Ei cu banul, noi cu neamul

În Vest, s-a întors autoritarismul; din Europa până în America duetului Harris-Biden, al căror regim de cenzură s-ar potrivi de minune în China comunistă.

Cred că, în timpul covidului, mulți dintre noi au fost surprinși să vadă ce-a ajuns Vestul așa-zis liberal: în esență, o Uniune Sovietică, dar cu uniforme mai arătoase – sau, poftim, cu jocuri video mai bune.

Sigur că asta se pregătea de decenii – covidul n-a făcut decât să pună cărțile pe masă.

Întrebarea, ca întotdeauna, este: ce urmează?

Vrem, nu vrem, autoritarismul s-a manifestat de multe ori în istorie – e un fel de setare implicită a omului. O stare primară.

Umanitatea are foarte multă experiență în materie de autoritarism.

Deci: cum s-au apărat oamenii la tura precedentă?

Cum te fereai de tiranie în anii patruzeci

O elegantă ilustrare o găsim în anii patruzeci, când întregul glob, practic, a devenit autoritarist-socialist și apoi – ca întotdeauna – a sărit la război.

Iar răspunsul corect la întrebarea „ce facem?” depindea foarte mult de locul în care te aflai.

Dacă te aflai la New York, îți ajustai portofoliul de acțiuni la bursă.

Dacă te aflai în Marea Britanie, te mutai la țară și îți făceai provizii de conserve.

Dacă te aflai în Elveția, îți pregăteai o gentuță, în caz că Germania decidea să-și completeze harta.

Iar dacă te aflai în Germania, singurul plan era să pleci de-acolo cât mai repede.

Problema era: când să o faci? Când ajustezi portofoliul? Când cumperi conservele? Când faci gentuța? Când pleci de-acolo?

Fiecare din aceste pregătiri vine cu un cost. Și cu cât ai avut mai mult succes în viață – cu cât ai construit și ai acumulat mai mult – cu atât costul este mai mare. Să-ți muți familia, afacerea, să-ți adaptezi cariera în așa fel încât să poți lucra și din altă parte și să continui să-ți întreții familia.

Oamenii se întreabă azi: de ce nu a plecat lumea din Berlin înainte să fie prea târziu? Iar răspunsul este simplu: costă.

Vestea bună, deci, este că marea majoritate dintre noi va rămâne să lupte.

Adevărații patrioți întotdeauna rămân să lupte, dar ce vreau să spun este că, din cauza costurilor mari, vor rămâne să lupte și apoliticii.

Vor lupta și ei direct proporțional cu riscurile – întrucât costurile cresc proporțional. Și vor lupta direct proporțional cu ce au realizat în viață.

Adică oamenii care au mai mult de pierdut – elitele naturale – vor rămâne.

La toate alegerile, de la George W. [Bush] încoace, auzim cum liberalii de la Hollywood amenință că vor pleca din țară. De partea cealaltă, nu auzi niciun om influent să spună așa ceva.

Noi rămânem.

Cu cât situația devine mai sumbră, cu atât șansele noastre sunt mai mari

Și așa și este bine. Să rămânem. Pentru că – și știu că am zis asta de multe ori în videoclipurile mele – vom învinge.

De ce? În parte, e o chestiune de tactică. Și-au lansat ofensiva prea devreme. Pentru că le-a picat covidul în poală. Dar sunt cu o generație prea devreme față de spălarea de creier de care au nevoie ca să le iasă totalitarismul.

Ce s-a petrecut este că oamenii au respins atacul.

Sigur, statul covidian a lăsat urme și ele vor deveni maligne dacă nu sunt excizate.

Cu toate astea – și fără precedent, cred – este șocant cât de mult din regimul totalitar care se instalase la covid a fost desființat – aproape cu totul. Iar motivul pentru care s-a petrecut asta este încurajator: pentru că s-a reflectat catastrofal în sondaje. Poate vă aduceți aminte cum s-au sucit democrații ca unul când a luat Biden președinția.

Altfel spus, chiar și cu infrastructura noastră electorală șubredă, tot le e frică de oameni.

Ce a rămas după covid este o stângă instituționalizată, care și-a pierdut credibilitatea în ochii majorității. S-au întins mult prea tare, au pierdut orice legătură cu oamenii.

Această pierdere a legitimității înseamnă că sunt mult mai slabi decât înainte de covid.

Și democrația vine acum să-i fugărească.

Momentul Libertății

Asistăm deja la contraatac cu victoria lui Trump la prezidențiale; la anul urmează Canada. Iar în Europa, țările aleg populiști.

Încă și mai încurajator, dacă te uiți mai de sus, vezi că rareori în istorie a avut libertatea atât de multe avantaje. Grație Internetului – cu o mare mână de ajutor dată de Elon.

Desigur, libertatea are din start avantajul că omul nu este prin natura sa un sclav. Sclavia este un echilibru foarte precar. Este fragilă. Doar un bobârnac corect plasat și a picat.

Dar asta se confruntă cu avantajul natural al autoritarismului, și anume că acesta are bani. Și banii cumpără arme.

Are bani pentru că fură jumătate din câștigurile noastre și le folosește împotriva noastră, completând, apoi, ce mai are nevoie, la imprimeria băncii centrale. Și-apoi, folosește acei bani ca să controleze pârghiile societății – de la educație la media și la finanțe.

Noi avem numărul, ei au banii.

Ce urmează

Dacă vorbim de număr versus bani, numărul nostru este în creștere rapidă. Mai mult – și asta e minunat – cu cât ei presează mai tare, cu atât noi devenim mai mulți.

Ceea ce înseamnă că nu au decât două opțiuni: ori se retrag și se agață cu toate puterile să reziste contraofensivei; ori continuă presiunea și-atunci rămân fără putere. E doar o chestiune de timp.

În anii șaptezeci, marele economist Murray Rothbard spunea că întreaga mișcare pentru libertate de la New York încăpea într-o sufragerie.

Acum, noi suntem literalmente, miliarde.

Ce sufragerie – n-am încăpea toți nici într-o țară!

Între timp, avantajul lor – banii – se prăbușește sub ochii noștri. Se prăbușește în datorii paralizante, în piețe financiare panicate, în limitele tipăririi inflaționiste și în stagflația muribundă care le însoțește întotdeauna.

Pe scurt, devenim tot mai puternici. Iar ei devin tot mai slabi. Și, cu cât va dura mai mult, cu atât victoria noastră va fi mai spectaculoasă.

Autor: Peter St. Onge (economist și profesor la Mises Institute)

Citiți și:
Norii negri ai autoritarismului – Diagnosticul sumbru al președintelui UNBR Traian Briciu
Globaliștii și-au dat jos masca! – Ceva foarte rău e pe cale să se petreacă…….

 

yogaesoteric
7 noiembrie 2024