Fotografia Kirlian şi bioelectrografia Korotkov

de dr. Roger Taylor

O nouă tehnică cunoscută sub numele de bioelectrografie îmbunătăţeşte precizia şi gradul de repetabilitate al observaţiilor realizate cu ajutorul fotografiei Kirlian şi măreşte şansele stabilirii unor diagnostice clinice de încredere.

Un mare salt înainte în domeniul imagisticii bioenergetice

Ce este fotografia Kirlian? În esenţă este o procedură ce implică un curent electric de înaltă tensiune şi de înaltă frecvenţă ce este aplicat pe partea inferioară a unei plăci făcute dintr-un material izolator cum ar fi de exemplu sticla. Când un material conducător de electricitate (care poate fi un metal sau orice alt material care conţine apă, cum ar fi orice parte a corpului) este plasat pe această placă, are loc o descărcare electrică prin aerul din proximitatea obiectului. Lumina provenită de la descărcarea electrică obţinută poate fi înregistrată pe un film fotografic plasat între obiect şi placa încărcată electrostatic.

Toate aceste fenomene erau de aşteptat să se producă. Ceea ce a fost remarcabil însă, a fost descoperirea făcută de către Simion şi Valentina Kirlian în anii ’40, care au observat că descărcarea ce se producea avea caracteristici ce se modificau în funcţie de starea fiziologică şi mentală a persoanei examinate.

Istoricul acestei descoperiri, anumite sugestii referitoare la fizica procesului implicat şi o aplicare a acestei metode în studiul unor bolnavi psihici au fost descrise de către dr. Victor Adamenko acum 15 ani. Ca urmare a studiilor ulterioare efectuate de către alţi cercetători, a devenit clar faptul că proprietăţile descărcării electrice depind de o mulţime de elemente ce ţin de construcţia echipamentului şi de metoda folosită, astfel că a fost dificil pentru un cercetător să repete experimentele altuia. În plus, fără un mijloc de cuantificare a imaginilor, interpretarea lor era destul de subiectivă şi pe lângă toate acestea, nu exista nicio teorie coerentă care să poată explica aceste efecte. Din aceste motive, fotografia de tip Kirlian nu a reuşit să câştige credibilitate în rândul medicilor şi a oamenilor de ştiinţă.

Toate aceste trei mari obiecţii sunt acum pe pragul de a fi depăşite datorită invenţiei unei versiuni computerizate realizată de către dr. Konstantin Korotkov din St. Petersburg, Rusia. Această nouă metodă nu implică realizarea niciunei fotografii – un avantaj imens din punctul de vedere al vitezei şi al comodităţii. În loc de aceasta, lumina provenită de la descărcarea electrică coboară printr-un geam de sticlă la o cameră fotografică electronică situată dedesubt. De la aceasta, imaginea este transferată într-un computer în format digital. Nivelul înalt de construcţie al acestui instrument face ca toţi cei care îl utilizează să  poată obţine rezultate comparabile.

Vizualizarea prin intermediul descărcării în gaz
(Gas – Discharge Visualisation – GDV)

Cel mai important lucru este că odată ce imaginea este în format digital, este posibilă cuantificarea diverşilor ei parametri. Un sofisticat pachet de programe ce este furnizat împreună cu aparatul, permite măsurarea suprafeţei imaginii, luminozităţii, „fractalităţii” ei şi a altor aspecte. Acest pachet de programe este mereu actualizat (perfecţionat).

Din moment ce această metodă nu implică utilizarea fotografiei, este cunoscută sub numele de bioeletrografie sau „vizualizare prin intermediul descărcării în gaz”. Explicarea completă din punct de vedere fizic şi chimic a acestor efecte este o sarcină pentru viitor, care fără îndoială că va trebui să fie bazată pe o teorie holistică asupra vieţii. O asemenea teorie a început să îşi facă apariţia în ultimele trei decenii prin intermediul operei dr. Fritz – Albert Popp şi a altora din domeniul biologiei cuantice. Ea capătă tot mai mult suport şi începe să fie tot mai cunoscută.

Ce reprezintă aceste imagini? În ciuda faptului că s-a vorbit destul de mult despre „aura Kirlian”, s-au făcut puţine lucruri în direcţia corelării acestor imagini (acum cunoscute sub numele de „beograme”) cu aura corpului uman aşa cum este ea văzută de către „senzitivi” (clarvăzători – n. ed.).

Cu toate acestea, sensibilitatea imediată a acestor imagini la stările fiziologice, emoţionale şi mentale ale omului sugerează faptul că proprietăţile (caracteristicile) descărcării pot într-adevăr avea anumite relaţii cu aura. Modelele imaginii prezintă considerabile variaţii, chiar şi în rândul oamenilor sănătoşi (se poate vorbi chiar de o amprentă). Cu toate acestea, este posibil să definim un anumit număr de tipuri aflate în legătură cu o stare de sănătate şi cu o anumită constituţie psihofizică.

Figura 1a. prezintă beograma tipică a unui adult sănătos. Culorile (văzute aici în format alb negru drept tonuri de gri – n. ed.) nu prezintă nicio relaţie cu lungimea de undă reală a luminii, care în cea mai mare parte aparţine domeniului radiaţiei ultraviolete. Ele sunt culori „false” alese pentru a reprezenta diverse grade de strălucire. Oricum, diferenţele în strălucire sunt rareori evidente din imagine; pentru a observa acest lucru trebuie să privim la valorile cantitative. În condiţii de sănătate slabă, oboseală sau stres, beograma tinde să aibă o suprafaţă mai redusă, cu o luminozitate şi o fractalitate mai mare (fig 1b de mai jos).

Dar acestea sunt doar nişte linii călăuzitoare generale: în anumite condiţii de sănătate redusă, suprafaţa poate fi prea mare şi strălucirea şi fractalitatea prea mică. Beogramele se modifică de asemenea mult odată cu vârsta – un aspect care este acum luat în considerare de către anumite programe de diagnosticare. De exemplu, copii sănătoşi au tendinţa de a avea valori înalte la parametrii de strălucire şi fractalitate, aspecte care pot indica stresul în cazul unui adult.

Corespondenţa cu organele

În urma unei lungi experienţe clinice cu metoda de fotografiere Kirlian, dr. Peter Mandel din Germania a descoperit că diferitele afecţiuni pot fi reprezentate prin defecte caracteristice prezente la nivelul imaginii degetelor. Astfel el a reuşit să definească sectoare ale imaginii degetelor ce corespund cu diverse organe ale corpului. Aceste sectoare se află în legătură (în linii mari) cu sistemul meridianelor din acupunctură. Astfel că, la fel ca şi în reflexologie, iridologie şi auriculoterapie, aceste observaţii sprijină şi ele concepţia intrigantă conform căreia sistemul energetic subtil al organismului poate avea o natură holografică.

Confirmând la modul esenţial această reprezentare a organelor, dr. Korotkov a adăugat o nouă facilitate programului ce însoţeşte aparatul GDV, prin intermediul căreia sectoarele imagini celor 10 degete sunt preluate şi aranjate în jurul unei schiţe a formei umane astfel încât să aproximeze organele corespondente şi să ofere astfel aparenţa unei aure (fig.3 de mai jos). Exemple ale reprezentării organelor sunt prezentate în fig. 2 (de mai jos).

Aici se pot vedea de asemenea două tipuri de defecte: o izbucnire a imaginii dincolo de raza medie (fig.2a de mai jos) sau o zonă redusă sau chiar o lacună evidentă (fig.2b de mai jos). Prima corespunde unei stări de exces energetic după acupunctura chineză şi poate indica o stare inflamatorie sau chiar prezenţa unei dureri în timp ce a doua reprezintă o slăbire a energiei corespunzătoare acelui organ, ceea ce corespunde cu o stare de „deficienţă” energetică a unui meridian de acupunctură, stare ce poate avea drept  rezultat o funcţionare mai lentă a acelui organ sau eventual chiar o degenerare a lui.

Aceste defecte pot fi doar tranzitorii şi, într-o asemenea situaţie, nu prezintă o semnificaţie patologică prea mare. Pe de altă parte, dacă ele sunt constante şi în special dacă apar în acelaşi sector al imaginii de la ambele degete, atunci ar trebui să suspectăm prezenţa unei patologii clare. Trebuie precizat că în timp ce asemenea defecte sunt deseori observate în situaţii patologice acute sau imediat după o intervenţie chirurgicală, sistemul energetic tinde să compenseze orice perturbare astfel că în situaţiile cronice defectele pot să nu mai fie prezente. Însă ele pot fi făcute să reapară supunând organul respectiv la un anumit stres funcţional, de exemplu o masă copioasă în cazul stomacului sau exerciţii fizice în cazul inimii.

Efectele terapiei

Deşi prezenţa defectelor poate oferi o indicaţie în privinţa localizării unui proces patologic, de multe ori nu face acest lucru. Astfel că, ţinând cont de cunoştinţele noastre actuale în acest domeniu, nu ne putem baza pe acest instrument pentru a oferi un diagnostic medical convenţional. Dar el poate totuşi indica starea în care se află sistemul energetic al unei persoane. Cea mai bună utilizare a acestuia în medicină este probabil aceea de a furniza un feed-back în privinţa efectelor unei terapii.

Figura 3 (de mai jos) arată „aura” beogramică a unui pacient cu puţin timp înainte de realizarea unei şedinţe de acupunctură şi apoi la 30 de minute după. A vedea o astfel de schimbare poate încuraja terapeutul, arătându-i că se află pe direcţia cea bună. Poate fi la fel de încurajator şi pentru pacient, deoarece el poate că nu resimte subiectiv niciun beneficiu decât mult mai târziu sau după un anumit număr de tratamente. În plus, metoda poate la fel de bine să evidenţieze efectele unor influenţe negative, cum ar fi aceea provocată de radiaţia emisă de telefoanele mobile sau de anumite zone de stres geo-patogen. Fiecare imagine este la modul esenţial un instantaneu surprins dintr-un proces foarte dinamic. Dar cu ajutorul funcţiei cantitative, se poate urmări cursul în timp al acestuia într-un mod foarte revelator. (Într-adevăr, perfecţionările recente fac acum posibilă realizarea unui „film”, cu citiri realizate chiar şi la intervale de 30 de secunde.)

Figura 4 (de mai jos) prezintă efectele unei singure şedinţe de tratament cu oxigen singlet. Datorită influenţei puternice a factorilor mentali, este important ca persoana să fie într-o stare cât mai stabilă din punct de vedere mental. Astfel că, la venire, un pacient ar trebui să se odihnească aproximativ 15 minute înainte de a se efectua prima citire cu aparatul GDV. În plus, dacă se doreşte ca examinarea să se limiteze doar la nivelul corpului fizic, se pot evita influenţele exercitate de factorii mentali prin plasarea unui disc subţire de plastic între deget şi electrod. Efectul relaxării şi a unei simple meditaţii este să mărească suprafaţa şi să reducă fractalitatea imaginii obţinute.

Figura 5 (de mai jos) reprezintă cursul evenimentelor în timpul primelor minute ale unei meditaţii realizate de către un meditator experimentat. De asemenea, după un şoc, se poate observa imediat apariţia unor efecte opuse, cum ar fi închiderea cu zgomot a unei uşi sau chiar apariţia unui gând dureros. Efecte opuse pot de asemenea să apară şi dacă persoana se angajează într-un proces imaginativ profund sau alt gen de stare modificată a conştiinţei (SMC). Dar în acest caz, imaginea poate prezenta şi alte proprietăţi remarcabile.

Într-un studiu special asupra SMC; grupul doctorului Korotkov a definit un tip caracteristic de beogramă. Imaginea este văzută ca fiind separată de deget, îndeosebi la mâna stângă (în majoritatea cazurilor) şi în special la degetul inelar de la mâna stângă. Acest gen de imagine este de exemplu prezentă la anumiţi vindecători atunci când intră în starea specifică procesului de vindecare şi la sportivi atunci când îşi vizualizează performanţele. Chiar şi mai specific pentru SMC este comportamentul ariei imaginii în timpul unui şir rapid de expuneri (un „film”). În stările de conştiinţă normale, aceasta rămâne mai mult sau mai puţin stabilă sau se diminuează în mod treptat; în SAC ea creşte în mod treptat.

Aceste descoperiri au fost făcute în timpul studiilor efectuate pe copiii antrenaţi să vadă fără a-şi folosi ochii – aşa zisa vedere „directă” (multe asemenea studii au fost efectuate în Rusia). O descoperire remarcabilă (făcută de către alt grup de cercetători din Rusia) a fost făcută analizând perechi de indivizi aflaţi într-o relaţie emoţională strânsă. Când unul dintre aceştia şi-a imaginat că trimite dragoste către celălalt, (care se putea afla la mulţi kilometri distanţă), un punct luminos ce s-a detaşat a fost văzut în sectorul corespunzător inimii de la degetul mic. Acest punct luminos a apărut la mâna stângă în cazul celui care a emis şi la mâna dreaptă în cazul celui care a primit.

Tehnica GDV a făcut în mod clar un mare pas înainte în direcţia recunoaşterii ştiinţifice a bioelectrografiei. Putem privi în viitor înspre noi dezvoltări, ce se apropie cu repeziciune şi promit uimitoare posibilităţi.

Figura 1. Diverse imagini ale unor degete (din dreapta sus spre stânga): (a) adult sănătos, relaxat (autorul); (b) acelaşi individ aflat pentru moment într-o stare de stres; (c) persoană în vârstă cu un nivel energetic redus; (d) vindecător Reiki, imediat după o şedinţă de terapie (observaţi razele ramificate).

Figura 2. Două tipuri de defecte (a. dreapta) degetul mijlociu de la mâna stângă, la câteva zile după ce pacientul a eliminat o piatră foarte dureroasă de la rinichiul stâng; defectul de tipul unei erupţii ce apare în sectorul corespunzător rinichiului indică o reglare dureroasă şi acut inflamată; (b. stanga) degetul mare de la mâna dreaptă al unei persoane care de mulţi ani suferea de probleme dentare, spaţiile goale indică regiuni cu energie scăzută la nivelul maxilarului; şi degetul mare de la cealaltă mână prezenta aceleaşi defecte.

Figura 3. Imagini de la nivelul celor 10 degete aranjate în jurul schiţei corpului uman pentru a simula o aură:
(a – dreapta) înainte şi (b – stanga) la 30 de minute după o şedinţă  de acupunctură.

Figura 4. Un exemplu al utilizării facilităţilor cantitative: cursul evenimentelor după realizarea terapiei cu oxigen singlet. Fiecare punct reprezintă valoarea medie obţinută prin citiri realizate la nivelul tuturor celor 10 degete a unuia din cei patru parametri aleşi (forma este o măsură a fractalităţii marginilor imaginii; zgomotul este o măsură a numărului de fragmente de mici dimensiuni). Au fost realizate 20 de minute de terapie  imediat după prima citire (cea de control).

Figura 5: Două experimente care arată efectele pe care meditaţia le are asupra intensificării zonei corespunzătoare unui singur deget şi a diminuării fractalităţii imaginii acestuia.

În unul dintre experimente (meditaţia) procedura a fost aceea de calmare a minţii printr-o metodă obişnuită, în celălalt (concentrarea) subiectului i-au fost date două simboluri desemnate pe o hârtie şi focalizându-şi privirea pe un punct aflat la jumătatea distanţei dintre ele, s-a concentrat pentru a le aduce împreună  în centrul câmpului vizual. Această metodă tinde de a sincroniza cele două emisfere ale creierului.

Sistemul GDV Camera Pro este un dispozitiv complex ce permite înregistrarea şi procesarea direct pe calculator a câmpurilor energetice ale subiectului . Imaginile GDV sunt obţinute prin intermediul unui sistem optic unic şi a unei camere CCD, la lumina zilei, în timp real.

articol preluat din Nexus New Times Magazine, anul III, numărul 11, decembrie 2007- februarie 2008

Nota editorului:
Acest articol a apărut pentru prima dată în revista Caduceus nr.67/2005, de unde este reprodus cu permisiunea autorului. El a apărut de asemenea în publicaţia Institute for Complementary Medicine Journal, ediţia din ianuarie 2006

Despre autor:
Roger Taylor a urmat iniţial studii de fiziologie şi apoi de medicină veterinară. După trei ani de lucru în domeniul fiziologiei animale, cariera sa, inclusiv lucrarea sa de doctorat, s-a desfăşurat mai mult în domeniul imunologiei fundamentale.
Lucrând în cadrul Institutului Naţional pentru Cercetări Medicale din Anglia, dr. Taylor a luat parte la descoperirea funcţiilor timusului şi a celulelor T şi B. Apoi, la Universitatea Bristol, a înfiinţat „Grupul de Cercetare în Imunologie”, unde a lucrat în special în domeniul toleranţei imunologice. A scris peste 55 de articole în domeniul imunologiei şi a contribuit la mai multe lucrări. Decepţionat de modul în care evolua cercetarea ştiinţifică biomedicală, dr. Taylor s-a retras timpuriu din activitate şi şi-a petrecut următorii 15 ani studiind baza ştiinţifică a energiilor subtile. Mare parte din munca sa a fost efectuată cu ajutorul echipamentului Kirlian computerizat al dr. Korotkov, studiind în special efectul diferitelor terapii. Dr. Taylor scrie în principal pentru revista Caduceus din Anglia, unde este de asemenea şi editor ştiinţific. El poate fi contactat prin email la: rogerbt@onetel.com.

Notă:
Oxigenul singlet – este o alternativă foarte eficientă la terapia cu ozon care, fiind total sigură, poate fi auto-administrată în mod convenabil. Pentru mai multe informaţii asupra terapiilor cu oxigen activat, vezi articolul doctorului Taylor din Caduceus, nr. 45/ 1999, pag. 42

Citiţi şi:
La limitele universului: antimateria
Descoperirea extraordinară a lui Masaru Emoto: apa ne înregistrează gândurile

yogaesoteric
iulie 2008