Eutanasierea copiilor – evoluția terminologiei juridice pentru a elimina problema etică. Scurt istoric

Un studiu publicat pe 12 iulie 2022 în „Societe Canadienne de Pediatrie” arată că discuțiile despre eutanasie sunt vechi, fiind inițiate în câteva țări europene.

În 2017, în Canada, se dă undă verde părinților pentru a putea contesta în instanță deciziile privind îngrijirea medicală a copiilor, dacă aceștia consideră că „prelungirea vieții copilului aflat pe moarte sau cu handicap grav este împotriva interesului lui”. Parlamentul Canadian a dezbătut acest subiect începând cu 2017.

„Măsura” eutanasierii copiilor are ca predecesor răspunsul Societății Olandeze de Pediatrie, care, în 2005, permitea uciderea nou-născuților și sugarilor care „trec prin suferințe incurabile și insuportabile…”. A se vedea în acest sens și Protocolul Groningen, precum și dezbaterile pertinente despre eutanasierea sugarilor care nu sunt raportate către autorități de către medici și care aduc în discuție abuzul.

Societatea Americană de Pediatrie a avut un punct de vedere sănătos cu privire la etica acestui protocol. În 2002, tot Olanda dă liber la eutanasierea adolescenților între 16-18 ani și, totodată, implică părinții în procesul de luare a deciziei de eutanasiere a adolescenților între 12 și 16 ani, însă nu este neapărat necesar să aprobe decizia copilului lor pentru ca eutanasierea să fie autorizată.

La nivel juridic, asistăm la dubla perfidie a demonului; dacă până acum termenul de „eutanasiere” definea cererea voluntară a pacientului, urmată de administrarea medicației letale de către un medic, necuratul a născocit noțiunea de «sinucidere asistată», prin care se definește eliberarea prin prescripție medicală a tratamentului letal pe care pacientul și-l administrează singur. Acest termen inventat este parte a procesului de „evoluție a terminologiei juridice”, cu efecte morale și etice dezastruoase, în sensul că, dacă până și o eutanasiere din „convingere” și aplicată de către personalul medical ar fi dat o șansă la mântuire, această șansă este complet exclusă prin administrarea de facto a tratamentului de către pacient. Adică, sinucidere 100%.

Acum, în Canada, se poartă discuții de natură etică, problema fiind complexă, părerile fiind că eutanasierea ar fi necesar să fie limitată, totuși, la adulții de cel puțin 18 ani. Cum întotdeauna partidul gândește pentru om, Guvernul Canadian a împrumutat noțiunea de „minor matur” (termen inventat în Belgia în 2002), care implică și criterii legate de capacitate cognitivă (prin aceasta vor să înlăture problema etică) și, bineînțeles, au purces la sudii de piață, cu întregul cor de susținători progresiști, totul pentru „drepturile copilului” (au fost implicați în sudii cercetători, medici, consultanți, ONG-uri).

Cercetarea din revista Societe Canadienne de Pediatrie prezintă două studii realizate de Societatea Canadiană de Pediatrie. În primul studiu au participat 2.597 de pediatri, cu un total de respondenți de 1050, dintre care 35 au avut discuții exploratorii cu 60 de pacienți minori. Dintre cei 60 de minori, doar 17 și-au dorit „moartea asistată”. Pe baza acestui rezultat, având în vedere evoluția limbajului legislativ, este de așteptat ca numărul unor astfel de cereri să crească în viitor. În cel de-al doilea studiu, aproape jumătate dintre respondenți (46%) au fost de acord cu extinderea eutanasierii la „minorii maturi”, în vreme ce 33% nu au fost de acord cu extinderea eutanasierii la minori.

Citiți și:
Agenda eugenistă: Quebec are cea mai mare rată de eutanasie din lume. Adoptarea unui proiect de lege ar putea urca și mai mult această rată
De la bioetică la eugenie

yogaesoteric
30 iulie 2023