Exploziv! Discursul profesorului Jeffrey Sachs în Parlamentul European, în cadrul dezbaterilor „Geopolitica păcii” (IV)

Citiți partea precedentă a articolului

Sesiune de întrebări și răspunsuri (continuare)

Întrebare din public: Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor Sachs, pentru că ați venit. Ați menționat că Uniunea Europeană este necesar să își formuleze propria politică externă. În trecut, Alianța franco-germană a fost un motor important al acestei politici. Acum, cu războiul din Ucraina, probabil asta primește o lovitură.

Credeți că în viitor, când Uniunea Europeană își va formula noua politică externă, această alianță va fi din nou pe primul loc? Sau ar fi bine să fie alte țări sau alte blocuri care să urmărească să facă această transformare? Mulțumesc.

Profesor Jeffrey Sachs: Oh, e greu. Este greu pentru că, desigur, nu aveți încă o constituție pentru Europa, care să stea la baza unei politici externe europene. Și nu se poate realiza prin unanimitate.

E necesar să existe o structură prin care Europa să poată vorbi în numele Europei, chiar și cu o oarecare disidență, dar având o politică europeană. Nu vreau să simplific prea mult modul cum se poate ajunge acolo, dar chiar și cu structurile pe care le aveți ați putea să faceți mult mai bine negociind direct. Prima regulă este că negociatorii voștri ar fi necesar să fie diplomați, nu secretari de război. Sincer, asta v-ar duce cel puțin la jumătatea drumului.

Un diplomat este un talent foarte special. Un diplomat este instruit să stea împreună cu cealaltă parte și să asculte, să dea mâna, să zâmbească și să fie plăcut. Este foarte greu. Este o abilitate. Necesită antrenament. Este o profesie. Nu este un joc. Aveți nevoie de acest tip de diplomație. Îmi pare rău, dar nu am auzit nimic de felul acesta. Voi face doar câteva observații.

În primul rând, Europa nu este NATO, așa cum am mai spus. Am crezut că Stoltenberg este cel mai rău, dar m-am înșelat. Situația continuă să se înrăutățească. Ar putea cineva din NATO să nu mai vorbească, pentru numele lui Dumnezeu, despre mai mult război? Și ar putea NATO să nu mai vorbească pentru Europa? Și Europa să nu mai creadă că este NATO?

Acesta este primul punct foarte important. În al doilea rând, îmi pare rău, dar vicepreședinții voștri, înalții voștri reprezentanți este necesar să devină diplomați. Diplomația înseamnă să mergeți la Moscova, să vă invitați omologul rus aici, să discutați. Aceasta nu s-a petrecut până acum. Deci acesta este cu adevărat punctul meu de vedere.

Cred că Europa ar fi cazul să devină mai integrată și mai unificată în anii următori.

Cred cu tărie în subsidiaritate. Așa că nu sunt de părere că politica locuințelor este cu adevărat principala problemă a Europei. Consider că acest aspect poate fi gestionat la nivel local sau la nivel național. Nu o văd ca pe o problemă europeană.

Pe de altă parte, nu văd politica externă ca fiind o problemă a 27 de țări. O văd ca fiind o problemă europeană. Și văd și securitatea ca fiind o problemă de nivel european. Deci cred că anumite aspecte e necesar să fie reajustate. Dar mi-ar plăcea să văd Europa în acțiune mai mult pentru probleme cu adevărat europene și poate mai puțin pentru aspecte care sunt în mod corespunzător subsidiare la nivel național și local. Și sper că o astfel de evoluție poate avea loc.

Știți, când lumea vorbește acum despre marile puteri, ea vorbește despre SUA, Rusia, China. Eu includ India. Și mi-ar plăcea să includ și Europa. Și mi-ar plăcea să includ și Africa, ca Uniune Africană. Aș vrea să se petreacă asta. Dar veți observa că Europa nu apare acum pe listă, și asta pentru că nu există o politică externă europeană.

Întrebare din public: Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor, pentru acest discurs foarte curajos și foarte clar. Sunt europarlamentar din Luxemburg. Întrebarea mea este următoarea. Care sunt consecințele pe termen lung ale acestui război pierdut?

Am pierdut războiul. Acum ne confruntăm cu un viitor incert pentru NATO. De asemenea, avem în mod clar, și v-ați referit la aceasta, o marginalizare a Europei. Avem o întărire a țărilor BRICS, care ne pot fi rivale în multe privințe. Deci va exista un viitor pentru un Occident colectiv în următorii 20 sau 30 de ani? Mulțumesc foarte mult.

Profesor Jeffrey Sachs: Nu cred că există un Occident colectiv. Cred că există Statele Unite și Europa care au, în unele zone, interese paralele și în multe domenii nu au interese paralele. Îmi doresc ca Europa să conducă dezvoltarea durabilă, transformarea climatică, decența globală.

Cred că dacă lumea ar arăta mai mult ca Europa, ar fi o lume mai fericită, mai pașnică și mai sigură. Și mai longevivă și cu mâncare mai bună, apropo.

Dar, în orice caz, Europa are o vocație destul de diferită de tradiția americană și, sincer, de tradiția anglo-saxonă, pentru că au trecut 200 de ani de hegemonie anglo-saxonă sau aspirațională. Britanicii încă mai cred că ei conduc lumea. Este uimitor ce înseamnă nostalgia. Ei nici măcar nu se opresc. Este aproape ca un scheci Monty Python, de fapt.

Dar în orice caz, despre ce vorbeam? Mă gândeam la Monty Python când i se taie noaptea toate membrele și spune: „Totul e în regulă. Sunt victorios”. Aceasta este Marea Britanie, din păcate. Și este într-adevăr teribil.

Deci, nu, nu cred în Occidentul colectiv. Nu cred nici în Sudul global. Toate aceste împărțiri geografice nu au sens pentru că, de fapt, mă uit foarte mult la hărți și sudul global este în mare parte în nord, iar vestul nu este în vest. Așa că nici măcar nu înțeleg la ce se referă.

Cred însă că ne-am putea afla într-o adevărată epocă a abundenței dacă ne-am pune la punct.

Beneficiem de cel mai mare progres tehnologic din istoria omenirii. Este cu adevărat uimitor ce se poate face chiar acum. Știți, mă minunez de faptul că cineva care nu cunoaște chimie a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie pentru că excelează în domeniul rețelelor neuronale profunde, un geniu, Demis Hassabis. El a descoperit plierea proteinelor, pe care generații de biochimiști le-au studiat întreaga viață. Și acum DeepMind și-a dat seama cum să o facă cu mii de proteine. Avem prieteni care și-au petrecut întreaga viață studiind o singură proteină, prieteni geniali. Și iată ce putem face acum!

La fel și cu energia regenerabilă; după cum știe toată lumea, prețurile scad cu mai mult de două ordine de mărime. Am putea transforma planeta, am putea proteja sistemul climatic, am putea proteja biodiversitatea, ne-am putea asigura că fiecare copil primește o educație bună, am putea face atât de multe realizări minunate chiar acum. Și de ce anume avem nevoie pentru a reuși asta?

Avem nevoie de pace, în primul rând. Și punctul meu de vedere este că nu există nicăieri motive profunde pentru conflict, pentru că fiecare conflict pe care îl studiez se dovedește a fi doar o greșeală. Noi nu ne luptăm pentru Lebensraum (expansionismul nazist în vederea obținerii de resurse – n.r.). Acea idee care a venit de la Malthus și care a devenit un concept nazist a fost întotdeauna ceva greșit, o eroare intelectuală fundamentală.

Da, o greșeală intelectuală, pentru că oameni de știință proeminenți au adoptat ideea că avem războaie rasiale, naționale, de supraviețuire pentru că nu avem suficiente resurse pe planetă. Ca economist, pot să vă spun că avem tot ce este necesar pe planetă pentru dezvoltarea tuturor. Din belșug.

Nu suntem într-un conflict cu China sau cu Rusia. Dacă ne calmăm. Dacă ați întrebat ce se va petrece pe termen lung, este foarte bine. Mulțumesc. Dar putem vorbi de termen lung doar dacă nu ne aruncăm singuri în aer.

Așadar la asta ar fi cazul să aspirăm, la o viziune binefăcătoare comună, în temeiul dreptului internațional. Datorită tehnologiei noastre, totul funcționează acum la scară regională. Pe vremuri au fost sate, apoi au fost zone mici, apoi a fost unificarea țărilor. Acum este regional. Asta nu doar pentru că regiunile sunt minunate.

Se datorează faptului că realitatea tehnologică de bază spune că Europa ar fi normal să fie integrată prin transport, prin căi ferate rapide, prin tehnologie digitală etc. și asta este Europa. Politica urmează realitățile tehnologice într-o măsură foarte importantă. Suntem acum într-o lume a regiunilor. Deci Europa s-ar cuveni să fie o Europă cu subsidiaritate. Nu pierdeți toate minunatele elemente naționale și locale.

Dar Europa să fie Europa. Deci partea bună este că ……. mi-ar plăcea ca Europa să aibă relații diplomatice, de exemplu, cu ASEAN. Petrec mult timp cu țările ASEAN. Vorbind despre Pactul Verde european, o idee minunată. Le-am spus în urmă cu mulți ani liderilor ASEAN: „Faceți un pact verde ASEAN. Și apoi vorbiți cu europenii pentru a avea această relație minunată, comerț, investiții, tehnologie.”

Deci, anul trecut au anunțat un pact verde ASEAN. Ce a făcut Europa în privința asta? Nimic. A spus: „Ne pare rău. Suntem prinși cu războiul din Ucraina. Vă mulțumim.” Nu au arătat niciun interes.

Deci ăsta este punctul meu de vedere: perspectivele sunt foarte favorabile dacă construim pacea.

Michael von der Schulenburg: Vă rog, doar o întrebare scurtă, pentru că e necesar să plecăm, primesc tot timpul mesaje să părăsim camera.

Întrebare din public: Da. Mulțumesc mult pentru prelegere.

Am vrut să întreb, credeți că în urma conflictului a apărut un fel de stil de „finlandizare”? De exemplu, în cazul Suediei și Poloniei, în loc să devină țări NATO, așa v-ați fi dorit să vedeți că și-au condus politica externă? Și credeți că aceste țări care se învecinează cu Rusia s-ar cuveni să își accepte pur și simplu destinul că, asta e, nu putem provoca Rusia, și așa suntem nevoiți să trăim?

Profesor Jeffrey Sachs: Foarte bine. Excelentă întrebare.

Și permiteți-mi să vă vorbesc despre un aspect al „finlandizării”. Finlandizarea a permis Finlandei să se claseze pe primul loc în Raportul Fericirii Mondiale, an de an. Bogată, prosperă, fericită și în siguranță. Asta a fost înainte de NATO. Deci finlandizarea a fost ceva minunat.

Numărul unu în lume. Când Suedia și Finlanda și Austria erau neutre, bravo, a fost ceva inteligent. Când Ucraina era neutră a fost ceva inteligent. Dacă ai două superputeri, e bine să le ții un pic la distanță una de cealaltă.

Nu e nevoie să stea cu nasurile lipite, mai ales dacă una dintre ele, SUA, o împinge cu nasul pe cealaltă. Așa că, pentru mine, „finlandizarea” are o conotație foarte benefică. La fel și „austrializarea”. În 1955, Austria și-a semnat neutralitatea. Armata sovietică a plecat. Și Austria este un loc minunat.

Așadar acesta ar fi modul de bază de a acționa pentru a evita conflictele. Dacă Statele Unite ar fi avut bun-simț, ar fi lăsat aceste țări ca spațiu neutru între armata SUA și Rusia, dar aici și l-au pierdut.

Michael von der Schulenburg: Mulțumesc foarte mult.

Citiți și:
Andrei Marga: Noua relație a supraputerilor
JD Vance: „Europa este în pericol de sinucidere civilizațională – suprimă libertatea de exprimare a cetățenilor săi”

 

yogaesoteric
28 martie 2025