Fumul lui Satan – Karl Mordecai Marx

Cine este tatăl revoluţiilor contemporane? Un personaj cu numele de Moses Mordecai Levi Marx, născut pe 5 mai 1818 în Tréveris (Germania), într-o familie evreiască cu tradiţie rabinică. El a primit botezul când avea şase ani, punându-i-se numele de Karl Heinrich și a practicat iudaismul pe ascuns, fiindcă tatăl său se convertise la creştinism încă din 1816.

Educat într-o şcoală iezuită, abilitată ca şcoală secundară, în prima tinereţe Marx s-a lăudat cu credinţa sa creştină, până acolo încât prima sa operă publicată (în 1835) se intitula Uniunea Credincioşilor cu Cristos. În ea putem citi aceste frumoase cuvinte: „Prin intermediul iubirii lui Cristos, ne întoarcem inimile în acelaşi timp către fraţii noştri, care sunt legaţi interior cu noi şi pentru care El s-a dat pe sine ca jertfă”.

Fără îndoială, puţin timp după ce s-a licenţiat în studiul superior, a suferit o „spectaculoasă” metamorfoză care l-a făcut să fie profund antireligios. Această schimbare s-a reflectat, atât în ideologia sa, cât şi în viaţa foarte dezordonată şi murdară pe care a început să o ducă de atunci încolo: a început să bea mult, să piardă mari sume de bani la bursă, să iubească orgiile sexuale (a avut un copil cu servitoarea, pe care niciodată nu l-a recunoscut), să sufere groaznice atacuri de furie… şi toate acestea în timp ce era susținut de familia Rothschild, care i-a finanţat, totodată, al său Manifest Comunist. Fiind student la Berlin, primea 700 taleri anual pentru cheltuieli personale, o sumă enormă, dacă ne gândim că numai 5% din populaţia înstărită avea un venit anual de până în 300 taleri. Şi dacă nu era de ajuns, două dintre fiicele sale s-au sinucis…

În data de 10 noiembrie 1837 – când aparent era creştin – spunea într-o scrisoare către tatăl său: „A căzut vălul. Locul meu sfânt s-a sfărâmat în bucăţi şi noi zei a fost nevoie să fie instalaţi” (…). Locul în care se reflectă cel mai bine schimbarea ideologică uluitoare, este în activitatea sa poetică care nu prea a fost studiată. Până acum s-au găsit 40 de poeme în care este explicată clar teribila sa metamorfoză. În poemul său „Der Spielmann” (Violonistul), el a scris: „Această artă, Dumnezeu nici n-o vrea, nici n-o respinge, sare în creier din neagra ceață a Infernului. Chiar şi inima bântuită, până când simţurile se decid: cu Satana am făcut înţelegerea”.

În poemul „Orgoliu uman”, Marx mărturiseşte că obiectivul său nu este să îmbunătăţească lumea, nici s-o reafirme, ci pur şi simplu s-o ruineze şi să se bucure de ruina sa: „Cu dispreţ voi arunca mănuşa / în aceeaşi faţă a lumii,/ şi voi vedea prăbuşirea acestui gigantic pigmeu / a cărui cădere nu-mi va îneca fervoarea. / Atunci voi rătăci ca un zeu victorios / în mijlocul ruinelor lumii / şi, dând cuvintelor mele forţă activă, / mă voi simţi egal Creatorului”. Profeţindu-şi propria moarte, la finalul dramei spune: „Curând voi strânge eternitatea la pieptul meu / şi curând voi răcni gigantice blesteme asupra umanităţii”…
Nu par a fi cuvintele unui binefăcător al umanităţii care „salvează lumea”. În aceeaşi linie, Marx citează într-o operă cuvintele lui Mefisto în Faust: „Tot ceea ce există merită să fie distrus”. Poate că această frază apocaliptică se află la baza genocidelor oribile comise de comunism.

În aceste ameninţări şi blesteme nu se observă nici cea mai mică intenţie în serviciul oamenilor – pe care, în plus, îi numeşte „maimuţele Dumnezeului rece” –, salvând proletariatul pentru a-l duce în socialism, ci dimpotrivă, obiectivul vieţii sale pare a fi acela de a duce omenirea la ruină pentru a o contempla mai apoi, râzând din tronul lui.

Bakunin a făcut o descriere teribilă a lui Marx, spunând: „Aici intră Satana, eternul rebel, primul liber gânditor şi emancipator al popoarelor. El face ca omului să-i fie ruşine de ignoranţa şi de obedienţa sa bestială; el îl eliberează, îi pune în frunte timbrul libertăţii şi umanităţii, îndemnându-l să nu se supună şi să mănânce fructul cunoaşterii”.

Aceste poezii apocaliptic luciferiene amintesc de Jacob Frank, evreul satanic aşa-zis iluminat, de ideologie orgiastică, cu care tatăl lui Marx era în contact și care i-a instruit pe copiii săi în această ideologie. Fără îndoială, tatăl spiritual al lui Marx a fost evreul Moses Hess, comunist frankist (o mișcare religioasă evreiască sabateeană), tatăl socialismului modern, fondatorul partidului social-democrat german, cu care s-a întâlnit când avea 23 de ani. Pe lângă faptul că l-a îmbibat cu ideologia sa comunistă, a fost cel care l-a introdus în masonerie.

Și toţi protagoniştii istoriei noastre sunt evrei: Rothschilds-zii finanţează şi-l însărcinează pe evreul iezuit Adam Weishaupt să creeze societatea secretă „Illuminati” – din care făceau parte Jakob Frank şi Moses Hess –, a cărui ideologie se reflectă decisiv în Manifestul Comunist al lui Marx. Conspiraţia sionistă a devenit ulterior programul din Protocoalele Înţelepţilor Sionului, bază ideologică a revoluţiei bolşevice din 1917, instrumentată de troica evreiască și finanțată generos de marea bancă evreiască din Wall Street: Rothschild, Jakob Schiff, Warburg, Kuhn&Loeb, Rockefeller…

Salluste afirmă în opera sa Originile secrete ale bolşevismului: „când una din scrisorile lui Baruch – prieten al lui Marx – către Marx a fost publicată, conţinutul ei a produs un mare scandal, care ulterior a fost rapid redus la tăcere”. Această scrisoare explică, între altele, că le-ar fi uşor evreilor să ia puterea cu ajutorul proletariatului. Astfel, noile guverne ar fi conduse de evrei, care ar interzice orice proprietate privată în aşa fel încât toate bogăţiile să ajungă în mâinile evreilor sau să-i facă pe evrei administratorii bogăţiilor şi proprietăţilor. În acest fel, vechiul vis despre care vorbeşte Talmudul, că toate bogăţiile lumii vor rămâne în mâinile evreilor, s-ar împlini.

În scrisoarea sa, Baruch spune, de asemenea, clar că scopul iudaismului este obținerea puterii asupra întregii lumi, amestecarea raselor, eliminarea frontierelor naţionale, eliminarea familiilor regale şi, în final, înfiinţarea Statului Mondial Sionist. Aici avem formulată, în toată plenitudinea, Noua Ordine Mondială.
Pentru că obiectivul final al comunismului nu a fost să construiască un alt sistem social sau economic, ci a fost acela de a-și bate joc, nici mai mult nici mai puțin, de Dumnezeu şi în același timp să-l idolatrizeze pe Satana. Pentru Marx, socialismul n-a fost altceva decât un pretext, iar obiectivul său unic a fost planul diabolic de a distruge umanitatea pentru eternitate, asaltând cerurile cu proletariatul sau pentru a ne duce în infern.

Pe scurt, vă vine să credeți sau nu, comunismul nu a fost și nu este altceva decât punerea în practică, anticiparea viitorului Guvern Mondial, care va fi caracterizat de totalitarism, despotism, tirania unei nomenclaturi de plutocraţi – care va înlocui nomenclatura funcţionarilor bolşevici –, subjugarea totală a maselor, exacţiunea tuturor resurselor Pământului, distrugerea creştinismului şi întronarea lui Belzebut.

Citiți și:

Karl Marx, primul teoretician al globalizării 
Marx şi Engels, doi homosexuali împătimiţi care au distrus lumea prin gândirea lor smintită

yogaesoteric
28 iunie 2020