Energia sexuală poate şi trebuie să fie transformată în energie spirituală

Unul dintre scopurile pe care şi le propune teoria transmutaţiei biologice este să arate că materia are proprietăţi altă dată nevăzute, proprietăţi care nu ţin de chimie, nici de fizica nucleară, cel puţin aşa cum se găsesc acestea în actuala lor dezvoltare conjuncturală. Specialiştii în biochimie ezită să ne spună de ce o reacţie chimică pură, cum ar fi cea dintre un atom de azot şi unul de oxigen, se poate realiza in vitro doar la temperatura unui arc electric (sau la o temperatură foarte mare şi sub presiune). Organismele vii fac acelaşi lucru la temperatura camerei. Multe cazuri similare pot fi citate pentru a arăta că organismele vii sunt capabile de reacţii care pot fi reproduse în laborator doar cu un mare consum de energie. Proteinele intră în procesul de hidroliză în stomac la 37°C într-un mediu nu foarte acid, dar aceeaşi reacţie are nevoie de 120°C şi un mediu foarte acid ca să poată fi realizată in vitro.
 
Enzimele, care sunt un fel de catalizatori biologici, sunt fără îndoială răspunzătoare de realizarea acestei reacţii in vivo, deci la temperaturi joase. Dar mecanismul exact este necunoscut (el diferă, în orice caz, de cel declanşat de catalizatorii cu care suntem familiarizaţi din chimie).
Cercetătorii au extins studiul fenomenului de transmutaţie biologică şi asupra potenţialului sexual uman. Ei au observat că aceste procese de transmutare pot fi controlate şi declanşate la voinţă de către orice om, dar mai ales de către cei care practică yoga, tehnici de meditaţie, tehnici sexuale tantrice şi taoiste.
 
Transmutaţia biologică a potenţialului sexual constă în controlul perfect al fluidelor sexuale (realizat atât de către bărbat cât şi de către femeie) şi transformarea lor în energie, care va fi stocată apoi şi dirijată către centrii energetici superiori. Procesul ulterior de deplasare interioară şi modulare a energiilor rezultate pe frecvenţele specifice celor 7 centri energetici ai fiinţei umane se numeşte sublimarea energiilor.
 
La ora actuală, se ştie precis că fiecare atom al corpului nostru fizic conţine o energie gigantică, echivalentă cu 200 milioane eV. Dar cea mai bogată resursă energetică a organismului uman, afirmă oamenii de ştiinţă în prezent, o reprezintă potenţialul sexual. S-a constatat că aproximativ o treime din energia vitală pe care o extragem din hrană, din aer şi din lumina solară este folosită pentru a produce fluidele sexuale (lichidul seminal în cazul bărbatului, secreţiile sexuale în cazul femeii). Fiecare poate proba acest adevăr, atunci când pierde o parte din acesta. Astfel, în urma ejaculărilor frecvente, bărbaţii pot constata o diminuare considerabilă a vitalităţii; de asemenea, o scădere a puterii mentale şi a capacităţii de concentrare. Femeile se regăsesc şi ele vlăguite fizic şi tulburate psihic în urma declanşării ciclului menstrual.
Înţelepţii Orientului consideră că o picătură de fluid sexual echivalează în energie vitală o sută de picături de sânge. Hinduşii se referă la Amrita, elixirul vieţii, o substanţă regeneratoare care se poate produce în timpul actului amoros fără ejaculare, realizat de un bărbat şi o femeie care se iubesc. Producerea elixirului, numit de occidentali “secreţie hormonală specifică”, presupune cunoaşterea unei tehnici sexuale care previne ejacularea (la bărbat) şi descărcarea energetică (la femeie) şi elevează astfel fiinţa pe nivele de conştiinţă tot mai înalte. Retenţia fluidelor sexuale, transmutarea lor şi orientarea energiilor rezultate spre centrii energetici superiori poate conduce la capacităţi extraordinare, cum ar fi puterea de vindecare şi clarviziunea. Numeroşi învăţaţi consideră că, dacă se reţine acest fluid întreaga viaţă, corpul nu se mai descompune după moarte. Sfinţii creştini, budişti, taoişti sau mozaici au folosit cu toţii puterea conţinută în sămânţa creatoare pentrua înfăptui miracole.