Francmason, ministru, prim-ministru. Guvernele masonice ale României

de Mihaela Gheorghiu
 

Motto: „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat
reprezintă un pericol pentru România.”–   Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României

Cărţile de propagandă masonică sunt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această sectă satanică, Francmasoneria. Când este vorba despre trecut, masonii nu se sfiesc să se laude cât de mult au influenţat ei principalele evenimente din istoria modernă. Când vine însă vorba despre prezent, ei adoptă exact poziţia contrarie. Spre exemplu, Horia Nestorescu-Bălceşti, mason de grad înalt şi director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, afirma iritat într-un interviu în septembrie 2007: „Repet pentru a mia oară! Francmasoneria nu pune guverne şi nu dă jos miniştri.” Masoneria, susţin ei cu neruşinare, este o organizaţie de caritate, total inofensivă, care nu face politică. Într-adevăr, în faţa publicului, ea se fereşte să ia apărarea unui partid sau a altuia. În culise însă trage sforile tuturor jocurilor politice. Oamenii care alcătuiesc această sectă satanică fac tot timpul politică. Şi încă la nivel înalt, fiind plasaţi în poziţii cheie în mai toate ţările lumii. România nu face excepţie.

Guvernele postdecembriste au fost mereu conduse de prim-miniştri masoni

Din cele opt guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puţin cinci au fost conduse în mod cert de prim-miniştri a căror apartenenţă la francmasonerie este confirmată.

Petre Roman a condus primele două guverne postdecembriste. Mason de nivel înalt, intens susţinut de Marele Orient al Franţei şi de lojile italiene, Petre Roman participă activ în septembrie 1990 la întâlnirile cu Marele Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Un document inedit, publicat în 1990, demonstrează apartenenţa sa la masonerie. Este vorba despre o scrisoare care îi poartă semnătura, alături de menţiunea strict secret, adresată ca de la frate la frate, ambasadorului României la Cairo, Ion Angelescu. „Sunteţi autorizat”, scrie Petre Roman, „ca imediat după primirea la preşedintele Mubarak, să îl asistaţi la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoţian, rectificat şi acceptat în care aţi primit Lumina”. Fratele Gelu Voican la care face referire ordinul lui Roman este nimeni altul decât Gelu Voican Voiculescu. Acesta ocupa pe atunci funcţia de viceprim-ministru, adică era adjunctul lui Roman. Deputatul Vasile Matei a dezvăluit ulterior, în februarie 1998, că Petre Roman şi Adrian Năstase (ministru de externe în al doilea guvern Roman) nu fac parte din aceeaşi lojă masonică, dar  sunt amândoi francmasoni. 

Din 1998 până în 1999, România are un alt prim-ministru mason, dar provenit de pe o altă filieră: Radu Vasile. După ce se converteşte peste noapte la catolicism şi intră în masoneria italiană, Radu Vasile are o ascensiune subită. Se remarcă prin mai multe „performanţe” în premieră în România.  Spre exemplu, este primul român care ocupă o poziţie de conducere în organismele europene, devenind vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. O altă premieră a premierului Radu Vasile este vizita Papei în România. Relaţiile sale cu lojile italiene şi cu Opus Dei (sectă teroristă din interiorul Bisericii Catolice) îl fac să susţină curentul masonic ecumenist din cadrul Bisericii şi să intermedieze, în mai 1999, prima vizită realizată de un Suveran pontif într-o ţară ortodoxă, după schisma religioasă din anul 1054. Cu această ocazie, Patriarhia Română primeşte de la Opus Dei o donaţie în valoare de 200.000 de dolari pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Relaţiile sale de înalt nivel cu masoneria italiană fac să fie şi primul român primit în audienţă privată de Papa Ioan Paul al II-lea (care şi el a fost mason), nu o dată, ci chiar de patru ori. De altfel, Radu Vasile este cel care a tradus în limba română Biografia Papei Ioan Paul al II-lea.

Între 1999 şi 2000 Guvernul României este condus de un alt mason recunoscut, Mugur Isărescu. Într-un mod inexplicabil pentru cei care nu cunosc apartenenţa sa la masonerie, Mugur Isărescu este de 17 lungi ani guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie pe care a rămas în ciuda schimbărilor de pe scena politică românească. Puţini ştiu faptul că Mugur Isărescu a fost menţinut pe această poziţie la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au ameninţat că îşi retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată când s-a pus problema schimbării din funcţie a lui Isărescu. Explicaţia acestei susţineri  trebuie căutată în perioada cât acesta a lucrat la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. Datorită acestei poziţii, Isărescu mergea deseori în SUA încă dinainte de 1989. Acolo a fost racolat de Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations) care avea nevoie să-şi implanteze în România un om pe care să se poată baza. După evenimentele din decembrie 1989 Isărescu a fost imediat activat. A petrecut o scurtă perioadă ca reprezentant comercial al României la Ambasada din Washington, apoi a devenit guvernator pe viaţă al Băncii Naţionale. Misiunea sa era să se asigure că România va face împrumuturi înrobitoare, care să o facă dependentă de organismele financiare internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar Internaţional. Şi-o îndeplineşte peste aşteptările stăpânilor săi. Dintr-o ţară care în decembrie 1989 nu avea deloc datorii, România are în iulie 2008 datorii externe declarate de 45,364 miliarde de euro. Puţini ştiu şi că Mugur Isărescu este membru al grupării masonice care face jocurile în economia mondială – Comisia Trilaterală. De altfel, Isărescu a avut grijă să se înconjoare la BNR de mulţi masoni. Cel mai evident exemplu este cel al lui George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale, dar şi Mare Secretar General al Consiliului de grad 33 al Ritului Scoţian din România.
 
Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004 este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii ’90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase.
 
La fel stau lucrurile şi cu actualul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Se ştie că acesta este fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu, desemnat în 1990 Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat al României. Teoria neimplicării masoneriei în politică este un basm de adormit copiii, dacă ţinem cont doar de faptul că Dan Amedeo Lăzărescu este unul dintre cei care au reînfiinţat Partidului Naţional Liberal după 1989 şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PNL timp de şapte ani. Pe vremea când Tăriceanu era ministru al  industriei şi comerţului în guvernul Ciorbea, l-a ales ca PR pe un coleg de masonerie, Corneliu Vişoianu, conducătorul Marii Loji a României. La rândul lui, Corneliu Vişoianu este foarte bun prieten şi partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveţia şi Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României, unul dintre „băieţii deştepţi” din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding şi protejat al premierului Tăriceanu. Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PNL până în 2001 şi preşedinte PNL în perioada 2001-2002, a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României şi că a încercat să îi racoleze pe toţi liderii PNL în această grupare.
 

 
Iată deci că cinci din cei opt prim-miniştri ai României fac în mod cert parte din francmasonerie. Cât despre ceilalţi trei, nu s-a afirmat până acum explicit că sunt masoni. Fotografiile-semnal îl dau însă de gol pe Nicolae Văcăroiu, prim-ministru între 1992 şi 1996. În 2007, el va fi utilizat de fraţii de lojă pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu, suspendat temporar din funcţia de preşedinte al ţării de 322 (numărul lojei Skull&Bones) de parlamentari. Înainte de numirea sa ca preşedinte interimar, ziarul masonic Ziua publica o poză-semnal. Imaginea înfăţişa un Văcăroiu diabolic, în ai cărui ochelari se reflecta un cerc alcătuit din mâini reunite – simbol al frăţiei malefice masonice.
 

Theodor Stolojan, premier al României în perioada 1991-1992, povesteşte că a fost curtat de Marea Lojă a României, din care face parte Tăriceanu: „Îmi amintesc că acest domn Vişoianu a venit la mine şi mi-a propus să intru într-o lojă masonică. I-am zis să mă lase în pace cu prostiile”. Puţin probabil ca Stolojan să fi refuzat totuşi pactul cu masoneria, fie ea a lui Chirovici, fie a lui Vişoianu.  Cert este că în perioada cât a fost prim-ministru s-a remarcat prin eforturile de a distruge economia românească alături de guvernatorul Băncii Naţionale, masonul Mugur Isărescu. De altfel, Stolojan a fost ulterior angajat la Banca Mondială.

Un mason, doi masoni, trei masoni… un guvern

Francmasoneria nu şi-a plasat degeaba oamenii în această poziţie cheie. Primul-ministru are privilegiul de a alege membrii guvernului. Consecinţa imediată a acestei manevre a fost că prim-miniştrii masoni şi-au ales echipa din rândul propriilor colegi de lojă. Aceasta a făcut ca în toate guvernele să existe cel puţin doi, trei sau chiar mai mulţi miniştri, despre care se ştie cu certitudine că sunt masoni.  

La o privire de ansamblu asupra guvernelor româneşti de după ‘89 se observă chiar că anumite nume se repetă. Lipsă de persoane pregătite şi dispuse să conducă un minister? Nicidecum. Deloc întâmplător, cei care apar în mod repetat pe posturile de miniştri sunt exact cei care fac parte din francmasonerie.

Unul dintre „veterani” este Sorin Frunzăverde. Într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, el a recunoscut că este mason. Aceasta l-a făcut de nelipsit în majoritatea guvernelor masonice de după ‘89: ministru al Mediului în Guvernul Ciorbea, ministru al Turismului în Guvernul Radu Vasile şi de două ori ministru al Apărării în Guvernele Isărescu şi Tăriceanu. Apoi, când nu a mai fost ministru, Sorin Frunzăverde a primit  o călduţă poziţie de deputat în Parlamentul României şi mai nou este europarlamentar.

Masonul Victor  Babiuc apare şi el constant în guvernele postdecembriste, când la un minister, când la altul. Ministru de Justiţie în al doilea guvern Roman,  ministru de Interne în Guvernul Stolojan, ministru al Reformei în 1998, de trei ori ministru al Apărării în Guvernele Ciorbea, Isărescu şi Radu Vasile. Ca şi Frunzăverde, cât nu a fost ministru a fost deputat, iar din 2005 a fost numit preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, poziţie pe care a ocupat-o până în 2007. Despre apartenenţa lui la masonerie s-a discutat şi în Camera Deputaţilor în 1998. Deputatul Petre Ţurlea afirma atunci, contestând ridicarea colonelului Nicolae Alexandru, senator de Prahova, la rangul de general de brigadă: „Domnul Nicolae Alexandru intră în PD în 1992. În perioada 1992-1996, este deputat din partea PD; din 1996, senator din partea PD. Domnul Nicolae Alexandru intră în masonerie în 1997. Tot domnul Nicolae Alexandru este ridicat la gradul de general, în 1998, în timp ce ministru al apărării naţionale este domnul Victor Babiuc, şi el membru al PD, şi el membru al masoneriei.”

În unele ministere apartenenţa la masonerie a devenit o tradiţie

Din cei nouă miniştrii de externe care au activat până în prezent se ştie cu certitudine că şapte sunt masoni. Adrian Năstase a fost ministru de externe atât în guvernul Roman, cât şi în guvernul Stolojan. I-a urmat, în guvernul Văcăroiu (1992-1996), Teodor Meleşcanu, coleg de lojă cu Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu. I-a urmat Andrei Pleşu, care a rămas în această funcţie preţ de două guvernări. Guvernul Ciorbea (1996-1997) l-a avut ca ministru de externe pe Adrian Severin şi el membru al francmasoneriei. În guvernul lui Isărescu, i-a urmat masonul Petre Roman. Un alt mason, Mircea Geoană a devenit apoi ministru de externe în guvernul Năstase. Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de externe între 2004 şi 2007 aparţine tinerei generaţii şi a fost format din familie în spiritul masonic. Tatăl său, prof. dr. Ştefan Ungureanu este şi el mason şi a ocupat poziţia de viceprimar al municipiului Iaşi. Şi cum masoneria nu îşi uită oamenii în care investeşte, în noiembrie 2007, când nu a mai fost ministru, Mihai Răzvan Ungureanu a fost propus ca director al Serviciului de Informaţii Externe, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.

La fel stau lucrurile la Ministerul de interne: Victor Babiuc (Guvernul Stolojan), Doru Ioan Tărăcilă (Guvernul Văcăroiu), Ioan Rus  (Guvernul Năstase) apar toţi trei pe listele de membri ai Marii Loji Naţionale.

Un alt mason declarat, Ion Caramitru a fost Ministru al Culturii timp de trei guverne: Ciorbea , Radu Vasile şi Mugur Isărescu. 

Ministrul justiţiei din guvernul Văcăroiu, Gavril Iosif Chiuzbaian este şi el mason. A fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Român, „Al.I. Cuza Princeps”. Ioan Talpeş, fost ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile apărării naţionale, integrării europene şi justiţiei este şi el mason. La fel Dan Ioan Popescu, ministrul industriei, economiei şi comerţului din guvernul Năstase. 

Lista poate continua, întrucât subiectul nu a fost epuizat. Aceste câteva exemple sunt însă suficiente pentru a demonstra că masoneria minte cu neruşinare când susţine că nu se implică în politică.

Citiţi şi:

Privatizarea în România – un jaf naţional

O parte din consilierii personali ai noului primar al Capitalei, Sorin Oprescu, sunt masoni

yogaesoteric
septembrie 2008