Experienţe holotropice

O grupă importantă a stărilor alterate sau modificate de conştiinţă o constituie stările „holotropice”. Acest cuvânt înseamnă „orientat spre întreg” sau „mişcându-se în direcţia întregului” (din grecescul „holos” care înseamnă întreg şi „trepein” care înseamnă a se mişca spre sau în direcţia a ceva). Înţelesul întreg al acestui termen sugerează că în starea noastră de conştiinţă de zi cu zi conştiinţa este fragmentară, iar noi ne identificăm doar cu o mică parte din ceea ce suntem cu adevărat.
 
În stările holotropice, nivelul de conştiinţă se transformă calitativ într-un mod profund şi fundamental, dar cu totul diferit de cazul psihozelor organice. Se percep alte dimensiuni ale existenţei, percepţii care pot fi foarte intense, chiar copleşitoare. Totuşi, în acelaşi timp, fiinţa nu pierde nici o clipă contactul cu realitatea. Stările holotropice sunt caracterizate de o transformare specifică a conştiinţei asociată cu transformări perceptive în toate categoriile senzoriale, emoţii intense şi adeseori neobişnuite şi profunde alteraţii în procesele gândirii. Sunt, de asemenea, însoţite de o varietate de manifestări psihosomatice intense şi de forme neconvenţionale de comportament.
 

Conţinutul stărilor holotropice este adeseori de natură mistică sau spirituală. Se pot experimenta secvenţe ale morţii şi ale renaşterii şi un larg spectru de alte fenomene transpersonale, cum ar fi sentimente de comuniune şi identificare cu alte fiinţe, cu natura, cu Universul, cu Dumnezeu. Pot fi dezvăluite amintiri din vieţile anterioare, se poate comunica cu spirite din lumea de dincolo sau se pot vizita numeroase lumi subtile. Conştiinţa noastră pare că se separă de corpul fizic şi totuşi păstrează capacitatea de a percepe mediul înconjurător.

Psihiatrii occidentali sunt conştienţi de existenţa stărilor holotropice, dar, din cauza schemei conceptuale de lucru îngustă, limitată doar la biografia postnatală şi subconştientul individual freudian, nu le pot explica. Ei le privesc de multe ori precum manifestări patologice ale creierului, simptome ale unei boli mintale. Această concluzie nu este în nici un fel susţinută de cercetările ştiinţifice. Este greu de imaginat modul în care procesele patologice care afectează creierul ar putea produce spectrul bogat şi variat al experienţelor holotropice, cu exemplele pe care le-am enumerat mai sus. În plus, studiul atent al naturii acestor experienţe şi informaţiile pe care ele le poartă contrazic în mod direct o asemenea interpretare. Unul dintre scopurile acestui articol este explorarea statusului ontologic al experienţelor holotropice şi demonstrarea faptului că ele sunt fenomene sui generis – manifestări normale ale psihicului uman care au un imens potenţial vindecător şi integrator.

Unele civilizaţii străvechi au dezvoltat tehnici puternice care pot induce stări holotropice. Aceste „metode ale sacrului” combină în variate moduri incantaţiile, procesele respiratorii, sunetul tobelor, dansul ritmic, izolările sociale şi senzoriale şi altele. În multe cazuri, au fost folosite în acest scop plante conţinând alcaloizi psihedelici. Exemple faimoase sunt ciupercile „magice”, cactusul mexican Peyote, tutunul caraibean sau sud-american, liana banisteriopsis caapi din jungla amazoniană. Printre materialele psihedelice de origine animală sunt secreţiile pielii anumitor specii de broaşte şi carnea unui peşte din Pacific numit kyphosus fuscus.

Alte metode importante de inducere a stărilor holotropice constau în forme variate de practică spirituală sistematică, ce implică tehnici de meditaţie, de concentrare, de respiraţie şi posturi corporale, utilizate în diferite sisteme de YOGA, budism, taoism, creştinism, sufism etc. Alte modalităţi erau folosite în cadrul misterelor antice ale morţii şi renaşterii, cum ar fi iniţierile lui Isis şi Osiris din templele egiptene sau misterele Eleusiene. Specificul procedeelor implicate în aceste rituri secrete au rămas în mare parte necunoscute, deşi se cunoaşte că anumite pregătiri psihedelice jucau un rol important în cadrul lor.

Printre mijloacele moderne de inducere a stărilor holotropice de conştiinţă sunt principiile active izolate din plantele psihedelice, substanţele sintetizate în laborator, formele puternice de psihoterapie experimentală, cum ar fi hipnoza, abordările neo-Reichiene etc.
 

Stanislav Grof este unul dintre cei mai celebri experţi în domeniul conştiinţei. Psihiatru de meserie, el a îndrăznit să facă un pas mai departe în studiul psihicului uman, incluzând în cadrul acestuia stările alterate sau modificate de conştiinţă şi tot ceea ce acestea implică. Cercetările sale au durat peste 30 de ani şi au avut un rol extrem de important în a reconsidera rolul spiritualităţii în viaţa omului.  Metoda propusă de Stanislav Grof este respiraţia holotropică, o metodă puternică ce poate facilita apariţia stărilor profunde prin metode simple: respiraţia conştientă, anumite muzici şi posturi corporale.

Există de asemenea tehnici de laborator foarte eficiente. Una dintre acestea este izolarea senzorială într-un SAMADHI TANK (deprivare senzorială realizată prin plutirea într-o incintă închisă, neiluminată şi izolată fonic, ce conţine apă grea, sărată). O altă modalitate de inducere a stărilor holotropice este bio-feedback-ul, în care fiinţa umană este ghidată prin semnale electronice de feedback în stări neobişnuite de conştiinţă caracterizate de o preponderenţă a anumitor unde cerebrale. Putem de asemenea menţiona tehnicile de visare lucidă a lui Stephen LaBerge.

Este important să subliniem că aceste stări holotropice de durată variabilă pot apărea şi spontan, fără a avea o cauză specifică identificabilă, şi uneori apar împotriva voinţei fiinţei implicate. De vreme ce psihiatria modernă nu face distincţia, după cum spune Stanislav Grof, între stările mistice sau spirituale şi problemele mentale, oamenii aflaţi în aceste situaţii sunt deseori consideraţi labili psihic, sunt spitalizaţi şi primesc tratamentul farmaceutic de rutină.
 
 

yogaesoteric
 
 

Also available in: Français