Forme de persecuţie a mişcărilor spirituale în atenţia lucrărilor OSCE de anul acesta
de Silviu Nicoară
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) organizează în fiecare an o reuniune în care sunt discutate cele mai importante subiecte de pe agenda tuturor ţărilor participante legate de buna cooperare dintre acestea. Toate cele 57 de state afiliate în cadrul OSCE sunt de acord că securitatea de durată nu se poate realiza fără respectarea drepturilor omului și funcționarea instituțiilor democratice. Tocmai de aceea, unul dintre cele mai importante birouri ale acestei organizaţii politice este cel referitor la instituţiile democratice şi drepturile omului (Office for Democratic Institutions and Human Rights – ODIHR). Acest birou lucrează în strânsă colaborare cu alte instituții ale OSCE, precum și cu un număr mare de parteneri din rândul guvernelor, organizațiilor internaționale și a societății civile. Cu sediul în Varșovia, Polonia, ODIHR este activ în toată Europa, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord.
Anul acesta, Sesiunea pentru Human Dimension Implementation Meeting (HDIM) din cadrul OSCE (ODIHR) a avut loc la Varșovia în perioada 30 septembrie – 2 octombrie 2014. Statele participante s-au concentrat asupra celor mai îngrijorătoare cazuri de nerespectare a drepturilor omului.
În cadrul acestor sesiuni, în data de 30 septembrie 2014, a avut loc un eveniment susținut de Organizaţia Soteria International şi care a avut ca tematică „Munca voluntară în mediile spirituale și incriminarea acesteia în societatea modernă”.
Soteria International i-a avut ca invitați pe Thierry Valle, din Franţa – președintele asociației CAP (Coordination des Association and Particuliers pour la Liberte de Concience); Willy Fautre, din Belgia – președintele asociației Human Right Without Frontiers (HRWF); Meike Angelika Hunefeld, din Germania – vice-președintele fundației Stiftung zur Förderung des traditionellen Yoga și, de asemenea, vice-președinte al asociației Deutsche Akademie für traditionelles Yoga; Narya Tossetto, din Italia – reprezentant al Școlii de Yoga Ananda Assisi; Mihai Stoian – reprezentantul asociației Atman International Federation of Yoga and Meditation din Danemarca şi Monica Dobrin, din România – reprezentantă a Ligii Anti-defăimare Yoga şi Mişcări Spirituale (LAYMS).
A fost mai întâi prezentat un cadru mai general în care s-a arătat că de-a lungul întregii istorii a umanității, voluntariatul a fost perceput ca o activitate altruistă, a cărei intenție și efect a fost mereu acela de a promova bunăvoința și generozitatea, pentru a îmbunătăți calitatea vieții umane. A fost precizat că toate marile religii ale lumii (creștinismul, islamismul, budismul și hinduismul) au privit munca voluntară ca pe o direcţie esenţială a lor, care dezvoltă calități umane fundamentale cum ar fi compasiunea, dragostea, empatia, detașarea și respectul de sine, care constituie, în definitiv, semnul distinctiv al unei fiinţe mature şi elevate moral.
Ca un model în acest sens au rămas consemnate în istoria umanităţii personalităţi remarcabile, care servesc şi acum drept repere pentru dezvoltarea umană ideală tocmai pentru dăruirea lor neabătută efectuată în beneficiul altora. Câteva dintre cele mai cunoscute exemple menţionate în cadrul acestei sesiuni au fost Mahatma Gandhi, Maica Tereza şi Sfântul Francisc de Assisi.
Tocmai pentru că societatea în sine recunoaște valoarea umană a voluntariatului, recent, în mai multe ţări din Europa (cum ar fi Austria, Belgia, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Suedia sau Marea Britanie) subiectul muncii voluntare a reprezentat un obiect de analiză pentru guvernanţi, care au emis legi care să o integreze în societate.
Vorbitorii au atras totuşi atenția asupra faptului că legea voluntariatului, așa cum este ea prezentă în constituțiile țărilor europene, nu integrează situația specială a realizării acestuia în cadrul grupărilor spirituale și religioase, lăsând loc la diverse interpretări. Mai multe rapoarte, precum „Raportul privind voluntariatul” efectuat de către Cecile Mathou în anul 2010 sau raportul realizat de Centrul European Manifesto pentru Voluntariat în Europa, menționează că unele țări din UE nu dispun de un cadru legal clar în această direcţie. Rapoartele menţionate consideră acest lucru ca pe o provocare cheie pentru dezvoltarea şi înțelegerea corespunzătoare a voluntariatului.
În continuarea acestei sesiuni a ODIHR participanţii au evidenţiat apariţia mai multor cazuri stranii în care sistemele judiciare ale unor state membre UE au incriminat munca voluntară desfăşurată în cadrul unor mişcări spirituale. În respectivele cazuri voluntariatul a fost interpretat ca un profit de pe munca altora, iar această tendință de interpretare a evoluat în încadrarea juridică a voluntariatului ca „trafic de ființe umane”, considerat o formă de exploatare sau sclavie modernă.
Cazurile expuse au evidenţiat că acest lucru se face adeseori ignorând legea și, de asemenea, ignorând opinia celor implicați, care mărturisesc că ceea ce fac este alegerea lor, nu ceva impus din exterior. S-a insistat asupra faptului că pentru a preveni asemenea interpretări abuzive este necesar să înţelegem valoarea şi semnificaţia muncii voluntare şi, de asemenea, să învăţăm să acceptăm atât beneficiul social al voluntariatului, cât şi latura sa spirituală.
Invitații la acest eveniment și-au prezentat fiecare perspectivele asupra acestui subiect după cum urmează:
THIERRY VALLE a prezentat un context mai larg al muncii de voluntariat în Franța și tendințele anti-spirituale ale societății seculare. El a arătat cum societatea totalitară din trecut a lucrat adeseori împotriva mişcărilor spirituale, dar că din păcate asemenea forme de persecuţie există şi în prezent în modul în care acţionează în Franţa instituțiile judiciare și ministeriale.
NARYA TOSSETTO a împărtășit o situaţie recentă de abuz flagrant asupra unei mişcări spirituale din Italia, ţară membră a UE. În anul 2004 poliția italiană a realizat mai multe raiduri asupra birourilor și locuințelor unor persoane din comunitatea Ananda Assisi, care număra aproximativ 2000 de membri şi simpatizanţi. În ianuarie 2004, 150 de polițiști înarmați au venit cu câini special dresaţi şi au realizat descinderi în forţă în timpul cărora au confiscat articole personale, sume de bani, calculatoare și registre contabile. Conturile bancare ale întregii comunități și ale unor persoane individuale ce erau în vizită la acea dată acolo au fost blocate pentru o perioadă considerabilă de timp. Nouă persoane au fost ţinute în închisoare timp de cinci zile, iar apoi puse sub arest la domiciliu pentru o perioadă de mai multe săptămâni. Au fost acuzați de sclavie, fraudă și multe altele. În toată această perioadă, mass-media a realizat o campanie virulentă și denigratoare împotriva lor, ziarele şi televiziunile prezentându-i ca fiind o sectă de infractori foarte periculoşi.
După mai mulți ani de investigații în care procurorul nu a găsit niciun fel de dovezi care să susţină acuzaţiile iniţiale, judecătorul a decis că faptele pentru care au fost incriminaţi nu există. Ca urmare cazul a fost respins și cei nouă membri ai grupării au fost achitați de toate acuzațiile. Această acţiune a autorităţilor italiene a marcat însă profund membrii Ananda Assisi şi a indus un curent de suspiciune în opinia publică.
MEIKE ANGELIKA HÜNEFELD a vorbit despre situația unor persoane din cadrul fundației Deutsche Akademie für traditionelles Yoga, care au fost acuzate pe nedrept de „trafic de persoane” și muncă „la negru”. Și în cazul lor, după mai mulți ani, procesul a fost câștigat datorită faptului că judecătorul în cauză a înțeles semnificația termenului de „Karma Yoga” și însemnătatea muncii caritabile și chiar i-a sfătuit să urmărească să schimbe legislația germană cu privire la voluntariat.
După acest eveniment, doamna Hünefeld a studiat aceste aspecte și a venit cu o perspectivă mai largă asupra muncii de voluntariat, inclusiv referitor la modul cum ar trebui mișcările spirituale și grupurile religioase să explice voluntariatul din cadrul organizațiilor lor, voluntariat care este, de altfel, inclus în practica lor spirituală.
WILLY FAUTRE, ca cercetător și activist în domeniul drepturilor omului, a studiat cazul Școlii de Yoga MISA din România și a prezentat cazul practicantei Dana Atudorei care a suferit din cauza convingerilor sale spirituale o serie de consecințe dramatice pentru viaţa şi sănătatea ei.
După cum yogaesoteric.net a prezentat deja acest caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat în urmă cu o lună România pentru modul în care autoritățile statului român au colaborat la săvârşirea acestui foarte serios abuz. Condamnarea României la CEDO subliniază încă o dată gravitatea încălcării drepturilor omului în cazul lui Gregorian Bivolaru și în cel al școlii de yoga MISA.
MIHAI STOIAN
a vorbit despre problematica voluntariatului din perspectiva sistemului milenar yoga, unde acest tip de acţiune este denumită „Karma Yoga” sau „disciplina acțiunii”. Karma Yoga este procesul de realizare a perfecțiunii prin acțiunea consacrată lui Dumnezeu. În tradiţiile orientale se afirmă că acesta este modul cel mai autentic de a progresa în viața spirituală și este adesea înțeleasă ca yoga serviciului dezinteresat (altruist).
LAYMS a prezentat modul în care unele autorități din România au împiedicat în anul 2013 realizarea muncii voluntare și a acțiunilor caritabile realizate în folosul societății de către grupări religioase minoritare cum a fost cazul mormonilor. Această poziţie a autorităţilor române intră în contradicţie cu recomandările făcute de Consiliului Europei legate de libertatea de religie și credință, recomandări pe care România s-a angajat totuşi să le respecte.
De asemenea, LAYMS a prezentat pe scurt şi situația a 21 de practicanţi yoga din cadrul MISA, care sunt implicați într-un proces ce durează de 10 ani și care sunt acuzați de autorităţi pentru infracţiunea de „trafic de persoane” pentru că au realizat sau pentru că au coordonat activități de voluntariat de tip „Karma Yoga”.
LAYMS a subliniat situația dificilă în care va fi pusă libertatea de credință și religie în România dacă aceste persoane vor fi condamnate. Folosirea de către autorităţi în mod abuziv a noţiunii de „trafic de fiinţe umane” este extrem de periculoasă, întrucât poate conduce oricând la extinderea acestor concluzii şi consecinţe și asupra altor grupări religioase sau mişcări spirituale. A fost citat un studiu al domnului Gabriel Andreescu – un renumit activist român în drepturile omului –, care a arătat că o decizie de condamnare pentru realizarea unei activităţi de voluntariat, încadrată juridic ca „exploatare de ființe umane” va duce la crearea unui precedent prin constituirea unei baze de jurisprudență. Pe baza acestui precedent ar putea fi apoi trimise în ilegalitate toate lăcașurile spirituale din România, începând cu mănăstirile creștine ortodoxe, ceea ce ar conduce, bineînţeles, la o situaţie absurdă.
Această sesiune a ODIHR de la Varşovia s-a încheiat cu un dialog deschis pe tema muncii voluntare. Mulți dintre cei aflați în public au fost interesați să ajute în cazurile menționate pentru a se găsi o soluție. Dezbaterea a concluzionat că, pentru a fi acceptată munca de voluntariat din cadrul grupurilor religioase și a mișcărilor spirituale, acestea trebuie să lucreze împreună la crearea unei strategii comune prin care să se facă bine înțelese în această problemă.
Citiți și:
Călugării fac karma yoga? O comparaţie între karma yoga şi munca pentru obşte a călugărilor ortodocşi
«Operaţiunea» Ananda
yogaesoteric
17 octombrie 2014