Efectul specific al gândurilor în cazul autosugestiei

Corpul fizic este, împreună cu psihicul, slujitorul minţii. El se supune ca şi psihicul comenzilor şi operaţiunilor minţii, indiferent dacă ele sunt alese intenţionat sau sunt exprimate automat.

La comanda gândurilor rele, puternice, predominante, corpul se scufundă rapid în boală, nefericire, tristeţe, egoism şi descompunere; la comanda gândurilor bune, intense, divine, iubitoare, vesele şi frumoase întreţinute în mod perseverent, el devine plin de tinereţe, fericire şi frumuseţe. Boala şi sănătatea, la fel ca şi circumstanţele care generează ecouri profunde bune sau rele în universul (MICROCOSMOSUL) nostru lăuntric sunt de asemenea adânc înrădăcinate în modul nostru caracteristic (optimist sau pesimist) de a gândi.

Gândurile predominant ipohondrice bolnăvicioase se vor exprima mai devreme sau mai târziu într-un corp bolnăvicios. Se cunosc cazuri în care gânduri de teamă au ucis un om la fel de rapid ca un glonte şi în multe situaţii similare ele continuă să ucidă, datorită rezonanţei cu energiile subtile ale morţii (din MACROCOSMOS), mii de oameni la fel de sigur, deşi mai puţin rapid. Oamenii care trăiesc cuprinşi de teama de boală sunt oamenii care se îmbolnăvesc cel mai uşor. Adevărul exprimat de binecunoscutul proverb românesc „ De ceea ce îţi este mai mult frică (rezonanţa exact cu răul evocat datoritgă fricii), tocmai de aceea nu scapi” este confirmat încă o dată.

Dacă vrei să-ţi reînnoieşti permanent corpul fizic, înfrumuseţează-ţi profund şi autentic mintea. Gândurile de răutate, invidie, gelozie, ură, bârfă, suspiciune răutăcioasă, descurajare, jefuiesc corpul de sănătatea şi graţia lui, făcându-l să rezoneze cu energii subtile rele, stresante, chinuitoare, astenice, dezechilibrante. O faţă hidoasă, urâtă, acră nu apare şi nu se schimbă niciodată din întâmplare: ea este rezultatul gândurilor rele, hidoase, urâte, nesăbuinţei, patimei şi mândriei. Uneori se petrece să cunoaştem o femeie în vârstă de 90 de ani care poate avea faţa luminoasă şi nevinovată a unei fete tinere. Uneori se întâmplă să cunoaştem un bărbat care n-a ajuns încă la vărsta medie, dar a cărui faţă este desenată în contururi nearmonioase, surprinzător de îmbătrânită şi consumată înainte de vreme. Una este rezultatul unei dispoziţii psihice şi mentale plăcute şi luminoase, iubitoare, elevate, fericite, evoluate; cealaltă este rezultatul patimei, răutăţii egoismului, urii, abrutizării, închistării, pervertirii şi nemulţumirii.

Neliniştea, frica, îndoielile pesimiste fără vreun fundament, suspiciunile obsesive aberante demoralizează rapid întregul corp fizic şi-l fac vulnerabil la pătrunderea bolii; în acelaşi timp gândurile impure, rele, distructive, chiar dacă nu sunt materializate vor distruge mai repede sau mai încet sistemul nervos.

Gândurile puternice, pure, divine, sublime, elevate, înălţătoare, dătătoare de dragoste, bucurie şi fericire fortifică corpul fizic umplându-l de vigoare, farmec, tinereţe, magnetism euforizant, armonie, regenerare, frumuseţe şi graţie. Corpul fizic este un instrument complex, delicat şi plastic care răspunde fidel la gândurile predominante cu care este impresionat, iar obiceiurile înrădăcinate de gândire vor produce în mod corespunzător şi proporţional cu intensitatea acestora propriul lor efect, bun sau rău asupra corpului fizic.

Oamenii vor continua să aibă sânge impur şi otrăvit atât timp cât întreţin, amplifică şi propagă gânduri întinate, rele, infernale.

Dintr-o inimă curată, plină de dragoste, abnegaţie, duioşie, compasiune, fericire, bunătate rezultă totdeauna o viaţă curată, fericită, pură, integrată în armonia divină şi un corp fizic curat, sănătos şi frumos. Dintr-o inimă întinată rezultă o viaţă întinată şi un corp fizic nesănătos.

Gândirea este izvorul acţiunii, al vieţii şi al manifestării; să ne purificăm izvorul şi după aceea totul va fi pur, minunat şi fericit.

Schimbarea regimului alimentar nu-l va ajuta foarte mult pe omul care nu-şi schimbă gândurile. Când un om îşi purifică gândurile, el ajunge să nu mai dorească deloc hrana impură.

Nu există doctor mai bun decât gândirea plină de voie bună, fericire, dragoste, bucurie, veselie, compasiune pentru îndepărtarea relelor corpului; nimic nu se poate compara cu voia bună şi cu fericirea debordantă atunci când este vorba de dispersarea umbrelor mâhnirii şi supărării.

A trăi tot timpul întreţinând şi amplificând în tine (mai mereu sau chiar uneori) gânduri de răutate, gelozie, ură, cinism, suspiciune şi invidie înseamnă a te închide sigur în propria-ţi închisoare, înseamnă a te scufunda singur în fiecare zi într-un infern generator de coşmaruri din care nu vei putea scăpa decât atunci când vei renunţa la aceste obiceiuri monstruoase.

Însă să gândim bine despre toţi, să-i iubim pe cei care merită, să fim binedispuşi cu toţii, să învăţăm să fim răbdători şi să descoperim binele în toţi- astfel de gânduri sublime, neegoiste reprezintă chiar deschiderea largă a porţilor Raiului. Şi dacă zi de zi avem gânduri de pace şi dragoste pentru fiecare făptură care merită aceasta, o asemenea atitudine consecventă ne va aduce forţă divină, invincibilitate, fericire nepieritoare şi pace din abundenţă.

Psihologia ne învaţă că orice formă de comportament conştient este motivată de procese inconştiente bine definite, chiar şi atunci când le ignorăm cauza. Orice idee care apare în sfera conştiinţei noastre lăuntrice este motivată printr-un inefabil joc al rezonanţelor şi interacţiunilor determinate de influenţe inconştiente. Fiinţa umană conştientă de acţiunea pe care o poate avea asupra devenirii sale ulterioare ar trebui să aibă tot interesul pentru a face portretul ideal al fiinţei ce doreşte să fie în viitor, pentru aceasta ea trebuind să urmărească să îşi influenţeze în mod metodic propriul său subconştient. Procedând astfel, încetul cu încetul, eventualele opoziţii între aspiraţiile sale şi acţiunile sale vor dispare prin integrarea cât mai deplină a ideilor selecţionate. Această muncă cu noi înşine nu este deloc uşoară. Ea implică totdeauna timp, perseverenţă, răbdare, dar rezultatele sunt sigure. Se cuvine să specificăm că fiinţele umane orientate către cucerirea lumii exterioare, dispreţuiesc mijloacele de transformare ale naturii lor. Ne propunem să analizăm în continuare două metode cunoscute ca fiind foarte eficiente.

Este important să arătăm aici că foarte multe firme dornice să cucerească pieţe, partidele politice care urmăresc să-şi lărgească clientela electorală, nu ezită niciodată să folosească cu multă abilitate procedee de condiţionare a societăţii sau a grupărilor de indivizi cărora li se adresează. Datorită necunoaşterii acestor mecanisme secrete, omul, în ciuda inteligenţei sale, cel mai adesea preferă să rămână dezarmat în faţa acelora care vor să investească în locul lui în subconştientul său, impunându-i, fără ca el să-şi dea seama, o anumită manieră de a gândi şi de a reacţiona.

Această “lecţie” nu se adresează decât acelora care au devenit conştienţi de mecanismul menţionat mai sus şi care vor să devină proprii lor stăpâni, pentru a se vindeca singuri, încetând astfel să mai fie „plimbaţi „ prin spitale, testaţi cu diverse tratamente care să le fie administrate în mod pasiv, ei având doar rolul de acceptare a combinaţiilor chimioterapeutice şi a regimului de spital. Cele două procedee utilizate în mod curent pentru aceasta (şi care pot fi folosite de oricine) sunt: