Efectul Coca? – Ați observat ce prostii spun liderii UE și ce bizar se comportă?
Gesturi exaltate, priviri rătăcite, îmbrățișări excesive, pupături lipicioase, declarații deplasate și halucinante – pare că la vârful Uniunii Europene este o mare problemă.

În ultima vreme, a devenit evident că elitele europene – și mă refer aici la politicieni, ca și la conducătorii marilor organizații internaționale, precum NATO sau UE – fac declarații din ce în ce mai absurde și mai deplasate. Ei par complet rupți de realitate, pierzând total contactul cu populațiile lor. Anumite instituții media amplifică și mai mult aceste declarații bizare, relatându-le în mod necritic, fără să conteste comportamentul liderilor lor ori să îl analizeze.
Înainte de a aprofunda subiectul, să examinăm câteva exemple recente de comportament ciudat manifestat de politicienii, elitele și mass-media occidentale.
Cel mai flagrant exemplu este cel al secretarului general al NATO, Mark Rutte, fost prim-ministru olandez timp de 13 ani. Comportamentul său în timpul summit-ului NATO din 24-25 iunie – găzduit pentru prima oară de Haga – a fost atât de bizar, încât presa l-a descris ca fiind un spectacol.
Evenimentul a aruncat Haga și aproape întreaga țară într-o stare de cvasi-lockdown. Lumea occidentală a părut să-și țină respirația când președintele american Trump a sosit la Haga. Deși nimeni nu a îngenuncheat în fața lui, Rutte a încercat ceva ce a numit o „ofensivă a farmecului”. Potrivit presei occidentale, care a citat psihologi, imprevizibilul Trump ar avea nevoie de o lingușire excesivă pentru a putea fi influențat. Însă Rutte a mers prea departe, punându-se pe sine și țara sa, Olanda, într-o postură ridicolă, atunci când a vorbit de Trump ca despre „Tăticul” („Daddy”), cu ocazia discuțiilor despre Iran și Isral. În realitate, la summit, SUA s-au concentrat doar pe Iran și Israel, lăsând Ucraina în seama europenilor. Rutte l-a prezentat pe Trump ca pe o figură paternă care menține „pacea mondială”, propunând chiar – alături de alții – ca Trump să primească Premiul Nobel pentru Pace. În mod ironic, Rutte, în calitate de șef al NATO, pare să fi abandonat diplomația, preferând să o lase în seama rușilor.
Al doilea incident a avut loc la scurt timp după summitul NATO, când Rutte a acordat un interviu la Fox News. Încă sub vraja lui Trump – și poate încă îndrăgostit de „Daddy” – acesta s-a lansat într-o tiradă aiuritoare împotriva rușilor, insultându-i în direct la televiziune. El și-a bătut joc de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, declarând: „Din gura lui nu a ieșit nimic util de la nașterea lui Iisus Hristos (sic!). Să nu-i acordăm prea multă atenție.”
La sfârșitul lunii iunie, în timpul războiului de douăsprezece zile dintre Israel și SUA împotriva Iranului, cancelarul german Merz a făcut și el o declarație bizară – care în trecutul mai diplomatic al Europei ar fi provocat indignare și apeluri la înlăturarea sa, ca și în cazul lui Rutte. Într-un interviu acordat presei germane, el a declarat: „Israelul și Ucraina fac munca murdară («Drecksarbeit») pentru Germania și Europa. Ar fi bine dacă acest regim al mullahilor [din Iran] ar lua sfârșit.”
Dar absurditatea nu s-a oprit aici – ea se lungește ca o telenovelă proastă.
Un videoclip viral din luna mai îl arată pe președintele francez Emmanuel Macron cum ascunde un obiect alb (asemănător unei mici punguțe), în timpul unei întâlniri în tren cu prim-ministrul britanic Keir Starmer și cu cancelarul german Friedrich Merz. Speculațiile online au luat amploare, mulți sugerând că ar fi fost vorba de cocaină. Imaginile îl surprind pe Macron măturând obiectul de pe masă cu mâna dreaptă, înainte de a-l ascunde cu mâna stângă sub masă. În mod previzibil, „verificatorii de fapte” din Franța și UE, precum și Palatul Elysée, s-au grăbit să respingă afirmațiile, insistând că era vorba doar de un șervețel sau de altceva la fel de inofensiv.
Cum au ajuns zvonurile privind consumul de cocaină în rândul elitelor europene să fie atât de puternice?
Primul suspect este, desigur, Volodimir Zelenski, actorul ucrainean devenit președinte (care, după ce și-a terminat mandatul, guvernează acum în mod ilegitim). Comportamentul său straniu din timpul întâlnirii cu Trump de la Casa Albă, din martie – cu ochii dați peste cap și priviri în gol – nu a făcut decât să dea apă la moară bănuielilor.
Mark Rutte este și el un candidat plauzibil, dată fiind originea sa olandeză. Țările de Jos, supranumite adesea „narco-statul Europei”, sunt sediul faimoasei Mocro Mafia, un sindicat nemilos al drogurilor, care colaborează cu ‘Ndragheta. Traficul de droguri sintetice a devenit un fenomen atât de obișnuit, încât acum aparține „cercurilor înalte” – estompând efectiv granițele dintre lumea interlopă și societatea legitimă. Pe această temă a fost realizată chiar și o telenovelă. Nu ar fi deloc surprinzător ca politicienii olandezi, forțați să joace zilnic în teatrul din Camera Reprezentanților – unde se vorbește mult, dar se face puțin – să facă apel la cocaină.

În timpul crizei covid-19, vicepremierul Hugo de Jonge s-a confruntat cu acuzații nu numai pentru consum personal de cocaină, ci și pentru implicarea familiei sale în promovarea vaccinului AstraZeneca. Traficanții de droguri au fost chiar văzuți făcând afaceri cu personalul parlamentar, în exteriorul legislativului.
În timpul conferințelor de presă săptămânale din 2020, Rutte și de Jonge au apărut adesea în fața camerelor de luat vederi trăgându-și nasul și făcând declarații incoerente, erodând astfel și mai mult încrederea publică și declanșând proteste împotriva măsurilor pandemice.
Suspiciunea larg răspândită că mulți lideri occidentali consumă cocaină este alimentată și de saluturile lor fizice și bizar de intense – îmbrățișări excesive și pupături lipicioase – devenite ceva comun în presa UE.
Corupția este și ea foarte răspândită în cadrul UE. Mai multe partide de dreapta au depus o moțiune de cenzură împotriva președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, acuzând-o că a ascuns – și chiar a șters – mesaje electronice în timpul pandemiei covid-19. Aceste mesaje ar dovedi că ea a acceptat mită de la Pfizer pentru a achiziționa doze de vaccin în exces.
Dar nu e singura.
În 2022, presa olandeză a dezvăluit că Mark Rutte, la fel ca Ursula von der Leyen, avea obiceiul de a șterge mesajele, transmițând doar anumite mesaje personalului, sub pretextul „arhivării în timp real”. Un termen mai corect ar fi: „distrugere în timp real”.
Și Mark Rutte avea, în mod clar, ceva de ascuns. În cazul Ursulei von der Leyen a fost vorba de Pfizergate, în cazul lui Mark Rutte a fost vorba de așa-numitul „scandal al alocațiilor pentru îngrijirea copiilor”, în care mii de copii au fost luați de la casele lor, din cauza calculelor incorecte făcute de fiscul olandez.
Înainte de scandalul „cocaina din tren”, președintele francez s-a confruntat cu o altă controversă. În timpul unei emisiuni speciale televizate, intitulate Urgence océan (Urgența oceanului), acesta a făcut declarații false în încercarea de a acoperi ceea ce acum a devenit un adevărat scandal de stat. După ce a respins „predicile despre mediu” din presa regională, Macron a continuat să mintă cu nerușinare jurnaliștii, delegații ONU și telespectatorii, potrivit presei franceze și ONG-urilor.
Problema? În ajunul Zilei Mondiale a Oceanelor, Macron a promis „anunțuri majore” și „zone clar identificate”, protejate de practici distructive precum pescuitul cu traule de fund. Documentul de presă al Ministerului francez pentru Tranziție Ecologică a fost distribuit în seara zilei de 8 iunie, cu o analiză care preciza că guvernul intenționează să desemneze 4% din apele Franței continentale ca fiind „foarte protejate”, până la sfârșitul anului 2026. S-a dovedit însă că zonele desemnate să fie „foarte protejate”, în care pescuitul cu traule de fund ar fi interzis erau situate……. în zone în care pescuitul cu traule de fund era deja interzis.
Aceste exemple de lideri UE arată că o explicație plauzibilă pentru care unii mint și înșală poate fi aceea că se află sub influența drogurilor, cel mai probabil a cocainei. Poate că sunt atât de intoxicați, încât nu știu ce spun sau ce fac.
Nu am de gând să afirm că toți politicienii occidentali sunt drogați. Mulți dintre ei sunt pur și simplu fasciști. Însă restul pot fi drogați, ceea ce ar explica comportamentul lor bizar și necontrolat.
Autoare: Sonja van der Ende
Citiți și:
Nouă indicii ale faptului că deja trăim în niște state ce sunt guvernate de psihopați sau, altfel spus, în patocrații
Fostul țar covid al New York-ului a găzduit petreceri sexuale secrete, cu droguri, în timpul restricțiilor covid, în timp ce a elaborat politici draconice pentru a forța vaccinarea
yogaesoteric
18 iulie 2025
Also available in:
English