Efectul tendințelor actuale, precum distanțarea socială sau supravegherea cu drone, este înghețarea lăuntrică și relațională a noastră, ca oameni

Rugăciunea se impune de la sine

Ne este de folos să identificăm tendințele actuale, precum distanțarea socială sau supravegherea oamenilor prin drone, pentru a câștiga ameliorarea capacității noastre de reacție întru mai bun discernământ, spune părintele Răzvan Ionescu, parohul Bisericii Ortodoxe Române din Paris „Sfânta Parascheva – Sfânta Genoveva”.

Părintele Răzvan Ionescu identifică, într-o postare intitulată „Rezistența noastră de toate zilele”, care sunt reperele pentru ceea ce trăim în aceste zile și care este necesar să fie răspunsul oamenilor.

„Soția mea s-a dus la gară să ia bilete. A descoperit că în Paris a devenit imposibil să mai ai de-a face cu un funcţionar la ghişeu. Doar aparate automate. Oameni daţi afară prin reduceri de personal, ceea ce face imposibilă relaţionarea. Ori te descurci cu o maşină, ori nu. Accepţi sau te simţi perimat.

Oamenii au ieşit în stradă să protesteze contra legii supravegherii în oraş prin drone. Te vor identifica la fiecare mişcare afară, vor şti cine şi unde eşti. Nu îţi convine, nu ai de ales. Dezbaterea e în curs, consecinţele par teribile.

Distanțarea socială a fracturat relațiile între oameni. A și deșteptat vocații de întrajutorare, dar a și crescut nivelul de depresii și apăsări psihologice, chiar psihiatrice. Și aici doar bogăția ta lăuntrică cu Domnul îți mai poate ține capul temeinic pe umeri”, a scris părintele Răzvan Ionescu pe Facebook.

„Câteva repere îmi par importante pentru ce ducem azi”, subliniază părintele.

„Unu. Rugăciunea se impune de la sine. Mai devreme sau mai târziu, simțind că sistemul din jurul nostru devine tot mai nivelator, odată ce se îngustează bogăția de trăire firească prin răcirea relațiilor dintre noi (fie prin alterarea păcătoasă a omului lăuntric, fie prin utilizarea mijloacelor informatizate care te obligă să «comunici» cu mașini), viața lăuntrică nu are altă soluţie decât să țâșnească pe verticală ca spre un unic refugiu în termeni de ocrotire a normalității din tine. Asta este rugăciunea.

Doi. Singurătatea se cere rezolvată prin căldura lăuntrică a comuniunii cu Dumnezeu și cu oamenii. Aglomerările urbane mari cunosc cea mai mare densitate de oameni singuri. Ești singur în mulțime, centrat să răzbați zilnic cu propriile interese, o atomizare și fărâmițare a comunității umane pe care doar comuniunea euharistică o poate vindeca. Cine știe de ea că există.

Trei. Descoperirea bucuroasă a propriei capacități de jertfire. Este un foc de artificii în termeni de trăire a umanității, să scapi exteriorului dezumanizant al relațiilor reci bazate pe exercițiu de putere și de autoritate, prin aceea că descoperi lăuntric primăvara unei simțiri de dăruire generoasă, prin care aproapelui îi faci loc cu prețul asumat voit al dării tale mai la o parte. E ca și cum provoci un punct de trăire mai intensă a propriei umanități. O experiență vie, să ai prilejuri de a te simți mai intens om”, explică părintele.

Concluzia acestei radiografii a vremurilor pe care le trăim este următoarea:
„Sensul este spre răcirea noastră ca oameni. Înghețarea lăuntrică și relațională. «Oare nu ardeau în noi inimile noastre?» este răspunsul Bisericii obișnuite cu «Hristos în mijlocul nostru». Îl trăim și noi?”, se întreabă și ne întreabă părintele Răzvan Ionescu.

Citiţi şi:

Și vai, nebunilor, nu există libertate în afara celei din sufletul vostru!

«Miza este sufletul omului»

yogaesoteric
1 februarie 2021