Fostul şef al SPP, generalul Dumitru Iliescu: DNA și SRI, cuțitele lungi ale partenerilor noștri mai mult sau mai puțin strategici…
… de la vest și mai la vest
Când se vorbeşte despre „cuţitele lungi”, marea majoritate a oamenilor se duc cu gândul doar la fatidicele zile de la finalul lui iunie şi începutul lui iulie 1934, când trupele SS şi Gestapo-ul, poliţia politică nazistă, au executat cel puţin 85 de oameni, după unii, după alţii, câteva sute, şi au arestat peste 1000, din motive politice şi fără să fie judecaţi de către structurile legale din justiţie.
Gen. Dumitru Iliescu
Victimele erau membri ai Batalioanelor de Asalt (SA), organizaţie paramilitară nazistă. Ordinul de masacrare a lor a fost dat de Adolf Hitler, care vedea în independenţa SA, în predispoziţia membrilor ei la violenţe de stradă şi în emanciparea liderului lor, Ernst Rohm, o ameninţare directă asupra puterii sale. Numai că „Noaptea cuţitelor lungi” a căpătat o semnificaţie aparte cu mult timp înainte de masacrul nazist, ce-i drept, reflectând tot un masacru, şi anume acela al oamenilor lui Vortigern de către mercenari angi, iuţi şi saxoni în mitul arthurian.
Indiferent, însă, de perioada istorică în care o localizăm „Noaptea cuţitelor lungi” are aceeaşi semnificaţie: epurarea persoanelor incomode, sau considerate ostile, răzbunarea fiind şi ea plasată pe acelaşi palier. Ce are comun această succintă prezentare cu DNA şi SRI? Are, dar nu o asemănare oarecare, ci una de substanţă! Dacă nu vom înţelege care a fost rolul celor două instituţii de forţă în ultimii 14 ani, cu siguranţă nu vom înţelege niciodată ce ni se petrece, şi de ce ni se petrece. Ca să clarificăm şi ca să cunoaştem mai bine situaţia, să începem cu DNA-ul.
Este o instituţie care s-a înfiinţat la solicitarea partenerilor externi, mai mult sau mai puţin strategici, de la Vest şi mai la Vest, încălcându-se toate normele constituţionale (de aceea PNA-ul, prima formă de organizare a acestei instituţii atât de nocive şi periculoase pentru poporul român, a fost declarat în final neconstituţional), dincolo de voinţa autorităţilor române, care au fost practic şantajate cu blocarea procesului de integrare în structurile euro-atlantice şi în consecinţă obligate să înfiinţeze o structură care nu era supusă controlului voinţei populare, deasupra legilor şi autorităţilor statale. Era – şi este în continuare! – o structură care nu se regăseşte în niciunul dintre statele considerate a fi democratice şi progresiste, în niciuna dintre ţările care ne-au impus înfiinţarea ei.
Atunci de ce s-a procedat în acest mod? Dacă analizăm ce s-a petrecut la noi în ultimii 30 de ani, ne vom da seama şi de scopul, dar şi de demersurile lor. România, în urma acţiunilor din decembrie 1989, a ieşit dintr-o dictatură severă şi a intrat într-o etapă caracterizată prin degringoladă, printr-o disoluţie a instituţiilor care-i asigurau protecţia şi care au fost atacate şi decredibilizate încă din primele zile ale procesului de democratizare a ţării, devenind o pradă uşoară şi sigură pentru cei pe care astăzi îi numim partenerii noştri – pentru ei şi pentru companiile lor puternice.
Au trimis peste noi asasinii lor economici, au trimis FMI şi Banca Mondială, care ne-au determinat să ne îndatorăm din ce în ce mai mult şi care ne-au obligat să privatizăm pe nimic obiective economice foarte importante, multe dintre ele strategice, impunându-ne să adoptăm nişte planuri aşa-zise de redresare, planuri de austeritate, care oriunde au fost aplicate au dus la dezastru în ţările respective. Aceste acţiuni s-au derulat concomitent cu cele ale serviciilor de spionaj, cu ale structurilor de forţă din statele prăduitoare, care în mod direct, sau mijlocit prin intermediul altor structuri, inclusiv a ONG-urilor controlate de ei, sau de oamenii lor, au creat cadrul necesar declanşării şi derulării jafului naţional, punând presiune pe autorităţile române şi diminuându-le în acest mod capacitatea şi voinţa de acţiune. Jaful greu de imaginat la adevărata lui valoare s-a produs şi continuă să se manifeste şi acum, iar actorii externi care l-au provocat aveau nevoie să fie protejaţi, să nu răspundă în niciun mod, mai ales că după câţiva ani de furt nestingherit au apărut voci, unele destul de puternice, care cereau autorităţilor să ia măsuri pentru stoparea lui şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi.
Deloc neînsemnate erau şi firmele româneşti care le creau concurenţă şi care, din când în când, mai câştigau şi ele unele licitaţii. În aceste condiţii s-a venit cu un plan bine gândit, plan ce fusese aplicat anterior în alte state şi dăduse rezultate foarte bune, şi care aducea în plin plan lupta împotriva corupţiei, cu toate că la noi corupţia în comparaţie cu cea din ţările lor era mult diminuată. Deşi companiile lor, care s-au înfruptat nestingherite din avuţia noastră naţională, sunt cele care au creat premisele apariţiei unui asemenea fenomen, oferind comisioane substanţiale celor care le facilitau preluarea pe nimic a obiectivelor noastre economice şi a bunurilor statului român, acestea nu au fost niciodată în prim-planul acestui proces, transferându-se responsabilitatea în totalitate asupra actorilor interni, care cu siguranţă se fac vinovaţi de dezastrul creat în România, dar care nu au o vină cu nimic mai mare ca cea a actorilor externi. În aceste condiţii se impunea crearea unei structuri de forţă care să facă delimitarea dorită, să asigure protecţia necesară pentru companiile străine implicate şi să execute pe toţi cei care încercau să se opună intereselor ilegitime ale partenerilor noştri externi. Aşa au gândit şi iniţiat planul prin care s-a impus înfiinţarea DNA.
Dar această structură de forţă nu era suficientă pentru atingerea obiectivelor propuse, de una singură nu putea realiza ceea ce se dorea şi, în consecinţă, concomitent cu derularea acţiunilor prezentate mai sus s-au derulat şi acţiuni de acaparare a altor instituţii de forţă deja existente şi anume serviciile de informaţii, având în centrul lor SRI. De ce s-a încercat şi reuşit fidelizarea conducerii acestei instituţii? Foarte simplu şi practic! Cine deţine informaţiile, deţine şi puterea. Iar cine deţine informaţiile şi cătuşele, este deasupra oricărei puteri. Prin intermediul SRI, care avea acces la informaţii în toate domeniile şi despre oricine devenea interesant, se puneau la dispoziţia DNA-ului informaţiile pe baza cărora se întocmeau dosarele persoanelor incomode, dar în acelaşi timp se puteau controla magistraţii, cei care instrumentau dosarele, precum şi cei care dădeau sentinţele dorite în urma cărora erau epurate persoanele vizate din zonele de decizie politică, administrativă şi de afaceri.
În acest mod au fost eliminate foarte multe persoane care se opuneau intereselor lor, DNA şi SRI transformându-se în poliţie politică şi în „cuţitele lungi” ale partenerilor noştri străini, cu nimic mai prejos decât renumitele structuri naziste SS şi Gestapo şi care prin acţiunile lor ilegale au trimis în spatele gratiilor mulţi oameni fără vină, majoritatea dintre ei fiind declaraţi nevinovaţi şi achitaţi de instanţele de judecată.
Cunoaşteţi bine multe cazuri, din care vom menţiona aici doar două: cel al domnului Radu Ruseanu, care nevinovat fiind a stat luni bune în spatele gratiilor în arest preventiv, fiind ulterior achitat de Instanţa Supremă, dar căruia nu i s-a admis, de către o instanţă inferioară, cererea prin care s-a îndreptat împotriva Statului Român pentru a-şi recupera banii plătiţi avocaţilor care i-au demonstrat nevinovăţia în fata judecătorilor, iar al doilea caz este al domnului Dragnea care a fost condamnat de judecătorii supremi deşi ştiau că în prima instanţă a fost judecat şi condamnat de o instanţă ilegală, menţinând hotărârea acesteia, hotărâre dată cu siguranţă pentru faptul că cel condamnat şi-a permis să afirme în mod public că partenerii noştri externi este necesar să înţeleagă că nu mai pot lua ce doresc din România fără să plătească nimic.
Cu siguranţă acum mulţi dintre dumneavoastră vor înţelege de ce sunt aşa de porniţi cei din exterior pe Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, secţie pe care nu au reuşit să o controleze, să o fidelizeze, şi care a preluat de la DNA dosarele construite magistraţilor, cu care aceştia erau şantajaţi şi forţaţi să dea soluţiile dorite de „cuţitele lungi”, dar care şi-a permis şi luxul de a începe anchetarea magistraţilor implicaţi în acţiuni de cercetare abuzivă, luând practic instrumentele de forţă din mâna celor două structuri şi văduvindu-le de mijloacele necesare pentru a-şi perpetua supremaţia, determinând involuţia Statului Paralel.
În aceste noi condiţii, păgubitoare pentru ei, au încercat preluarea controlului asupra justiţiei prin alte căi şi mijloace, unul dintre ele fiind impunerea la Ministerul Justiţiei a unei persoane fidelizate, şi anume a doamnei Ana Birchall, care nici nu s-a instalat bine la noul birou şi a şi promovat măsurile solicitate de cei din exterior, punând în pericol toate progresele făcute cu eforturi deosebite în acest domeniu. De aceea, când s-a aflat despre intenţia premierului Dăncilă de a o remania, a sărit ca ars partenerul nostru strategic, prin vocea procurorului general al Statelor Unite, William Barr, care a anunţat imediat că a invitat-o pe Ana Birchall la Washington în luna septembrie și că „Departamentul de Justiție a lucrat îndeaproape cu Ana Birchall și o consideră un partener vital și de încredere în lupta împotriva corupției”, făcând numeroase aprecieri elogioase la adresa ei, ceea ce nu se uzitează în comunicările oficiale.
De ce a făcut-o? Pentru că abia reuşiseră să construiască o nouă platformă prin intermediul căreia vizau controlul asupra Justiţiei şi se vedeau cu planurile năruite. Cine crede că vor abandona această luptă, se înşală amarnic. Vor continua cu mai multă stăruinţă, cum de fapt au făcut-o deja.
Preşedintele Iohannis s-a conformat imediat, aşa cum a făcut-o de fiecare dată când stăpânii lui, când şefii lui din exterior i-au cerut-o. El s-a dovedit a fi un apărător al „cuţitelor lungi” DNA şi SRI, componentele principale ale Statului Paralel. Iar curând va veni să ne ceară din nou votul…
Citiţi şi:
Rechizitoriu împotriva SRI – DNA
Analiză devastatoare: Cum a luat-o razna binomul şi «buboiul» din SRI
yogaesoteric
1 noiembrie 2019