Frăția șarpelui controlează România?

Dincolo de teoriile complotiste, „cluburile de reflecție” invită la cunoaștere! Familia Rockefeller, Clubul Rotschild, inițiatorii Grupului Bilderberg, Grupul celor 300, Clubul de la Roma, Frăția șarpelui, Consiliul pentru Politică Externă, Masa rotundă, Craniu și Oase și nu în ultimul rând Organizația B’nai B’rith rămân înconjurate de mister într-o lume în care se caută tot mai mult „organizarea prin haos”.

Cine este Marele Arhitect al zilelor noastre, dar și al următoarelor milenii?

Noua Ordine Mondială are nevoie de timp pentru reconstrucții solide! Ce înseamnă strategia diversiunii, strategia degradeului, menținerea publicului în ignoranță și prostie? În condițiile în care în România avem circa 48% analfabeți funcționali, cât de întâmplătoare este încurajarea mediocrității?

Deși Clubul Bilderberg are o agendă globalistă, strategiile sale fiind avizate de „Clubul Înțelepților” și aplicate pe termen mediu și lung, inteligența românilor a atras și atrage atenția pentru proiecte comune, cu atât mai mult cu cât avem bancheri și universitari aflați la vedere în „Clubul de la Roma”!

Cum se poate explica faptul că astfel de oameni sunt apreciați în cluburile elitiste de reflecție, dar sunt izolați în țară? Să fie un răspuns faptul că aceștia nu subscriu intereselor de gașcă sau că încă nu a sosit timpul lor?

De unde au venit conducătorii de ieri? De unde vin conducătorii de azi?

Istoria amintește de soluții și multiple interese!

Regele Carol I a fost adus în țară ca o soluție salvatoare, fiind încoronat rege după ce „monstruoasa coaliție” l-a îndepărtat de la conducerea țării pe domnitorul pământean Alexandru Ioan Cuza!

Incapabilitatea sau neputința prezenților și viitorilor aleși de a se gândi la problemele reale ale românilor pot fi un argument în plus pentru „legea imaginarului”.

Alegerile bat la ușă, în timp ce candidații „aleși” întârzie să apară! Ce șansă ar avea „România normală”, dacă la conducerea țării ar ajunge un membru al familiei de miliardari Rockefeller sau un senior din familia Rotschild?

În România există patru tipuri de alegeri: alegeri prezidențiale, alegeri parlamentare, alegeri europarlamentare și alegeri generale sau locale! „Alegerile prezidențiale se desfășoară în baza unui sistem electoral majoritar, însemnând că este declarat câștigător candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi, fără a fi nevoit să împartă puterea dobândită în urma alegerilor. De asemenea, alegerile se desfășoară în două tururi de scrutin.

Așadar, este declarat câștigător candidatul care a obținut o majoritate absolută, adică 50%+1 din numărul total de voturi, iar în cazul în care niciun candidat nu reușește să le obțină se organizează al doilea tur de scrutin în care intră primii doi candidați şi câștigă cel care are cele mai multe voturi.”

Drumul spre redobândirea speranței pare tot mai șubred, în timp ce „malaxorul” băieților deștepți aflați la butoane toacă nevoia de adevăr, în temeiul majorității așteptate la vot!

Dar ce înseamnă majoritatea?

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, termenul „majoritate” este definit drept „partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate”.

Cum este posibil ca într-o țară cu circa 18 milioane de cetățeni cu drept de vot (conform datelor furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă), majoritatea să fie stabilită după numărul cetățenilor care au votat?

Matematica simplă încurcă calculele!

Din 18 milioane de cetățeni cu drept de vot, 17.900.000 nu participă la vot, în timp ce alegerile sunt validate prin prezența celor 100.000 de votanți pe baza cărora se stabilește majoritatea 50+1!

Cum se poate explica faptul că circa 90% dintre români sunt dezamăgiți de partide? Explicația poate fi că absenteismul la vot înseamnă un răspuns politic, electoral? Nu cumva absenteismul la vot poate fi și dovada indiferenței cultivată la români prin dezbateri de felul: „oricum am vota, tot cine vor ei să fie ales este ales”?

Cât de adevărat este faptul că „băieții deștepți”, prin strategia diversiunii, asigură controlul social și dezvoltă statul paralel?

Inexplicabil sau nu, tot mai des ne aflăm în postura unor martori neputincioși obligați la complicitate prin tăcere, deși oficiali ai statului român aruncă „fumigene” cu desființări de pensii, drone rătăcite și cu „oi care sunt animale vii”!

Bombele mediatice lovesc încrederea românilor!

Cine are interesul să deturneze atenția de la problemele reale, în timp ce România a devenit „țara tuturor posibilităților”, peisajul fiind încărcat, de la interlopi încuscriți cu puterea, de la droguri existente în ghiozdanul școlarilor și în magazinele cu jucării, până la forțele oculte, „omuleții verzi” și contractele de zeci de milioane de euro pentru măști și izolete „topite” de covid-19?

După 34 de ani de „democrație”, dar și după 10 ani de mandate în care „românii erau învățați să trăiască bine”, după încă 10 ani de mandate fixate pe drumul spre „România normală” și „România educată”, ce ne mai așteaptă?

Datoria externă a crescut în mod halucinant, astăzi fiind trecută de 154 miliarde de euro, industria a ajuns obiect de cercetare pentru arheologie, în timp ce potentații cocoțați în copacul puterii au strigat și strigă „Ciocul mic! Noi suntem la putere!”.

Istorie politică? Aservirea României intereselor străine? Strategii pe termen mediu și lung negociate la ceas de noapte în biserici lăsate deschise, de exponenții crimei organizate și autorizați cu „misiuni secrete”?

Cine știe cum se pedepsește trădarea în lumea nevăzută a organizațiilor oculte?

Redundanța informativă este necesar să rămână o preocupare activă pentru serviciile specializate în analiza de intelligence, cu atât mai mult cu cât are puterea indiscutabilă de a crea opinie publică și de a forma un climat propice pentru o cascadă de erori!

De ce trăiesc românii în minciună?

Anatole France aprecia că „o prostie repetată de mai multe guri nu încetează să fie o prostie!”. Dar ce se petrece când o minciună repetată sau un adevăr spus pe jumătate prin mijloacele de comunicare mass-media ajunge să fie o credință? Inventarea realității cu o economie aflată aproape în colaps, dar care duduie în viziunea decidenților, obligă la reflecții! Cât de adevărat este că „istoria este o minciună pe care nu o neagă nimeni”?

Fără să îndemn la atitudini neconforme cu respectul fată de lege, întreb, așa cum am mai întrebat: cine conduce România?

Dacă președintele ales este sau ar fi cazul să fie vizibil prin comunicarea directă cu propriul popor și cu presa, ce se poate spune despre grupurile de interese care rămân fața nevăzută a puterii? Cât de mult regizează aceste grupuri îndatorarea României pe baza împrumuturilor nejustificate cu termen de scadență peste 30 de ani?

Banul guvernează lumea?

Grupurile de interese sunt omniprezente!

Din păcate pentru noi, la nivelul administrației centrale și locale, cumetriile dictează viitorul fără să înțeleagă nimic din disciplina promovată de Frăția șarpelui sau de Clubul Bilderberg!

Istoria recentă amintește de faptele și de sacrificiile unor personalități puternice, precum De Gaulle, Salvador Alende, Nelson Mandela, Deng Xiaoping, Ho și Min sau de Yasser Arafat, Muammar al-Gadaffi și Nicolae Ceaușescu, preocupați de viitorul propriilor cetățeni! Cât costă idealul pentru o lume mai bună? Înseamnă acest ideal „propagandă ascunsă sub o mască plăcută”? Cine câștigă și cine pierde?

România, încotro?

Autor: Nicolae Radu

Nicolae Radu este profesor universitar dr. în cadrul Universității „Spiru Haret” din București. Din anul 2018, în calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate – Servicii de informații și Psihopatologie militară în cadrul Universității București. Din anul 2015 este abilitat conducător de doctorat pentru Informații și securitate națională în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. A ocupat funcții importante în sistemul național de securitate precum: Șef Centru de Expertiză Psihologică în cadrul S.P.P., Director Împuternicit la Centrul de Psihosociologie al M.A.I., consilier secretar de stat M.A.I., consilier C.S.A.T., Administrația Prezidențială și purtător de cuvânt al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”.

În prezent, Nicolae Radu are preocupări operaționale în spațiul intelligence, de prevenire și combatere a terorismului, dar și în zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip „Sayeret Matkal” din cadrul Israel Elite Special Forces Unit și General Staff Reconnaissance Unit 269.

Citiți și:
Prof. univ. dr. Corvin Lupu: În România nu mai există democrație
Cum au ajuns idioții să conducă România – analiza lui Andrei Marga

 

yogaesoteric
4 decembrie 2023