Frumuseţea este o expresie a perfecţiunii dumnezeieşti
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
Marii înţelepţi ai acestei planete au susţinut că Frumosul dumnezeiesc există încă de la începuturile tuturor începuturilor, revărsând din preaplinul energiei subtile sublime a acestui Atribut Dumnezeiesc în întreaga Creaţie şi Manifestare dumnezeiască, Armonia, Binele şi Adevărul, într-o tainică şi necontenită curgere. Această curgere survine doar în anumite condiţii care implică procese de rezonanţă ocultă ce se declanşează instantaneu.
Ecourile înălţătoare ale unei străvechi înţelepciuni răsună încă şi astăzi în memoria omenirii, căci, rând pe rând, aproape toate şcolile spirituale veritabile i-au transmis făclia din generaţie în generaţie, reînnoind în felul acesta, iar şi iar, firul Tradiţiei primordiale a înţelepciunii, pentru ca făgăduinţa dumnezeiască tacită a nemuririi spirituale să nu se piardă niciodată pentru toate fiinţele umane care sunt pregătite să recepteze astfel de revărsări inefabile, dar totuşi accesibile în anumite forme.
Tocmai de aceea, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna revelarea frumuseţii lăuntrice ce implică acea desăvârşire ideală ce presupune inclusiv existenţa sfinţeniei depline. Toate acestea împreună cu alte Atribute Dumnezeieşti ce sunt corelate permit fiinţelor umane ce sunt pregătite să simtă mai mult sau mai puţin intens şi profund Frumosul dumnezeiesc, ajutându-le în felul acesta ca viaţa lor să fie şi să rămână plină de frumuseţe.
„Dumnezeu a fost şi este considerat întotdeauna Centrul şi Originea frumuseţii: totul există în jurul Regelui Totului; El este ţelul a tot ceea ce există. El este cauza întregii frumuseţi”, spunea filosoful Platon în Scrisoarea a doua către Dionisos.
Din perspectiva tradiţiei milenare tantrice, Principiul Feminin creator (Eternul Feminin dumnezeiesc) este o manifestare a Omniprezenţei lui Dumnezeu sau, altfel spus, al Imanenţei dumnezeieşti. În schimb, Principiul Masculin Creator (Eternul Masculin dumnezeiesc) reprezintă Transcendenţa dumnezeiască. Tocmai de aceea, adeseori natura feminină a fost asociată cu frumuseţea.
Unii dintre noi ne putem însă pune o întrebare firească: unde putem descoperi suprema Frumuseţe? Învăţăturile tantrice secrete ne îndeamnă să căutăm aşa cum se cuvine această frumuseţe în primul rând în propriul nostru univers lăuntric, deoarece frumuseţea exterioară nu este adeseori decât o oglindire temporară a inefabilei frumuseţi lăuntrice, ce transcende toate formele şi manifestările. Dat fiind faptul că termenul tradiţional sanscrit SUNDARI poate fi tradus în limba română ca „frumuseţe”, adorarea constantă şi frenetică a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari înseamnă, printre altele, urmărirea rodnică a căii frumuseţii şi a desăvârşirii extatice ce ne conduce către Absolutul Suprem (Dumnezeu Tatăl).
În concepţia omenească ce este comună, frumuseţea este considerată ca fiind ceva ce implică perfecţiunea şi armonia formelor vizibile. Toate acestea sunt prezente fie într-o femeie foarte frumoasă, fie într-o floare proaspăt înflorită ce este superbă. Cu toate acestea, oricât de frumoase ar fi fiinţele şi unele obiecte exterioare, dacă le vom analiza cu multă atenţie şi luciditate, vom descoperi aproape întotdeauna la ele şi anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite sau care evidenţiază unele imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care deja o avem, mulţi dintre noi cunoaştem că, oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, cu rare excepţii, ea va sfârşi prin a decade şi chiar prin a dispărea în unele situaţii destul de repede. Toate acestea se petrec deoarece obiectele exterioare pot întruchipa doar o anumită perioadă de timp o frumuseţe uimitoare. În felul acesta devine cu putinţă să descoperim că frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă sau aparenţă.
În aspectul ei suprem, adevărata frumuseţe este eternă. Ideea dumnezeiască de frumuseţe ne ajută să intuim aceasta. Totuşi, aşa cum putem observa fiecare, atunci când frumuseţea se oglindeşte în ochii noştri, ea doar se reflectă în felurite proporţii în formele mai mult sau mai puţin trecătoare ale anumitor obiecte şi inclusiv în fiinţele vii manifestate.
Având în vedere toate acestea, se poate spune că frumuseţea, atunci când există, poate fi considerată o caracteristică atât a obiectelor, cât şi a fiinţelor ce o manifestă, dar, totuşi, este esenţial să ne dăm seama că ea apare dintr-o măiastră desfăşurare a Luminii esenţiale şi eterne a Conştiinţei dumnezeieşti ce impregnează în mod tainic totul. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl este nesfârşită şi eternă, Frumuseţea dumnezeiască este şi aceasta eternă: ea nu dispare niciodată, dimpotrivă, atunci când există, ea ni se revelează în moduri diferite, într-o nesfârşită şi fermecătoare multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea indescriptibilă de a vedea sublimul acolo unde alţii – ce sunt obtuzi şi limitaţi – nu percep nimic sau observă chiar contrariul) constituie un atribut esenţial în atingerea succesului spiritual pe calea tantrică.
În sfera Manifestării fizice, frumuseţea este şi rămâne expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare şi totodată dătătoare de o aleasă fericire şi a unei necesităţi ce oglindeşte indirect Atributele Dumnezeieşti ale Ordinii, Adevărului, Echilibrului, Simetriei, Armoniei, Evoluţiei, sau, altfel spus, a unei reale spiritualizări în expresia ei imediată şi uimitoare. Uneori, frumuseţea ni se dezvăluie ca fiind splendoare, ca fiind o strălucire exuberantă sau, dimpotrivă, ca fiind discretă. Frumuseţea perfectă este în simultaneitate tangentă cu Adevărul, cu Binele şi cu Armonia deplină. Atunci când este privită din această perspectivă, percepţia frumosului (sau sentimentul frumosului) poate fi considerat drept o conştientizare, în diferite grade, a Perfecţiunii dumnezeieşti. Uneori atracţia (chemarea) de multe ori misterioasă către intuirea şi apoi către savurarea lăuntrică plenară a tuturor virtualităţilor (potenţialităţilor) desăvârşirii dumnezeieşti declanşează surprinzătoare minuni în fiinţa noastră. Sentimentul trăit din plin al frumosului este aşadar, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, ce poate deveni extatică şi ideală, ce ne ajută să intuim realitatea metafizică a Absolutului Suprem.
Actualmente ideile juste, străvechi, tradiţionale referitoare la frumuseţe sunt deja puternic subminate de apariţia unor noi puncte bizare de vedere ce o denaturează. La ora actuală, sfera pervertită a noţiunii de frumuseţe este în mod evident şi grav contaminată, fie de ciudata „metrosexualitate”, fie de moda „unisex”, fie de anorexie, fie de ceea ce se numeşte heroin chic (termen ce desemnează o modă stranie ce a apărut pe la mijlocul anilor ʼ90 ai secolului trecut şi pune accent pe paloarea bolnăvicioasă a feţei, pe cearcănele dubioase de sub ochi şi pe senzaţia de vlăguire, toate acestea fiind semnele distincte ale înfăţişării fiinţelor umane dependente de heroină), sau face referire la chirurgia estetică neinspirată, uneori chiar hidoasă, ce este mereu redefinită.
Desigur, dincolo de toate acestea, dintotdeauna, definirea frumuseţii a fost corelată cu unele specificităţi culturale şi spirituale ale vremurilor. Totuşi, în epoca noastră, multe fiinţe umane sunt mai preocupate, mai spontan atrase şi chiar mai tulburate ca niciodată de frumuseţe şi de puterea ei, frumuseţe care cel mai adesea nu este conştientizată ca atare ca fiind o energie subtilă sublimă nesfârşită ce vine de la Dumnezeu. Chiar dacă pentru lumea actuală frumuseţea nu este valoarea cea mai importantă, cu siguranţă ea trezeşte aproape tuturor oamenilor interesul, îndeosebi în această epocă a proliferării (aproape obsesive) a mijloacelor de comunicare în masă, în care peisajul nostru vizual se modifică destul de repede şi în care prima impresie pe care o receptăm despre cineva sau despre ceva este adesea, mai ales la început, impactantă. Confruntaţi cu această sui generis realitate, este necesar să admitem că frumuseţea are o importanţă tainică, adeseori nebănuită, ce depăşeşte cu mult ceea ce ne-am putea imagina la prima vedere.
În epoca în care trăim, frumuseţea este definită cu totul altfel decât în trecut, deoarece ea şi-a pierdut într-o anumită măsură simplitatea. Acum, frumuseţea este evanescentă, este considerată ca fiind „evolutivă” şi chiar controversată. Frumuseţea nu se mai limitează actualmente la o imagine atrăgătoare, ci întruchipează şi reflectă modelele culturale, precum şi modelele momentului. De aceea, atunci când pătrundem cu detaşare şi luciditate în culisele creatorilor de modă şi de imagini ce există în interiorul prosperei industrii a înfrumuseţării, devine cu putinţă să avem o înţelegere mai intimă şi mai profundă a epocii zbuciumate în care trăim.
Spre exemplu, chiar dacă criticii au evitat iniţial să se pronunţe asupra ciudatei mode heroin chic, pentru că aceasta a fost considerată, încă de la apariţia ei, un stil retro despre care se presupune că va dispărea în scurt timp, aşa cum se petrece cu majoritatea tendinţelor la modă, nimeni nu şi-ar fi putut închipui atunci că respectivul stil va fi adoptat pe scară largă şi de către noua generaţie.
Pentru a justifica această modă în fond bizară, ce este decadentă şi morbidă, criticul de modă Richard Buckley a considerat că moda heroin chic ar fi o reacţie faţă de societatea de consum a anilor ’80. Totuşi, fostul redactor-şef al celebrei reviste Interview, Ingrid Sischy, vede în acest stil nici mai mult, nici mai puţin decât „extinderea şi asumarea noţiunii de frumuseţe” în conformitate cu această viziune vădit pervertită, ar fi necesar să începem, chipurile, „să ne asumăm riscuri”, în fond ciudate, şi să facem tot felul de experienţe în ceea ce priveşte modul în care arătăm şi să ne „eliberăm” de imaginile clasice, spre „a explora altfel” ceea ce ea numeşte frumuseţea, spre a-i descoperi viitorul!
Contribuţia de multe ori tiranică a modei la modificarea concepţiilor ce apar la nivelul marilor mase de fiinţe umane este perceptibilă prin întipăririle diferitelor paradigme estetice. În realitate, extrem de puţine fiinţe umane îşi dau seama că, dincolo de aparenţe, „moda este tot ceea ce se demodează”! Bizara modă grunge (care în traducere românească înseamnă „respingător”, „neplăcut”, „mizerabil”) şi deconstrucţia năucitoare a normelor frumuseţii clasice au reprezentat doar primele manifestări ale acestei îndârjiri, în mod evident demoniace pentru cei iniţiaţi, de a respinge la nivelul societăţii contemporane frumuseţea autentică şi, implicit, de a anula starea de rezonanţă ocultă cu sfera de forţă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundaţi.
În ultima vreme, această îndârjire se traduce printr-o artificialitate greoaie, prin promovarea unor umeri largi, prin expunerea unor bijuterii grele, printr-un machiaj exagerat, printr-un păr bogat ce caracterizează aşa zisul stil Kate Moss al femeii anorexice ce apare în multe reviste de modă.
În actuala vreme, când sunt tot mai mult estompate diferenţele dintre genuri (datorită păpuşarilor ce promovează din culise sinistra şi satanica Nouă Ordine Mondială), nu mai este deloc surprinzătoare promovarea încăpăţânată a unei false androginităţi care, în realitate, este ceva respingător ce neagă atât caracteristicile masculinităţii armonioase, cât şi caracteristicile feminităţii fermecătoare. Redefinirea într-un mod ce este urât şi chiar degenerat a frumuseţii înglobează acum – din cauza cumplitei decăderi a societăţii actuale, dar şi a îndepărtării fiinţelor umane din zilele noastre de rezonanţa ocultă cu sfera dumnezeiască de forţă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari – unele aşa-zise categorii halucinante, cum ar fi „frumuseţea” urâtă. Această categorie extremă („frumuseţea urâtă”) este într-un mod ciudat inspirată de mediul urban al anilor ʼ90.
Toate aceste devieri greţoase şi pervertiri ale frumuseţii ne „bombardează”, din nefericire, pe canalele mass-media ce sunt controlate din umbră de clica satanică a aşa-zişilor „iluminaţi”. Noile „redefiniri” care în realitate ne apar ca fiind nebuneşti şi noile imagini-simbol ale pseudo-frumuseţii sunt astfel propagate pentru a face ca fiinţele umane să accepte ca fiind ceva firesc (de cele mai multe ori, fără să-şi dea seama) aceste noi standarde hidoase, ce sunt expresia unei false frumuseţi.
În concluzie, pentru a fi capabili să rezonăm prompt şi din ce în ce mai profund cu adevărata stare, în fond euforică, inefabilă şi sublimă, ce face cu putinţă perceperea veritabilei frumuseţi, este urgent necesar să eliminăm toate aceste concepţii smintite, deformate, toate aceste prejudecăţi prosteşti sau diferitele idei rigide referitoare la o aşa-zisă realitate care implică tangenţa cu tărâmurile infernale.
Tocmai de aceea avem urgent nevoie de o purificare globală a conştiinţei proprii, pentru a ajunge să reflectăm glorioasa şi magnifica Lumină dumnezeiască ce se oglindeşte în realitatea veşnică a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (ATMAN).
Dincolo de aparenţe, frumuseţea ce există în Universul Fizic ca expresie a Atributului Dumnezeiesc al Frumuseţii Dumnezeieşti este prezentă de la existenţa unui banal fir de iarbă şi până la manifestarea galaxiilor fizice. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, „reziduurile” gândurilor noastre perverse, în mod deformator preconcepute, vor obstrucţiona această frumuseţe, întocmai precum sticla unui geam acoperit de grăsime şi afumat. Atunci când conştiinţa noastră este pură, plină de candoare şi rafinată, Frumuseţea Dumnezeiască ce impregnează aproape tot şi toate cele ce ne înconjoară, ne devine astfel din ce în ce mai accesibilă.
Introducerea cărţii Aforisme despre frumuseţe, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru.
Citiţi şi:
TRIPURA SUNDARI, Marea Putere Cosmică a Frumuseţii
Frumuseţea este eternitatea contemplându-se în oglindă
Femeia – ideal de frumuseţe şi iubire divină
yogaesoteric
5 decembrie 2019