Este un nonsens să fii patriot naționalist și, concomitent, să susții regimurile globaliste din SUA, UE și Ucraina

În subsidiarul marilor interese kazaro-evreiești de deposedare a ucrainenilor de marile lor bogății, există și dorința de a-i pedepsi pe naționaliștii ucraineni, la modul general, pentru că evreimea/kazarimea internațională încearcă să distrugă peste tot patriotismul și naționalismul popoarelor și, în special, să-i pedepsească pe urmașii naționaliștilor ucraineni care au recurs la crime odioase împotriva evreilor în anii celui de al Doilea Război Mondial.

Spre deosebire de naționaliștii ucraineni, în România, naționaliștii din Mișcarea Legionară, ca și cei din gruparea politico-militară a generalului Ion Antonescu, au ocrotit viețile evreilor și i-au încurajat și ajutat să ajungă în Palestina, pentru a-și face propriul lor cămin/stat evreu.

Prin distrugerile proprietăților kazaro-evreimii internaționale din Ucraina, președintele naționalist-ortodox Vladimir Putin este fără îndoială cel mai mare inamic al kazaro-evreimii internaționale, cu deosebire a celei din SUA. În aceste condiții, a-l suspecta pe Vladimir Putin de a fi „unealta” kazaro-evreimii globaliste este, fără îndoială, o eroare de fond, care este însă întâlnită, inclusiv la oameni cu pretenții de cunoaștere și de înțelegere a fenomenelor, inclusiv în rândul unor patrioți din Basarabia.

Pe de altă parte, Vladimir Putin este un om cerebral, care nu gândește cu sufletul, ci cu partea rațională. Indiferent de situație, de adversitatea lui cu globaliștii, de războiul actual pe care îl poartă contra a peste 40 de țări, Rusia și Putin, iar după Putin următorul președinte de la Kremlin, este necesar să coopereze cu SUA și cu Marea Britanie, puterile învingătoare din al Doilea Război Mondial, alături de care s-au semnat toate tratatele care sunt astăzi în vigoare și care stabilesc organizarea lumii de astăzi: tratatele de pace de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, anexele secrete ale acestor tratate, sferele de influență, ONU, Consiliul de Securitate, ulterior Actul Final al OSCE din 1975, care le-a revalidat pe precedentele. Chiar în timpul războiului din Ucraina, șefii armatei ruse și ai celei americane au discutat la telefon săptămânal.

Supraputerile militare sunt conștiente că nu pot împinge războiul peste liniile roșii care duc direct la distrugerea planetei și la dispariția vieții pe pământ. De aceea, în perioada primului Război rece (1945-1989), a apărut butada conform căreia „Premiul Nobel pentru Pace să fie acordat bombei atomice”, cea care, prin puterea ei de distrugere, obligă supraputerile la pace nucleară.

Dacă aceste tratate pe care le-am menționat anterior, nu mai sunt recunoscute de marile puteri, așa cum SUA și NATO nu au mai vrut să recunoască unele dintre angajamentele pe care și le-au luat față de Rusia, atunci toată arhitectura clădită după al Doilea Război Mondial se năruiește și omenirea intră într-o mare anarhie, iar războiul actual, pe care Papa de la Roma l-a numit „Al Treilea Război Mondial”, se va extinde peste tot. Dar, până la ora scrierii acestor rânduri, nicio putere nu a cerut abrogarea acestor tratate și niciuna nu le-a denunțat. Deci, aceste tratate produc încă efecte în dreptul internațional.

În acești peste 23 de ani de conducere a Rusiei, încet-încet, Vladimir Putin s-a înconjurat cu tot mai mulți etnici ruși, cărora le-a dat tot mai multă influență, în dauna influenței oligarhilor kazaro-evrei, organizați într-o rețea mondială alături de oligarhii din Occident, cu deosebire a celor de pe Wall Street.

Astăzi, conducerea colectivă a Rusiei, „Siloviki” („cei puternici”) cum este ea numită, cuprinde etnici ruși foarte influenți. Cei mai importanți sunt: Vladimir Putin, Dmitri Medvedev, Nikolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Mihail Vladimirovici Mișuștin, Iuri Borisov, Serghei Shoigu, Dmitri Rogozin, Vitali Gherasimov, Alexander Borotnikov, Viaceslav Volodin, Serghei Lavrov și alții. Deci, după peste opt decenii în care minoritarii etnici, în frunte cu kazaro-evreii, au condus Rusia Sovietică/URSS/Federația Rusă și au înrobit poporul rus, distrugându-i o mare parte din elite în cumplitul gulag sovietic, s-a ajuns ca la conducerea Rusiei să fie (în sfârșit!) etnici ruși.

Desigur că au o influență importantă și alte personalități, din afara Siloviki, cum ar fi Patriarhul Kiril sau liderul Ceceniei, Ramzan Ahmatovici Kadîrov, sau guvernatori importanți ai provinciilor bogate. În guvern, în administrația prezidențială și în Duma de stat mai sunt și alte persoane cu oarecare influență, de alte etnii, inclusiv evrei loiali Rusiei, dar decizia majoră este luată de etnicii ruși, în frunte cu Siloviki. Există, cum arăt, și minoritari etnici care sunt loiali statului rus și conducerii sale. Unul dintre ei este faimosul președinte kazaro-evreu al Companiei Gazprom, Alexei Miller, dar nici el nu este decident în conducerea Rusiei, ci doar factor executiv.

Pe parcursul mandatelor președinților Putin și Medvedev, regimul politic din Federația Rusă a devenit unul naționalist-suveranist-ortodox. Din această cauză, globaliștii kazaro-evrei de pe Wall Street luptă cu atâta înverșunare împotriva Rusiei, mobilizând în această direcție peste 40 de țări supuse lor, toate implicate într-un fel sau altul în acest război, în ciuda faptului că au fost obligate să impună Rusiei o serie de sancțiuni, care s-au întors, toate, împotriva lor însele.

Referindu-mă, pe scurt, la regimul politic naționalist-suveranist din Rusia, doresc să fac o apreciere personală. Am întâlnit oameni care sunt patrioți români, naționaliști, susținători ai modelului politic suveranist, chiar adversari ai politicii anti-naționale practicată de regimul euro-atlantic și de birocrații de la Bruxelles și slugile lor din România, în frunte cu președintele Johannis, care, legat de războiul din Ucraina, susțin tabăra kazaro-evreiască, sunt adversari ai naționaliștilor ruși, confundă Rusia naționalistă de astăzi cu Uniunea Sovietică judeo-bolșevică / internaționalist-proletară și și-ar dori ca Rusia să fie înfrântă.

Acesta este semnul că o parte a opiniei publice românești nu a înțeles încă foarte bine evoluțiile politice internaționale și faptul că războiul actual între suveranism și globalism este unul real și „pe viață și pe moarte”.

Nu poți să fii patriot naționalist și, concomitent, să susții regimurile globaliste din SUA, UE și Ucraina. Nu poți să fii patriot naționalist și să fii împotriva regimul naționalist-ortodox din Rusia. Este nonsens. Naționaliști sunt unii, toți de o parte a noii baricade, iar globaliștii sunt adversarii lor, de cealaltă parte. Depinde de fiecare persoană sau grupare de oameni, unde se situează. Dar nu se poate să te poziționezi în ambele „bărci”. Cazi în apă. În același timp, fiind de o parte a baricadei, nu poți să deschizi front împotriva alor tăi.

În ceea ce mă privește, ca cercetător al istoriei, nu pot să fiu un susținător al kazaro-evreimii internaționale, cea care a făcut și face și astăzi poporului român foarte mult rău.

Nici sufletește, nici rațional, nu pot să-i susțin pe kazaro-evrei.

Dar, în ceea ce privește analiza politică, aceasta o fac la rece, fără să țin cont nici măcar de propriile mele sentimente personale, care nu au legătură cu știința politică, cu studiile de securitate sau cu relațiile internaționale.

Autor: Prof. univ. Corvin Lupu

Citiți și:
Întrebarea zilei cu profesorul Corvin Lupu: Este Vladimir Putin omul globaliștilor?
De vorbă cu profesorul Corvin Lupu despre antiromânism și evrei (I)

yogaesoteric
18 ianuarie 2024