Fostul francmason Maurice Caillet propune separarea francmasoneriei de Stat

de Mihaela Gheorghiu

Medicul francez Maurice Caillet (foto) a făcut parte din masonerie timp de 15 ani, ajungând până la gradul 18 şi conducând o lojă din Marele Orient al Franţei. Prin relaţiile sale masonice, el a deţinut funcţii importante în administraţia sanitară din Franţa şi a fost membru activ al Partidului Socialist, participând la elaborarea legilor pentru ceea ce numeşte acum „implementarea unei culturi a morţii”.

Atât pe blogul său, cât şi în cartea „Am fost francmason”,  publicată în 2008,  Maurice Caillet face dezvăluiri despre mecanismele prin care masoneria, infiltrată în poziţii cheie ale statului, stabileşte legile, despre modul în care „fraţii” se ajută între ei în baza jurămintelor prestate faţă de lojă, despre modul în care el însuşi a  fost ameninţat cu moartea, după ce a părăsit francmasoneria şi despre cum le este blocat accesul la anumite poziţii importante celor care nu sunt membri ai francmasoneriei.

„Avansarea” în gradele masonice duce la regres spiritual şi diminuarea libertăţii

Într-un articol apărut în revista Permanences în 2006, Maurice Caillet arată că sloganurile de care masoneria face atâta paradă: toleranţă, fraternitate, libertate, egalitate, transparenţă, nu sunt decât nişte vorbe goale. În spatele lor se ascunde exact opusul.

„Privind înapoi, analizez ceea ce am trăit timp de 15 ani în cadrul lojilor masonice. Organizarea primelor trei grade – ucenic, calfă şi  maestru – pare a fi una democratică. Ofiţerii, venerabilul,  marele maestru sunt aleşi prin vot şi pe o durată limitată la doi ani, libertatea de exprimare este respectată, cotizaţia este una rezonabilă. Însă când ajungi în sistemul gradelor înalte, constaţi că pe măsură ce mergi mai departe, alegerile libere dispar în detrimentul impunerilor, democraţia în detrimentul favoritismului, secretul ia locul transparenţei. Nu ai voie să discuţi planurile celor de grad 33, iar Marele Comandor de grad 33 nu ezită să ridice în slăvi venerarea lui Lucifer, pe care îl prezintă ca şi Albert Pike, ca fiind un dumnezeu al binelui masonic şi al luminii, inversând astfel cu totul valorile.” (Aceleaşi idei le regăsim la satanişti, n.r.)
„Aici mai trebuie adăugat şi faptul că pe lângă lojă există tot felul de Grupuri fraterne, pe care le-am frecventat şi eu. Ele îi reunesc pe masonii de diferite obedienţe, dar care au activităţi socio-profesionale similare. Aceste grupuri nu au un statut oficial, dar permit stabilirea de alianţe secrete.” (Unul dintre exemple este Grupul fratern al parlamentarilor, despre care yogaesoteric a scris. În cadrul acestuia, legile sunt discutate şi aprobate în secret, înainte de a ajunge în Parlament.)
„Dacă analizăm principiile masonice, acestea par a fi foarte seducătoare la o primă vedere: libertate, egalitate, fraternitate, toleranţă, umanism… Dar nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, ci să vedem ce se ascunde în spatele acestor cuvinte.
Masonul vorbeşte de toleranţă, de respectul faţă de celălalt, dar cum poate fi vorba de respect, atunci când masonii creează cadrul pentru a realiza experimente pe embrioni umani, avorturi sau eutanasieri. Poate fi vorba de umanism fără omenie?
Egalitatea masonică nu există. Există în schimb masonii şi restul, „ai noştri” cum spun ei şi „profanii”. Chiar în interiorul lojilor există bariere şi secrete între grade.
Fraternitatea masonică se limitează la ajutorul pe care fraţii şi-l acordă între ei, dispreţuind legile şi plasând deasupra acestora propriile jurăminte.
Toleranţa este o mască, masonii arătându-se de fapt foarte intoleranţi cu Biserica şi grupurile spirituale.”

Consecinţele părăsirii masoneriei: ameninţarea cu moartea şi blocarea accesului la anumite posturi

Într-un interviu acordat în noiembrie 2008 agenţiei de ştiri Zenit, afiliate bisericii italiene, Maurice Caillet este întrebat care au fost consecinţele faptului că a părăsit francmasoneria. Iată ce a răspuns el:

– Am fost dat afară din administraţia publică sau semi-publică şi nici nu m-am mai putut angaja în acest domeniu, în ciuda curriculum-ului meu bogat.

– Aţi primit vreodată ameninţări cu moartea?

– După ce am fost dat afară din postul din administraţia sanitară, am vrut să contest în justiţie această decizie arbitrară. Atunci am primit vizita unui „frate” din Marea Lojă a Franţei, profesor universitar şi secretar regional al Forţei Muncitoreşti. El mi-a spus pe un ton glacial, că „dacă aş continua  acest proces la Tribunal du Travail (Tribunalul pentru Litigii de Muncă), mi-aş pune viaţa în pericol, iar el nu ar putea să facă nimic pentru a mă proteja. Nu mi-am imaginat vreodată că pot să fiu ameninţat cu moartea, de masoni cunoscuţi şi „onorabili” din oraşul meu.

Sunt întrebat deseori dacă nu mă tem că dezvăluirile pe care le fac ar putea să îmi pună viaţa în pericol. Răspund de fiecare dată că nu şi anunţ de pe acum că sunt împotriva sinuciderii, iar dacă cumva voi păţi vreodată ceva şi se va spune că m-am sinucis, puteţi fi siguri că nu am făcut aceasta şi că trebuie demarată o anchetă. Singura problemă va fi ca ancheta să fie realizată şi să fie corectă. Există multe cazuri în care lucrurile au fost muşamalizate. Spre exemplu, nu sunt nici până astăzi elucidate condiţiile în care a murit Robert Boulin, după ce a părăsit francmasoneria, în 1979. La fel, în cazurile lui René Lucet,  directorul Asigurărilor sociale pentru regiunea Aix-Marseille, „sinucis” în 1982 cu două gloanţe în ceafă, sau al lui Michel Baroin, Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi bun prieten cu Jacques Chirac, dispărut subit în 1987, într-un dubios accident de avion în Africa, după ce se orientase către creştinism. După cum am mai spus, eu însumi am primit o ameninţare directă cu moartea de la un „frate” din Marea Lojă Naţională, în momentul în care am vrut să îi aduc în faţa justiţiei obişnuite pe francmasonii care mă şicanau, în loc să mă las pe mâna justiţiei masonice.

– Aţi afirmat că între masoni există obligaţia de a se ajuta în afara oricăror alte angajamente. Continuă să fie şi astăzi aşa?

– „Favorurile” sunt un obicei în Franţa. Este posibil că unele loje să încerce să fie corecte, dar secretul care domneşte în aceste cercuri favorizează corupţia. Spre exemplu, anumite promovări sunt stabilite în cadrul Grupului fratern al înalţilor funcţionari publici, iar contractele importante, cele cu mize financiare mari, sunt distribuite în cadrul întâlnirilor Grupului fratern   pentru construcţii şi opere publice.

– Dumneavoastră aţi beneficiat de aceste favoruri?

– Da. Curtea de Apel prezidată de un „frate” s-a pronunţat cu privire la divorţul meu, a hotărât achitarea de către stat a cheltuielilor de judecată, în loc să le pună pe toate pe seama mea şi a redus valoarea pensiei alimentare pe care eram obligat să o plătesc copiilor. După un timp, am avut un conflict cu trei colegi din clinica în care lucram, şi am obţinut un alt post, mai bun, cu ajutorul unui alt „frate”, directorul Casei de Asigurări Sociale, care mi-a oferit conducerea Centrului pentru Examene Sanitare din Rennes. Fără aceasta nu aş fi ajuns să ocup un asemenea post. ”

Legile sunt stabilite în cercurile secrete masonice, înainte să fie votate în Parlament

„Mărturisesc în cunoştinţă de cauză că multe din textele de lege, mai ales cele cu implicaţii sociale, au  fost pregătite în cadrul întâlnirilor secrete ale lojilor sau ale Conventului (Adunarea generală masonică), înainte de a se discuta în Parlament.

Semnul că aceste legi sunt din cele în care masoneria are un interes, este faptul că ele sunt adoptate în Parlament cu o majoritate zdrobitoare, lucru pe care nu îl întâlneşti în alte cazuri, în care se tergiversează şi se discută  foarte mult. Majoritatea covârşitoare sau chiar unanimitatea apar pentru că senatorii şi deputaţii de dreapta şi de stânga, printre care sunt foarte mulţi masoni, renunţă pentru moment la divergenţele obişnuite, date de culoarea politică şi fac corp comun, aşa cum îi obligă jurămintele pe care le-au făcut.”

Fiind specializat în ginecologie şi urologie, Maurice Caillet a participat în 1974 la jocurile masonice de culise, pentru liberalizarea avorturilor în Franţa, prin legea Veil.

„La acea vreme”, scrie el, „alegerea lui Valéry Giscard d’Estaing ca preşedinte al Republicii franceze l-a adus pe postul de prim-ministru pe Jacques Chirac. Chirac îl avea drept consilier personal pe Jean-Pierre Prouteau, Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei. El a numit-o la Ministerul Sănătăţii pe Simone Veil. Simone Veil era ziaristă, nu avea nicio legătură cu medicina, dar consilierul ei era doctorul Pierre Simon, Mare Maestru al Marii Loje din Franţa, cu care eu corespondam.

Fiind medic, cu specializarea chirurgie ginecologică şi mason am ajuns rapid să fac parte din Comitetul pentru planificare familială şi să mă implic în pregătirea terenului pentru adoptarea legii Veil. După legea avorturilor au fost permise şi experimentele pe embrioni umani şi s-a stabilit cadrul legal pentru „dreptul de a muri cu demnitate” (forma deghizată de a vorbi de eutanasie). Acum regret amarnic că am participat la instaurarea acestei culturi a morţii şi le cer iertare oamenilor şi lui Dumnezeu că m-am făcut părtaş la aşa ceva. Eram mândru de mine că sunt umanist, dar umanismul fără Dumnezeu este un umanism dezumanizat şi dezumanizant, este totalitarist şi criminal şi încearcă să impună laicizarea la nivel planetar.

Pentru a nu trezi prea multe opoziţii, s-au modificat în primul rând termenii utilizaţi. În loc de „avort”, care stârnea prea multe reacţii emoţionale negative, trebuia să avem grijă să spunem întotdeauna „oprire voluntară de sarcină”.

A fost apoi organizat un grup care avea misiunea de a prezenta medicilor şi publicului un tablou mult mai sumbru al situaţiei avorturilor clandestine. Astfel s-a creat un curent de opinie, care trebuia să justifice necesitatea reglementării acestui domeniu. Îmi aduc aminte că se vehiculau peste 300.000 de cazuri pe an, când în realitate era vorba de 50.000, cel mult 60.000 pe an. Astăzi, cu toate că legea există, cu toate măsurile de contracepţie introduse pentru a reduce numărul de avorturi, acestea se ridică la 200.000 pe an.

Apoi s-au făcut aranjamentele necesare pentru ca agenţiile de planning familial şi câteva organizaţii ale femeilor să ceară public să li se acorde acestora „dreptul de a dispune de propriul corp”, ca şi cum copilul era un fel de apendice, pe care orice medic îl putea scoate.

Politicienii erau înconjuraţi de cei pe care îi numeam „Fraţii trei puncte” sau „ai noştri” şi de aceea legea avorturilor a fost rapid aprobată.  Consiliul de miniştri a adoptat-o în luna noiembrie, iar Parlamentul a votat-o în decembrie. Deputaţii şi senatorii masoni de dreapta şi de stânga au votat în unanimitate!
Iată ce scria în 1979, Pierre Simon, Marele Maestru al Marii Loje din Franţa şi consilier al ministrului Veil, într-o carte intitulată impertinent „Despre viaţă înainte de orice altceva” (De la vie avant toute chose):
„Polemica iscată în jurul legii Veil este rezultatul prăpastiei dintre două lumi. Soluţiile pe care morala tradiţională le oferă la această problemă nu mai pot să ne mulţumească. Morala tradiţională se bazează pe o sacralizare a principiului vieţii, care este în esenţă superstiţioasă şi fetişistă. Contracepţia eliberatoare a făcut să se prăbuşească zidurile fatalităţilor tradiţionale, iar dispariţia acestora deschide drumul către instaurarea unei noi morale (pentru a înţelege în ce constă această nouă morală, Maurice Caillet îl citează pe masonul Henri Caillavet care scria : „Morala este esenţialmente contingentă, evoluează, ea nu este transcendentală, ceea ce astăzi este adevărat, mâine se va dovedi  a fi fals.”). Descoperim astfel că natura şi viaţa sunt mai mult ca niciodată o producţie a omului. ”
Şi aşa, conceptul de „corect din punct de vedere politic” întreţinut de mass media, în care sunt infiltraţi foarte mulţi masoni,  i-a făcut pe francezi să uite că legal nu este în mod automat legitim, şi cu atât mai puţin firesc şi moral.
Cum ştiu sigur că nu există profeţi în francmasonerie, privesc în jur şi trebuie să recunosc că după 25 de ani de acţiune din umbră, mai ales prin intermediul sistemului naţional de educaţie, programul Marelui Maestru Pierre Simon este realizat în mare parte, cu atât mai mult cu cât reacţiile celor care s-au opus au fost în mod abil sufocate în numele laicităţii.”

De la laicitate, separarea bisericii de Stat, către separarea masoneriei de Stat

În noiembrie 2005, Maurice Caillet vorbea într-o scrisoare adresată poporului francez, despre laicitate, concept care stă la baza Republicii  franceze, instituit de francmasonerie în 1905. Scrisoarea poartă ca titlu : „1905 – separarea Bisericii de Stat. 2005 – separarea francmasoneriei de Stat. Sau va trebui să mai aşteptăm încă 100 de ani?”
„A venit momentul să devenim conştienţi că puterea care ne-a fost dată prin Constituţie ne este furată, este deturnată şi utilizată de grupuri minoritare, aşa-numitele grupuri de lobby sau grupuri de presiune. Nu vreau să vorbesc despre factorii de putere economică şi financiară, care influenţează mediul politic în interesul lor. Vreau să vorbesc despre francmasonerie, care anul acesta va sărbători victoria pe care a obţinut-o în 1905, prin separarea Bisericii de Stat. Se spune că trebuie să îi dăm Cezarului ce-i al Cezarului, că politica şi spiritualitatea sunt distincte, că religiile nu se pot „mânji”, implicându-se în politică. Dar este totuşi de datoria acestora să reamintească autorităţilor civile de morala divină, care nu este una variabilă şi efemeră, precum cea propusă de francmasonerie prin Constituţiile lui Anderson din 1723.

Încă din 1848, masonul Garnier-Pages scria: „Republica îşi are rădăcinile în francmasonerie, iar francmasoneria este Republica secretă.” În 1922, la Conventul sau Adunarea legislativă a Marelui Orient s-a afirmat că „francmasoneria trebuie să îşi facă simţită prezenţa peste tot, dar nu trebuie să o vedem pe nicăieri.” Aceasta explică de ce în manualele de istorie nu se vorbeşte deloc despre francmasonerie, deşi Jules Ferry şi Emiles Combes, partizanii plini de zel ai separării Bisericii de Stat din 1905 erau francmasoni. Nu se spune nici că aceste manuale sunt scrise  în marea majoritate de francmasoni.  
În 2001, Ghislaine Ottenheimer şi Renaud Lecadre scriau în cartea lor „Fraţii invizibili” că preşedintele Chirac este mason, membru al lojii Alpina din Elveţia. Afirmaţia lor a fost intens contestată, dar în discursul ţinut cu ocazia celei de-a 275-a aniversări a Ordinului masonic din Franţa, pe 23 iunie 2003, Chirac a prezentat lucrurile într-un asemenea mod încât reieşea că tot ceea ce s-a făcut bun în Franţa în ultimele două secole este opera francmasoneriei.
Preşedintele Senatului, Christian Poncelet, este un mason notoriu, la fel Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient, care a fost prim-consilier al lui Nicolas Sarkozy pe vremea când acesta era ministru de interne. Se vorbeşte şi despre Dominique de Villepin (prim-ministru din 2005 până în 2007) că ar avea legături fraterne cu grupările discrete. Oricum, cert este că pe 25 iunie 2003, când a primit o delegaţie de masoni, el a spus : „Franţa este moştenitoarea istoriei voastre, la fel cum francmasoneria este moştenitoarea istoriei  Franţei.”

Toţi cei enumeraţi mai sus s-au opus menţionării originilor creştine ale Franţei în proiectul de Constituţie europeană, insistând pentru originile laiciste ale acesteia, care reduc istoria Franţei la ultimii 200 şi ceva de ani.
În acest context, declaraţiile făcute de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, în decembrie 2007, în timpul unei vizite la Vatican, au iscat vii nemulţumiri în rândul masonilor, care sunt se pare foarte sensibili când vine vorba de acest subiect. Principalele şapte obedienţe masonice din Franţa: Marele Orient, Marea Lojă Naţională a Franţei, Loja Dreptul uman, Marea Lojă Feminină a Franţei, Marea Lojă Mixtă Universală şi Marea Lojă Feminină Memphis au dat un comunicat de presă în care îşi exprimă „cele mai mari rezerve faţă de declaraţiile preşedintelui Franţei, şi mai ales cele care atacă morala laică şi transmiterea valorilor, cum ar fi spre exemplu cele legate de învăţământul laic. „Profesorul, institutorul nu va putea niciodată înlocui pastorul sau preotul,” a spus Sarkozy (se ştie că în vechime şcolile erau înfiinţate pe lângă biserici sau mănăstiri). „Aceste interpretări ale preşedintelui sunt contrare cu fundamentele pactului nostru republican”, se mai arăta în comunicatul masonilor. Totodată lojile anunţă şi că au luat act de declaraţiile preşedintelui Republicii făcute în faţa unei delegaţii a Marelui Orient în data de 8 ianuarie 2008, în care „acesta a dat asigurări că legea laicităţii din 1905 nu va fi modificată.”  
Declaraţiile lui Sarkozy sunt contradictorii, se pare că el spune fiecărei părţi ceea ce aceasta vrea să audă. Maurice Caillet subliniază aceste aspecte într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Franţei. Deşi a trimis scrisoarea principalelor ziare franceze, niciunul dintre acestea nu a publicat-o:  

„Domnule preşedinte, fiind membru al UMP (partidul aflat la putere în Franţa), v-am votat fără rezerve şi am apreciat conceptul de laicitate pozitivă pe care l-aţi lansat la Latran. În ediţia sa din 12 ianuarie 2008, pagina 10, ziarul Le monde relatează însă demersurile pe care le-aţi făcut apoi pe lângă Marele Orient al Franţei.

Conform acestuia, vă contraziceţi faţă de ceea ce aţi declarat la Roma, iar Marele Maestru al Marelui Orient anunţă că veţi fi invitat în curând la o „ţinută albă” la sediul acestei obedienţe şi că postul public de televiziune, France 2 va aloca un spaţiu masoneriei, în grila sa de program de duminică dimineaţa.
Fiind bun prieten cu Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient, nu puteţi ignora, domnule preşedinte, faptul că francmasoneria susţine o concepţie laicistă şi neagă rădăcinile creştine ale Franţei, în ciuda datelor istorice de netăgăduit. Nu puteţi să ignoraţi nici faptul că francmasoneria nu este o religie (deşi se vrea a fi o biserică, după cum a declarat Alain Bauer pe 5 septembrie 2005, când şi-a dat demisia din funcţia de Mare Maestru al Marelui Orient, că: „francmasoneria este Biserica şi partidul Republicii.”). Uitaţi şi că nu este firesc ca emisiunile masonice să fie difuzate de o televiziune publică naţională, duminica, în timpul sau în locul slujbei religioase.
Aceasta nu este de mirare, pentru că aşa cum aflăm din cartea lui Michel-Constant Verspieren, „Impasul masonic” (L’impasse maçonnique), apărută în mai 2001, Patrick Le Lay, preşedintele canalului de televiziune TF1 are gradul 33 în francmasonerie, iar despre o emisiune difuzată de France 2, despre derivele francmasoneriei, în care s-a vorbit de fapt pro-masonerie, ziarul Evenement du jeudi nu ezită să afirme : „televiziunile sunt fief-ul privilegiat al francmasoneriei.”
Dacă aţi citit cartea „Crepusculul fraţilor” (Le crépuscule des Frères) de acelaşi Alain Bauer, ştiţi că masoneria este în declin şi că nu există niciun motiv pentru care dumneavoastră, de pe funcţia cea mai înaltă din stat, să îi faceţi cea mai mică concesie, mai ales că vă plasaţi la polul opus faţă de convingerile pe care vi le-aţi exprimat recent la Roma. Mă văd obligat să vă anunţ că voi renunţa la carnetul de membru UMP dacă francmasoneria, care nu are decât 140.000 de membri, va obţine ceea ce i-aţi promis domnului Quillardet, Marele Maestru al Marelui Orient.”

O minoritate care acţionează în secret a pus monopol pe putere

„Mă întreb”, scrie în continuare Maurice Caillet, „de ce o minoritate de doar 140.000 de persoane la 60 de milioane de locuitori, cât are Franţa, reprezentând deci de-abia 0,6% din populaţie, are atâtea privilegii şi mai ales dreptul de a acţiona în secret, ascunzându-se chiar faţă de membrii propriilor familii şi de a monopoliza cel puţin o treime din posturile parlamentare, care se presupune că trebuie ocupate de reprezentanţi ai poporului.  Acest lucru se petrece de ani de zile. Şi fenomenul a fost în continuă creştere de pe vremea celei de-a treia Republici.
Faptul că francmasonii acţionează în secret este cauza tuturor relelor. Ei o ştiu şi caută acum să dea impresia că vor face ceva în acest sens. Spre exemplu, Michel Barat, fost Mare Maestru al Marii Loji Naţionale a Franţei, scria în cartea sa „Sfârşitul luminilor” că „trebuie să se renunţe la secretul masonic.” Este însă vorba de o renunţare de faţadă, după cum reiese din declaraţiile lui Alain Bauer care spunea în Figaro Magazine în septembrie 2000 : „Chiar şi termenul de secret masonic va fi înlocuit, din grijă pentru transparenţă şi va dispare din vocabularul Marelui Orient, pentru că este prost văzut din afară. Considerat iniţial ca fiind o garanţie a discreţiei, secretul apare astăzi ca fiind o practică detestabilă, care duce uneori la corupţie, furt din banii publici şi afacerism.”
Este vorba de fapt de aceeaşi mentalitate masonică, prin care cuvinte care generează puternice reacţii emoţionale negative au fost înlocuite cu expresii neutre, cu lozinci sforăitoare, dar care nu fac ca fenomenul pe care îl numesc să dispară, ci din contră – cum ar fi cuvântul „avort” înlocuit cu „oprire voluntară de sarcină” sau „eutanasie” cu „dreptul de a muri cu demnitate”.

„Ce este deci de făcut ?”, se întreabă Maurice Caillet. „Nu le putem nega masonilor dreptul de a se întâlni, dar pentru ca acest drept să le fie respectat,  ar trebui să nu o mai facă pe ascuns, să îşi declare apartenenţa public, mai ales apartenenţa la grupurile fraterne. Le propun să se întâlnească la lumina zilei, nu în săli întunecate, fără ferestre, închise şi păzite cu străşnicie de un frate gardian.
Propun ca parlamentarii, cei „aleşi” ca reprezentanţi ai poporului, funcţionarii publici şi magistraţii să aibă onestitatea şi curajul de a nu-şi  ascunde apartenenţa la francmasonerie, aşa cum nu îşi ascund nici apartenenţa religioasă, sindicală sau la anumite asociaţii.
Putem merge chiar mai departe şi propune francmasoneriei să îşi acorde ei însăşi „dreptul de a muri cu demnitate”, dreptul de a distruge ea însăşi „zidul Berlinului” care o separă de  restul societăţii democratice, la crearea căreia a contribuit, dar care nu are nevoie de ceremonialurile şi operele ei ascunse.
În 1936, marea mistică Marthe Robin, declara „se vor prăbuşi trei erori ale lumii moderne: comunismul, laicismul şi francmasoneria.” Primul s-a prăbuşit deja. 

Citiţi şi :
Libertate, egalitate, fraternitate sau moartea – adevărata deviză a revoluţiei masonice franceze de la 1789
Preşedinţi sau marionete ale francmasoneriei?

yogaesoteric
martie 2009

Also available in: Français