Efectul Alaska și Gloabele Apocalipsei – O veste bună și una proastă

Cei patru Călăreți ai Apocalipsei – Macron, Merz, Starmer și Ursula – au dat din pinteni să trimită în Ucraina trupe europene, așa-zise de „menținere a păcii”, cu mult înainte să se fi discutat serios despre pace.

Doar că bidiviii de sub ei – adică popoarele pe care le călăresc ‒ au ajuns niște mârțoage, după trei ani și jumătate de curbă de sacrificiu pentru război, în care s-au uitat cu jind cum ovăzul gras se duce la ucraineni, iar ei au mâncat doar paie și bătaie.

În ciuda opiniei liderilor lor, popoarele nu sunt proaste. Și nici nu pot fi dezinformate ani în șir.

Ele au înțeles că trupele de „menținere a păcii” sunt doar un mijloc de a ațâța jarul războiului și a împiedica încheierea păcii.

Așa că, din toată Europa vin semne că popoarele călărite vor pace: nechează nemulțumite, mușcă zăbala și dau din copite, amenințând să-și arunce călăreții din șa.

Se înmulțesc sondajele și analizele care arată că, în multe țări, riscul unei explozii sociale este iminent.

Despre acest subiect scrie Wall Street Journal, crucișătorul presei corporatiste americane.

Chiar dacă nava trage binișor spre babord (stânga) și articolul este scris cu un stilou cu surdină, el merită o lectură atentă.

Scrie WSJ:

„Liderii europeni se confruntă cu faptul incomod că mulți alegători se opun oricărei desfășurări care să pună trupele în pericol.”

Prima observație:

Nu doar europenii, ci și rușii se opun categoric față de orice trupe de menținere a păcii din țări NATO, pe care le percepe ca forțe inamice.

Kremlinul a avertizat în repetate rânduri că astfel de trupe, desfășurate fără acceptul Rusiei, vor fi privite ca „ținte legitime”.

A doua observație:

Implicarea (intenționată sau accidentală) a acestor trupe în conflict, nu doar că ar reaprinde războiul, dar l-ar și escalada, de data aceasta cu implicarea directă a NATO. Ceea ce ne-ar duce în pragul unui război nuclear.

Ziarul american nu suflă o vorbuliță despre aceste aspecte, preferând să vorbească ‒ vag – doar despre un pericol pentru respectivele trupe.

Revenim la articol:

„Țările est-europene nu sunt dispuse să își deturneze forțele de la frontierele proprii, care formează flancul estic al NATO. Opoziția este destul de răspândită și în Italia și în Germania, țară bântuită încă de moștenirea celui de-al Doilea Război Mondial.”

În Germania, scrie ziarul, atât socialiștii (aflați la guvernare alături de creștin-democrații cancelarului Merz), cât și opoziția de dreapta (AfD) și de stânga (Linke) sunt categoric împotriva trimiterii de trupe în Ucraina.

Dar, ce este mai important, populația germană se opune și ea, în proporție de 56%, iar acest procent este în creștere față de primăvară.

Eventuala trimitere de trupe germane nu poate fi decisă decât de Parlament, unde guvernul dispune de o majoritate fragilă.

În Franța lui Macron, cel mai belicos dintre liderii europeni, un sondaj din martie arăta că 67% dintre respondenți ar accepta trimiterea de trupe franceze în Ucraina, doar cu condiția încheierii unui acord de pace.

În lipsa unui acord de pace între Kiev și Moscova, 68% dintre francezi se opun trimiterii de trupe.

Nu mai vorbim de opoziția fermă a formațiunii Adunarea Națională a Marinei Le Pen (inamicul politic nr. 1), de fragilitatea regimului Macron și de nemulțumirile sociale și economice din Franța, care pot exploda în orice clipă.

În ciuda ambiguității Giorgiei Meloni, al cărei comportament oscilează ca udul boului, Italia se opune trimiterii de trupe.

Memorabil mesajul vicepremierului Matteo Salvini, omul care o mai trage de mânecă pe Meloni când o ia pe arătură, adresat lui Emmanuel Macron:

„Du-te tu acolo, dacă vrei! Pune-ți casca, ia-ți tunica și pușca și du-te în Ucraina!”

La fel, și Polonia. Un sondaj din luna martie indica faptul că 58,5% dintre polonezi se opun categoric trimiterii de trupe în Ucraina, iar alți 28% cred că țara lor „probabil nu” ar fi cazul să trimită trupe.

Marea Britanie, deși condusă de un alt agitat (Keir Starmer), manifestă un comportament prudent în această chestiune.

Pe bună dreptate britanicii au constatat că nu au suficiente forțe pentru o misiune „de pace” de 30.000 de oameni ‒ așa cum belicoșii Europei visau cu un an în urmă – din care contribuția franco-britanică urma să fie de circa 6.000-10.000 de oameni.

Premierul Starmer a condiționat trimiterea de trupe de angajamentul ferm asumat de Donald Trump ca Statele Unite să ofere sprijin militar direct, în cazul în care britanicii ar fi atacați de ruși.

Și aici ajungem la clu-ul articolului din Wall Street Journal: poziția lui Trump.

Ziarul american (reamintim, apropiat Democraților și stângii globalist), susține că:

„Președintele Trump s-a arătat recent favorabil ideii ca Statele Unite să ofere o anumită formă de garanție de securitate Ucrainei, când Franța și Marea Britanie au propus trimiterea unei așa-zise «forțe de asigurare» în Ucraina, după încheierea unui acord de pace, care să descurajeze noi atacuri ale Rusiei.”

Ce înseamnă asta?! A acceptat Trump trupe europene în Ucraina, dându-i astfel un șut în țurloaie lui Putin și aruncând în aer întâlnirea din Alaska?!

Căutând lămuriri pe Google, am descoperit un articol publicat de The Guardian.

Referindu-se la episodul întâlnirii lui Trump cu Zelenski și Ceilalți Șapte Pitici, ziarul britanic scrie următoarele:

„Casa Albă a arătat cu claritate că orice sprijin american pentru o forță de asigurare desfășurată de Marea Britanie și Franța în Ucraina nu va implica o prezență militară.

Trump a dat de înțeles că Washingtonul ar putea oferi o forță aeriană, însă șeful Pentagonului le-a spus șefilor militari europeni că ajutorul american va fi foarte limitat.”

Așadar, Trump nu a promis nimic.

De altfel, în toate celelalte privințe, tonul ziarului britanic este la unison cu cel al ziarului american: șansele unei forțe de pace europene în Ucraina sunt nule.

(Pentru a fi mai convingător, Guardian amintește de eșecurile misiunilor europene de pace din anii 1990 în Bosnia, precum și de „reacția timidă” a Europei față de anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014.)

A venit acum momentul să divulgăm și titlul articolului din Wall Street Journal:

„Trump vrea trupe europene în Ucraina. Alegătorii europeni nu sunt convinși”.

Subtitlul său este următorul:

„Opinia publică este reticentă față de presiunile exercitate de anumite guverne pentru a desfășura mii de soldați în Ucraina, dacă un acord de pace va fi încheiat”.

Iată și primul paragraf al articolului din WSJ, foarte relevant:

„Proiectul de a trimite mii de soldați europeni în Ucraina, dacă un acord de pace este încheiat între Kiev și Moscova, se lovește de un sceptic cheie: opinia publică europeană”.

Avem acum suficiente elemente pentru a închide cercul și a trage concluziile.

1. Până nu cu mult timp în urmă, alde Macron, Merz și Starmer – și, în spatele lor, toată liota de belicoși occidentali – nici nu vorbeau despre un acord de pace ca o condiție pentru trimiterea de trupe în Ucraina.

Ridicolul ideii unei misiuni de pace când nu s-a încheiat războiul nu a demoralizat tabăra bătăioșilor, dispuși să arunce trupe NATO în teatrul de război.

2. După întâlnirea Trump-Putin din Alaska (așa cum explică doct atât Wall Street Journal cât și The Guardian), de ideea macronică de a trimite trupe în Ucraina s-a ales praful. Definitiv!
3. După întregul tam-tam care s-a făcut pe această temă (ce a răsunat puternic și pe malurile Dâmboviței) era nevoie de o explicație pentru batista pusă pe țambal. O explicație cât de cât plauzibilă, care să nu-i împroaște prea tare cu noroi pe Macron și Compania.

Pentru aceasta s-a apelat la cei doi țapi ispășitori de serviciu: Donald Trump și poporul (european) – ei sunt vinovați pentru eșecul unui „proiect grandios”, cum îl numește WSJ.

Așa se explică și titlul jenant din ziarul american, din care reiese că Trump ar fi fost cel cu ideea trimiterii de trupe europene în Ucraina.

4. Este limpede că publicarea în aceeași zi de către doi stâlpi ai presei corporatiste, de o parte și de alta a Atlanticului, a unor articole cu aceeași temă și aceeași concluzie nu poate fi o coincidență.

Dimpotrivă, ea pare să aibă rolul de a transmite un mesaj: că rolul Europei în Războiul din Ucraina, rezervat de administrația Biden – cel de secund al Ațâțătorului Șef – s-a încheiat.

Europa este necesar să se așeze acum în pătrățica ei, pe care i-a rezervat-o Trump și pe care i-a comunicat-o limpede la întâlnirea de la Casa Albă cu Zelenski și Compania.

5. Pentru acest motiv, în numele presei americane, WSJ s-a simțit dator să-i administreze o copită suplimentară lui Trump, gest de la care Guardian s-a abținut.
6. Înainte de ultima concluzie, vom cita finalul articolului din ziarul britanic:

„Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a precizat că cea mai mare parte a poverii va continua să cadă asupra Ucrainei, care «trebuie să devină un porc spinos de oțel, nedigerabil pentru potențialii invadatori». Consolidarea Ucrainei cu arme, beneficii comerciale și sprijin financiar este de departe cea mai utilă contribuție pe care o pot aduce europenii.

Având în vedere că Putin nu dă niciun semn că va pune capăt războiului sau că va intra în negocieri serioase de pace, iar Trump este reticent în a exercita presiuni reale asupra Rusiei, capacitatea europenilor de a asigura un armistițiu pare puțin probabil să fie pusă la încercare.

E bine și așa, având în vedere că suntem încă departe de a avea o capacitate politică și militară credibilă de a descuraja Rusia fără sprijinul sigur al SUA.”

Așadar, vestea bună este că Europa va înceta să mai toarne gaz peste focul Războiului din Ucraina. I s-a pus în vedere că atât războiul, cât și pacea sunt pentru oamenii mari.

Vestea proastă este că Europa va continua să înarmeze și să susțină financiar Ucraina. Ceea ce îi convine de minune lui Trump: arme americane vândute și o Europă slăbită, la pachet.

Gloabele europene vor privi în continuare cu jind cum ovăzul gras se duce în Ucraina.

Mai au o șansă: disperate de foame, să-și arunce din șa jalnicii călăreți.

Citiți și:
Jeffrey Sachs la Tucker Carlson ‒ Lupta lui Trump pentru pace și forțele întunecate care vor neapărat război (I)
Război până la ultimul ucrainean: UE propune un fond de 100 de miliarde de euro pentru Ucraina în perioada 2028-2034

 

yogaesoteric
6 septembrie 2025