenea, iniţiativa înfiinţării Comunităţii Europene şi a Consiliului Europei. El era în favoarea unei Europe unite şi avea acces nelimitat la preşedintele SUA.

David Rockefeller Jr. a declarat în faţa Consiliului de Afaceri al ONU în 1994: „Ne aflăm în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este o criză majoră la momentul oportun şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

David Rockefeller recunoaşte în cartea sa Memoriile (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002) că a contribuit la Noua Ordine Mondială şi se declară vinovat: „Unii chiar cred că suntem parte a unei societăţi secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, mă caracterizează pe mine şi pe familia mea ca «internaționaliști» ce s-au raliat cu alte persoane din toată lumea pentru a edifica o structură mai integrată global şi politic (n.ed. Noua Ordine Mondială) – o lume – dacă vreţi să o numiţi aşa. Dacă aceasta este acuzaţia, atunci mă declar vinovat – şi sunt mândru de acest lucru!”

Agenda 21, Agenda 30 şi Noua Ordine Mondială – planul pentru o sclavie durabilă

Aproape toată lumea a auzit de dezvoltare durabilă, un concept sforăitor urmat, de obicei, de un torent de vorbe goale şi un căscat pe măsură din partea audienţei. Sună bine, căci toată lumea iubeşte progresul şi dezvoltarea, mai ales dacă e sustenabilă. În fine, definiţia oficială pare (deşi nu este) chiar atractivă: „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.

Este greu de imaginat cum ar arăta nevoile generaţiei 2200, astfel încât consumul nostru prezent să nu le afecteze, dar asta este deja o chestiune de detaliu.

Termenul cu pricina a devenit faimos în urma conferinţei ONU de la Rio de Janeiro şi a fost dezvoltat în documentul subsecvent Agenda 21. Tot aici îşi au originea entuziasmul şi dedicaţia ecologistă a mulţimilor progresiste din ultimii 20 de ani. Dacă vă întrebaţi de unde atâta îngrijorare pentru natură la numeroşi tineri, răspunsul este Agenda 21, chiar dacă majoritatea habar nu are de acest document.

„Este un plan comprehensiv de acţiune ce urmează să fie pus în aplicare la nivel global, naţional şi local de ONU, guverne naţionale şi grupuri importante în toate domeniile unde oamenii au impact asupra mediului”, se arată în document.

Şi cum orice acţiune umană influenţează mediul, deducem că nu va scăpa nimic de sub umbrela acestui program. Însă lucrurile cu adevărat interesante încep abia când vezi ce se ascunde de fapt sub faţada ecologistă. În primul rând, te izbeşte ideea că drepturile individuale, precum dreptul la proprietate, trebuie să fie restricţionate, uneori chiar anulate.

Harvey Ruvin, vicepreşedinte al ICLEI (o organizație apendice a ONU în acest domeniu) a declarat că „drepturile individuale vor trebui să facă un pas înapoi în favoarea celui colectiv”.

În al doilea rând, pentru a nu lăsa niciun dubiu asupra orientării ideologice, ni se spune limpede că „ideea potrivit căreia accesul la pieţe va reuşi prin sine să reducă sărăcia este greşită”.

Cum nu există o variantă de mijloc între stat şi piaţă, rezultă că singurul mijloc prin care poate fi redusă pauperizarea şi protejat mediul îl reprezintă o autoritate centrală. Dar, atenţie, căci această autoritate va fi transnaţională şi se va ocupa de redistribuţia resurselor la nivel global.

Din acest motiv, afluenţa societăţilor occidentale trebuie redusă. „Stilurile de viaţă curente ale clasei de mijloc din ţările bogate – ce presupun un consum ridicat de carne, folosirea carburanţilor, a aerului condiţionat la serviciu şi acasă, zone rezidenţiale – nu sunt sustenabile. Este nevoie de o schimbare care să ducă la întărirea sistemelor multilaterale, incluzând aici Naţiunile Unite”, afirma Maurice Strong, fostul subsecretar al ONU, cel care a pledat printre altele şi pentru obţinerea unei licenţe pentru a putea avea copii.

Iar aici este atins unul din punctele cele mai importante ale Agendei 21, pentru că scopul evident îl reprezintă remodelarea completă a spaţiului urban şi rural.

Proiectul Wildlands al ONU are drept obiectiv resălbăticirea zonelor naturale afectate de prezenţa umană. Nu vă gândiţi neapărat la teritorii afectate de poluare, ci la orice urmă de interferenţă, precum drumuri, case, electricitate etc.

Cu alte cuvinte, idealul îl reprezintă eliminarea oamenilor din aceste zone şi îngrămădirea lor în spaţii bine delimitate. Teoria conspiraţiei, veţi spune. Nu chiar. Capitolul 28 al Agendei 21:
„Pământul …. nu poate fi tratat ca un activ obişnuit, în posesia indivizilor. Controlul public al pământului este, din acest motiv, indispensabil. Guvernul trebuie să menţină o jurisdicţie completă şi să exercite o suveranitate totală asupra terenului având drept obiectiv planificarea liberă (?) a aşezărilor umane”.

Ţinta explicită, cel puţin în ceea ce priveşte SUA, deşi după aceea toată lumea bună va urma, este ca jumătate din teritoriu să fie epurat de prezenţa oamenilor. Gânduri prea îndrăzneţe? Nici măcar… În Florida, guvernul a achiziţionat deja 28% din pământul disponibil.

Ce se va petrece cu indivizii? Aici intervine partea a doua din Agenda 21 şi dezvoltarea durabilă: Creşterea Isteaţă („Smart Growth”). În linii mari, planul este de a înghesui oamenii precum vitele în comunităţi urbane cât mai dense.

În cuvintele unui activist Smarth Growth: „oamenii vor fi în cuşti, iar animalele se vor uita”. Într-un limbaj mai puţin metaforic, presupoziţia „ştiinţifică” este că aglomerările urbane vor determina scăderea poluării. Adică, iei oamenii de pe unde îi găseşti, îi închizi în oraşe („no cars allowed” – „nu sunt premise autovehiculele”) şi astfel reduci problemele de mediu.

„Proprietatea privată trebuie abolită pentru a construi comunităţi tip balot, unde oamenii vor fi nevoiţi să trăiască unii peste alţii în zone mixte, la o distanţă mică față de şcoală şi locul de muncă, ce poate fi parcursă mergând pe jos, eliminând astfel nevoia de mijloace de transport, altele decât biciclete, autobuze şi metrou uşor. În această viziune, nu se va mai putea construi pe pământul de la ţară şi acesta va fi restituit sălbăticiei”, declara un oficial american din Massachusetts.

Heritage Foundation a demolat cu mai multe studii empirice ideea că densitatea ridicată produce mai puţină poluare, în cazul în care cineva se întreabă dacă ecologia este cea care îi mână în luptă pe activiştii ONU.

Un alt capitol relevant al Agendei 21 îl constituie parteneriatele public-private pentru susţinerea obiectivelor. Fundaţia pentru o Societate Deschisă plus alte două ONG-uri finanţate de George Soros sunt implicate în programul Naţiunilor Unite.

Ecuaţia nu ar fi completă dacă nu ar cuprinde şi o secţiune de educaţie pentru dezvoltare durabilă, deoarece nu poţi pune în aplicare un asemenea plan fără o îndoctrinare masivă. Pentru mai multe informaţii despre acest aspect, puteţi accesa site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale din România.

„În linii mari, oamenii mai educaţi, care au venituri mai mari, consumă mai multe resurse decât oamenii mai puţini educaţi, care au venituri mai reduse. În acest caz, o educaţie sporită creşte ameninţarea la adresa sustenabilităţii”, este o declaraţie stupefiantă din documentul ONU: Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă. Nimeni nu mai poate nega că se încearcă îndobitocirea oamenilor, folosindu-se de cele mai penibile fumigene.

Se speră că Agenda 21 va putea fi implementată cât mai uşor, prin banii publici (care explică abundenţa de fundaţii, programe, organizaţii ecologiste) şi reeducarea completă a populaţiei. La noi în ţară deja mai toate primăriile, de la Babadag la Baia Mare, au preluat programul şi ideile…

Din toate cele de mai sus se întrevede destul de clar un tablou în care drepturile de proprietate ajung să nu mai conteze. Şi cum fără drepturi de proprietate nu există libertate, consecinţa politicilor ONU va fi o societate ultra totalitară, în numele politicilor de mediu şi al creşterii durabile. Aşa că, de câte ori auziţi aceste cuvinte, gândiţi-vă la iadul din Minunata Lume Nouă şi nu la Arcadia.

În prezent, Agenda 21 a fost înlocuită de o variantă mai elaborată, Agenda 30, globaliștii presupunând că până în anul 2030, inclusiv, vor reuşi să creeze Noua Ordine Mondială cu un Guvern Mondial Totalitar.

Citiți și:
Manipularea şi programarea ştiinţifică a realităţii noastre
Scopurile ONU pentru omenire vizează copiii ca «agenţi ai schimbării»

yogaesoteric
15 iulie 2017