Frăția Babiloniană satanică a Șarpelui – istoria dezvăluită a așa-zișilor Iluminați și a reptilienilor Anunnaki (II)

Citiți prima parte a articolului

Frăția Babiloniană a Șarpelui

După ce apele s-au retras în urma cataclismului provocat de Venus, supravieţuitorii au coborât din munţi sau au ieşit la suprafaţă din adâncurile pământului. Ei s-au stabilit în ţinuturile de şes şi au început să-şi reconstruiască civilizaţia. Aceasta a fost perioada în care au apărut brusc civilizaţiile Sumerului, Egiptului şi cea de pe Valea Indului, toate cu un nivel tehnologic foarte ridicat, deoarece existaseră şi înainte de cataclism.

Societatea sumeriană a apărut în culmea dezvoltării sale din cauza bruştei infuzii de cunoaştere primită de la rasa ariană provenită de pe Marte, care a coborât din Munţii Caucaz şi s-a extins din Orientul Apropiat către Sumer, Egipt şi Valea Indului. Chiar şi istoricii sunt de acord că aceste societăţi extrem de avansate au apărut brusc. O altă infuzie primită de rasa albă (şi nu numai) a fost cea genetică de sorginte reptilo-ariană sau reptilo-umană. Este vorba de liniile genealogice încrucişate create prin manipulări genetice de Anunnaki.

Principalul centru în care s-au dezvoltat aceste familii de hibrizi în lumea antică, după retragerea apelor, a fost Babilonul, situat în sudul Sumerului, de-a lungul fluviului Eufrat. Analiza atentă a dovezilor arată că Babilonul a fost fondat la o dată mult anterioară celei acceptate iniţial. Aici au apărut primele societăţi secrete, care s-au răspândit apoi pe întregul glob, de-a lungul miilor de ani care au urmat.

Frăţia care controlează la ora actuală lumea este expresia modernă a Frăţiei Babiloniene alcătuită din preoţi reptilo-arieni şi din familii „regale” care au coborât în această regiune imediat după potop (acum aproximativ 6000 de ani). Aceasta a fost perioada în care au apărut pentru prima oară credinţele manipulate ale marilor religii actuale.

Potrivit textelor şi legendelor antice, fondatorul Babilonului a fost Nimrod, care a domnit asupra lui împreună cu soţia sa, Semiramida. Nimrod era descris ca un „tiran atotputernic”, unul dintre „giganţi”. Arabii credeau că cel care a construit (sau reconstruit) după potop uimitoarea structură de la Baalbek, în Liban, cu cei trei stâlpi din piatră cântărind fiecare 800 de tone, a fost Nimrod.

Se spune că a domnit asupra regiunii Libanului de astăzi, şi potrivit Genezei biblice, primele centre ale regatului lui Nimrod au fost Babilonul, Akkad şi altele, în ţinutul Shinar (Sumer).

Mai târziu, el s-a extins în Asiria, construind oraşe precum Ninive, unde au fost găsite numeroase tăbliţe sumeriene. Nimrod şi Semiramida aparţineau acelei linii genealogice cunoscută mai târziu sub numele de titani – o linie succesorală alcătuită din oameni posedaţi de reptilieni şi din reptilieni pur-sânge.

Se crede că această rasă de „giganţi” sau „titani” erau descendenţii lui Noe, copilul descris în Cartea lui Enoh (varianta ulterioară a Cărţii lui Noe) ca fiind un hibrid Privitor-uman cu pielea foarte albă. În Geneză, tatăl lui Nimrod poartă numele de Cush. El era cunoscut şi sub nume precum Bel sau Belus şi era nepotul lui Noe şi fiul lui Ham. Mai târziu, Cush a devenit cunoscut ca zeul Hermes, care înseamnă Fiul lui Ham. Ham sau Khem înseamnă „cel ars” şi este posibil ca acest nume să fi avut o legătură cu adorarea soarelui. Mulţi din zeii antichităţii au apărut mai întâi în Babilon, răspândindu-se apoi în Egipt.

Nimrod şi Semiramida au rămas principalele zeităţi ale Frăţiei până în ziua de astăzi, sub diferite nume şi simboluri. Nimrod era simbolizat ca un peşte, iar regina Semiramida ca un peşte şi un porumbel. Ea reprezintă şi un simbol al lui Ninkharsag, creatoarea raselor de hibrizi reptilo-umani. Nimrod era considerat un zeu-peşte dragon şi era ilustrat ca fiind pe jumătate om, pe jumătate peşte. Este posibil ca acest simbol să amintească de faptul că era pe jumătate om, pe jumătate reptilă cu solzi.

Regina Semiramida era şi ea simbolizată ca un peşte, căci babilonienii credeau că peştele este un afrodiziac. În timp, a devenit Zeiţa Iubirii. De aici se trage simbolistica peştilor în creştinism (reflectată inclusiv în arhitectura creştină). În ipostaza ei de „Duh Sfânt” Semiramida este prezentată ca un porumbel cu o ramură de măslin în cioc. De altfel, numele ei înseamnă „purtătoarea ramurii”, dacă ţinem seama de rădăcinile „Ze” (articol), „emir” (ramură) şi „amit” (purtător).

Putem remarca în treacăt şi asemănarea dintre această simbolistică şi cea din legenda lui Noe şi a Marelui Potop, când un porumbel s-a întors pe corabia lui Noe ţinând în cioc o ramură de măslin. Să se refere oare acest simbol la întoarcerea reptilienilor după potop? Numele Semiramida derivă de asemenea din cel al unei divinităţi indiene anterioare: Sami-Rama-isi, sau Semi-ramis. Peştele şi porumbelul sunt două simboluri folosite încă pe scară largă în ritualurile religioase şi în ceremoniile naţionale de astăzi, deşi marea majoritate a oamenilor nu au nicio idee despre adevărata lor semnificaţie.

Sinn Fein, ramura politică a grupării teroriste nord-irlandeze IRA, are drept simbol un porumbel. Aceeaşi imagine poate fi regăsită pe multe din sceptrele ţinute în mână de monarhii britanici. Acest lucru nu este întâmplător, căci ambele organizaţii reprezintă acoperiri moderne ale Frăţiei Babiloniene, iar porumbelul o simbolizează pe regina Semiramida.

Pentru aceşti oameni, porumbelul nu reprezintă un simbol al păcii, ci al morţii şi distrugerii (ştiut fiind că Frăţia foloseşte frecvent simbolismul inversat). El reprezintă un simbol pozitiv pentru masele largi, dar unul negativ pentru Frăţie. Această inversare a simbolisticii le permite să îşi afişeze simbolurile în locurile publice, fără teama că cineva se va plânge.

Semiramida mai era cunoscută ca Regina Cerului (sau Rhea), Mama Fecioară a Zeilor, şi uneori ca Marea Mamă a Pământului (Ninkharsag). Era de asemenea adorată sub numele de Astarte, „femeia care a construit turnurile”, cu referire evidentă la Turnul din Babel (Babilon), atribuit lui Nimrod.

Liniile succesorale regale din Europa provin din liniile genealogice reptilo-ariene din Babilon, iar coroanele lor au apărut ca urmare a coafurii încornorate purtate de Nimrod.

Coarnele simbolizau autoritatea monarhului şi s-au transformat în timp într-o diademă din metal cu trei coarne, care simboliza puterea regală investită cu autoritate divină. La ora actuală, ea este reprezentată de simbolul crinului, care apare pretutindeni pe însemnele caselor regale europene. Aşa cum spuneam mai devreme, ierarhia „regală” draconiană (albinoşii înaripaţi) este înzestrată cu coarne.

Imaginea clasică a diavolului este şi ea încornorată. Unul din titlurile pe care le-a purtat Nimrod era acela de Baal (Domnul), căruia îi corespundea Baalti (Mylady – Doamna) pentru Semiramida. Expresia latină pentru „Doamna Mea” era Mea Domina, care a devenit mai târziu Madonna în limba italiană. Nimrod era reprezentat în dublă ipostază: de Dumnezeu Tatăl şi de Ninus, fiul Semiramidei, iar ramura de măslin a acesteia era un simbol al progeniturii ei venite pe lume printr-o „naştere virgină”.

Ninus mai era cunoscut şi sub numele de Tammuz, despre care se spune că a fost crucificat cu un miel la picioare, apoi îngropat într-o peşteră. Trei zile mai târziu, când piatra de la gura peşterii a fost dată deoparte, corpul său dispăruse. Vă sună cunoscută povestea? Această temă a soţului-soţiei-fiului, respectiv Nimrod-Semiramida-Ninus/Tammuz a devenit mai târziu trilogia Osiris-Isis-Horus din mitologia egipteană, care are echivalente în India, Asia, China, şi practic pretutindeni în lume.

Câteva milenii mai târziu, ea avea să devină trilogia Iosif-Maria-Iisus. În timpul ritualurilor de primăvară în care celebrau moartea şi învierea după trei zile a lui Tammuz-Ninus, babilonienii depuneau ca ofrande nişte chifle pe care era imprimată crucea solară. Ei bine, da, chiar şi tradiţia chiflelor calde pe care este imprimată o cruce pe care o aplică englezii cu ocazia Paştelui este tot de sorginte babiloniană.

De altfel, cuvântul Easter (n.n. Paşti) provine tot de la unul din numele atribuite reginei Semiramida – Ishtar, şi nu este exclus ca expresia „Comanda lui Ashtar” (o convingere manipulată de tip New Age, referitoare la un „erou” extraterestru care va veni să ne salveze) să provină de la o altă divinitate babiloniană, Ashtaroth. Mitologia şi simbolistica babiloniană reprezintă fundamentele tuturor religiilor majore ale lumii, în special ale creştinismului. Biserica Catolică a fost creaţia Frăţiei Babiloniene, iar papa poartă şi la ora actuală o mitră în formă de peşte, care îl simbolizează pe Nimrod.

Aceasta este şi semnificaţia Inelului Pescarului pe care îl poartă el. Papalitatea a pretins multă vreme că scaunul Sfântului Petru de la Vatican este o relicvă sfântă, dar o comisie alcătuită din oameni de ştiinţă a stabilit în anul 1968 că el nu este mai vechi de secolul IX. Mai semnificativ este faptul că scaunul papal este decorat (potrivit Enciclopediei Catolice) cu 12 farfurii care prezintă ilustraţii cu cele 12 munci ale lui Hercule.

Din aceeaşi lucrare aflăm că Hercule a fost un alt nume al lui Nimrod, înainte de a deveni un semizeu al grecilor. În anul 1825, papa Leon al XII-lea a autorizat producerea unei monede jubiliare pe care era prezentată o femeie într-o poziţie care amintea puternic de simbolismul reginei Semiramida. Aceasta ţinea un crucifix în mâna stângă, o cupă în mâna dreaptă, iar pe cap avea o coroană cu şapte vârfuri, precum cea de pe capul Statuii Libertăţii – un alt simbol al Semiramidei, dăruită oraşului New York de francmasonii francezi.

O cunoştinţă care are rude ce ocupă poziţii de vârf la Vatican mi-a povestit că în timpul papei Ioan Paul al II-lea i s-a permis să facă un tur al Vaticanului care l-a lăsat cu gura căscată. De pildă, i s-a arătat baia din aur masiv a papei, decorată cu simboluri astrologice şi a putut privi în interiorul casetelor vidate care conţin mii de documente şi cărţi ezoterice furate în timpul sutelor de ani de dictatură religioasă, fiind ţinute apoi departe de ochii opiniei publice. Biserica Catolică şi Frăţia Babiloniană sunt de fapt unul şi acelaşi lucru.

Nimrod a fost cunoscut de asemenea sub numele de Eannus, zeul cu două feţe, care a devenit mai târziu Ianus la romani. Unul din fraţii Anunnaki, „zeul-şarpe” Enki, a mai fost cunoscut şi sub numele de Ea. Vulturul francmason cu două capete, unul care priveşte către dreapta şi celălalt care priveşte către stânga, este un simbol al lui Nimrod în ipostaza sa de Eannus, dar poate şi al unui draconian înaripat. Se spune că Eannus păstra cheile porţii cerului, fiind singurul intermediar între Dumnezeu şi umanitate.

De aceea, orice credinţă care nu era susţinută de el era considerată falsă şi trebuia condamnată. Preoţimea babiloniană s-a folosit plenar de acest instrument perfect pentru a-şi impune voinţa asupra maselor, proces preluat aidoma mai târziu de către preoţii creştini, dar şi de rabini şi de preoţimea musulmană, hindusă şi a celorlalte religii. Titlul catolic de cardinal provine de la cuvântul „cardo”, care înseamnă balama, amintind de rolul de gardian al porţii cerului pe care îl juca Nimrod.

Preoţii babilonieni au creat chiar un organism pe care l-au numit Marele Conciliu al Pontifilor, nume preluat mai târziu de Biserica Catolică. Marele Preot babilonian, cel care îi instruia pe iniţiaţii din cercul cel mai restrâns (din interiorul celorlalte cercuri concentrice) era cunoscut sub numele de… Petru, care înseamnă „Marele Interpret”. Sărbătoarea creştină a Sfântului Petru era celebrată în mod tradiţional în ziua în care soarele intra în casa astrologică a Vărsătorului.

Printr-o uimitoare coincidenţă, aceasta era exact ziua în care era sărbătorit zeul Eannus sau Ianus! La fel ca toate imitaţiile care i-au urmat, religia babiloniană avea două niveluri. Masele erau manipulate să creadă în tot felul de superstiţii şi să preia literal sensul poveştilor simbolice, în timp ce iniţiaţii aleşi primeau adevărata cunoaştere, fiind ameninţaţi cu moartea în caz că ar fi revelat-o altor persoane. În acest fel, adevărul despre viaţă, potenţialul uman, istorie şi Agenda reptiliană era ascuns de ochii marii majorităţii, fiind ştiut numai de un număr restrâns de iniţiaţi.

Sacrificiile umane erau considerate fundamentale de religia Babilonului, şi oriunde s-au răspândit mai târziu Frăţia Babiloniană şi liniile genealogice reptiliene, ele au dus cu ele această tradiţie, care le era impusă de reptilieni. Toate speciile crude par să fie dependente de sânge, iar această dependenţă s-a transmis inclusiv hibrizilor care le poartă genele, lucru pe care îl voi demonstra în continuare. Preoţii babilonieni erau nevoiţi să mănânce o parte din ofrandele sacrificiale.

Nu întâmplător, numele de preot Cahna-Bal a devenit în timp sinonim cu expresia „mâncător de carne de om” sau canibal. Moloch, şopârla zburătoare pe care am menţionat-o mai devreme, era un alt nume al lui Nimrod-Tammuz. Tam înseamnă „a perfecţiona”, iar muz înseamnă „a arde”. Regăsim acest simbolism al lui Tammuz-Moloch în ritualurile de ardere a unor copii vii în onoarea acestei divinităţii însângerate. N-o să vă vină să credeţi, dar aceste ritualuri continuă inclusiv în zilele noastre.

Ritualul Beltane practicat mai târziu de druizii din Britania pe data de 1 mai şi cunoscut sub numele de May Day, implica în acele vremuri arderea unor copii vii în pântecul unei uriaşe efigii umane căreia i se dădea foc. Acest obicei a fost moştenit de la babilonieni când Frăţia s-a extins în Europa. Se pare că principala bază pe care şi-au stabilit-o reptilienii înainte de a se muta în Orientul Apropiat şi Africa a fost teritoriul actual al Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei. Festivalul lui Tammuz se ţinea la data de 23 iunie şi sărbătorea ascensiunea acestuia din lumea subterană.

După ce a înviat, Tammuz a devenit cunoscut sub numele de Oannes, zeul-peşte, din care a derivat mai târziu numele de Ioan. Nu întâmplător, Ioan a fost numele unor personaje care l-au manifestat simbolic pe Tammuz-Nimrod, precum Ioan Botezătorul. Data de 23 iunie, Festivalul lui Tammuz, a devenit mai târziu o sărbătoare creştină numită Ziua Sfântului Ioan! Simbolistica lui Nimrod-Semiramida a fost adoptată ulterior de toate culturile pământului, sub cele mai variate nume.

Deşi toate aceste divinităţi par extrem de diferite între ele, în spatele lor se ascund de fapt aceleaşi două personaje. O altă divinitate amplu folosită în ritualurile sataniste moderne care presupun sacrificarea copiilor este Cronos, regele ciclopilor din legenda greacă. Acesta era cunoscut drept constructorul turnului şi este aproape sigur o altă variantă a lui Nimrod – constructorul biblicului Turn din Babel.

Motivul pentru care liniile genealogice reptiliene sunt implicate şi astăzi în ritualuri atât de macabre este cât se poate de simplu: pentru că au făcut dintotdeauna acest lucru. Dacă veţi studia evoluţia acestor linii succesorale de-a lungul istoriei, veţi constata că ele au folosit aceleaşi ritualuri şi sacrificii aduse aceloraşi divinităţi, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi.

Un alt fragment din Cartea lui Enoh descrie împerecherea Privitorilor cu femeile umane şi comportamentul progeniturilor lor:

„Şi ele au rămas însărcinate, şi au dat naştere unor uriaşi… care au consumat toate bunurile oamenilor. Când oamenii nu i-au mai putut susţine, uriaşii s-au întors împotriva lor şi i-au mâncat pe ei. Au păcătuit apoi împotriva păsărilor şi animalelor, a reptilelor şi peştilor, şi au sfârşit prin a-şi devora carnea şi prin a-şi bea sângele unii altora. Pământul poate depune mărturie împotriva celor nelegiuiţi.”

Acest pasaj descrie exact liniile genealogice de care vorbim şi care s-au răspândit mai târziu pe întreaga planetă, odată cu Frăţia Babiloniană. În timp ce noi privim direct în realitatea fizică, în care ne simţim perfect integraţi, reptilele privesc în realitatea tridimensională ca şi cum s-ar uita printr-o fereastră. În cazul de faţă, fereastra o reprezintă ochii trupului uman. Noi suntem conştienţi în lumea cu trei dimensiuni, ei sunt conştienţi în cea cu patru dimensiuni.

Dacă ştii să îi cauţi, îi poţi descoperi cu uşurinţă după felul în care privesc. Privirile lor sunt întunecate, pătrunzătoare şi reci. Reptilienii pur-sânge nu sunt ataşaţi de trupurile lor, ca oamenii. Ei le folosesc doar ca pe nişte „costume spaţiale”, pentru a opera în această lume, iar când unul se epuizează, nu fac decât să îl schimbe cu altul. Acest proces de „posesiune” a trupurilor fizice de către reptilieni şi alte entităţi din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni a condus mai târziu la poveştile moderne cu demoni, diavoli şi alte spirite malefice care posedă mintea şi trupul oamenilor.

În realitate, entităţile pe care le invocă ritualurile satanice şi de magie neagră apelează la reptilienii şi la alte forme de conştiinţă din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, şi prin intermediul lor îşi „racolează” aceştia păpuşile pe care le vor poseda mai târziu. Aşa se petreceau lucrurile în Babilon, şi la fel se petrec şi astăzi. Aşa cum am arătat în lucrarea mea anterioară: Eu sunt eu – eu sunt liber, şi cum voi descrie amănunţit în lucrarea de faţă, ierarhia modernă a Frăţiei este implicată până peste cap în ritualuri satanice, sacrificii de copii, ceremonii de băut sângele şi alte orori care vă vor tăia respiraţia.

Da, vorbesc acum de nume dintre cele mai cunoscute din rândul regalităţii, oamenilor politici, bancherilor, oamenilor de afaceri şi patronilor de mass-media din lume. Altfel spus, oameni ca George Bush, Henry Kissinger, familia regală britanică şi mulţi preşedinţi de state, prim-miniştri şi membri ai aristocraţiei. Greu de crezut, nu? O fi, dar când nu a sunat fantastic adevărul în această lume a amăgirii şi minciunii?

Citiți continuarea acestui articol

David Icke – Secretul Suprem, Editura Daksha

Citiți și:

Istoria secretă a omenirii

Activităţile oculte ale elitei Bohemian Grove filmate cu camera ascunsă

 
 

yogaesoteric

25 martie 2017