Furtuna care se apropie: Libertatea religioasă – cum mai arată aceasta după triumful revoluției sexuale
Rezultatul final al legislației anti-discriminare va fi victoria „drepturilor sexuale” asupra libertății religioase.
În primul volum al istorisirii sale despre cel de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill privește înapoi la „norii de furtună” adunați în anii 1930 ce prevesteau războiul și pierderea libertății umane. Churchill a avertizat cu înțelepciune și precizie Marea Britanie de tragedia ce avea să urmeze dacă Hitler nu avea să fie oprit. Acțiunile sale au fost curajoase. Noi nu ne confruntăm cu aceeași furtună, dar avem de dus o bătălie care va determina destinul neprețuitei libertăți, însăși temelia drepturilor omului și demnității umane.
Vorbind în urmă cu treizeci de ani, Meese, procurorul general al SUA, a avertizat că „există idei care au dobândit o influență în unele părți ale societății noastre, în special în unele domenii importante și sofisticate care se opun libertății religioase și libertății în general. În unele zone, există persoane care au îmbrățișat o ostilitate față de religie care trebuie să fie recunoscută ca ceea ce este, în mod expres, și contracarată.”
Acestea au fost cuvinte profetice. Ideile despre care Meese avertiza au câștigat teren în ultimii treizeci de ani și câștigă și acum cu o viteză uluitoare. O revoluție în moralitate caută acum nu numai să submineze căsătoria, dar, de asemenea, să redefinească și astfel să submineze fundamentul esențial al demnității umane și al libertății.
Libertatea religioasă este sub amenințare directă. Pe parcursul pledoariilor, în cauza Obergefell (cauza în urma căreia Curtea Supremă a legalizat „căsătoria” între persoane de același sex pe întregul teritoriu al SUA, în iunie 2015) reprezentantul ministerului Justiției a notificat Curtea Supremă că libertățile instituțiilor religioase vor fi o problemă deschisă și inevitabilă. Deja, libertatea religioasă este amenințată de un nou regim moral care exaltă libertatea erotică și autonomia personală și susține deschis că libertățile religioase trebuie să cedeze locul noii moralități, redefinirii căsătoriei precum și cererii acesteia de suveranitate morală, culturală și juridică coercitivă.
Acestea sunt zilele care vor necesita curaj, convingere și limpezime. Suntem într-o luptă pentru libertățile cele mai importante pe care Dumnezeu le-a dăruit omenirii, fiecăruia dintre noi, făcuți după chipul și asemănarea sa. Libertatea religioasă este redefinită ca o simplă „libertate de închinare”, dar ea nu va supraviețui mult timp în cazul în care este redusă la o sferă privată, fără voce publică. Însăși libertatea de a predica Evanghelia este în joc și tot așa este și libertatea fiecărui american. Drepturile omului și demnitatea umană sunt abstracții temporare în cazul în care acestea sunt separate de realitatea lor ca daruri ale Creatorului. Eclipsa adevărului creștin va duce inevitabil la o tragică pierdere a demnității umane. Dacă pierdem libertatea religioasă, toate celelalte libertăți vor fi pierdute, una câte una.
Libertatea religioasă și provocarea căsătoriilor de același sex
Deși căsătoria între persoane de același sex este nouă pe scena americană, provocările la adresa libertății religioase au fost pe deplin evidente, chiar înainte ca aceasta să devină o realitate. La scurt timp după legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în statul Massachusetts, mai multe seminarii și simpozioane au fost organizate în scopul de a lua în considerare dimensiunile legate de libertatea religioasă ale acestei revoluții juridice. Fondul Becket pentru Libertate Religioasă a sponsorizat unul dintre cele mai importante dintre aceste evenimente, care a produs un important volum de eseuri scrise de experți în drept proeminenți, de ambele părți ale acestei revoluții. Consensul la care s-a ajuns la conferință a fost că normalizarea homosexualității și legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex va produce o coliziune frontală în instanțele de judecată. După cum Marc D. Stern din partea Congresului Evreiesc American a declarat, „căsătoria între persoane de același sex va aduce o schimbare majoră în legislația americană”. El a continuat: „Această schimbare va reverbera peste peisajul juridic și religios în moduri care sunt imprevizibile astăzi”.
El a prevăzut unele dintre fronturi și a adresat câteva dintre argumentele care deja erau recunoscute. Chiar și atunci, Stern a văzut aproape toate problemele pe care le-am amintit și altele ce încă vor să vină. El a văzut campusurile instituțiilor de învățământ religioase și activitatea instituțiilor religioase ca pe arene de inevitabil conflict juridic. A subliniat că ocuparea forței de muncă este unul dintre domeniile de conflict juridic crucial și a vorbit cu pesimism cu privire la capacitatea instituțiilor religioase de a-și menține libertatea în acest context, pentru care el pleda. După cum Stern a argumentat, „legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex ar reprezenta triumful unei etici egalitariste în fața uneia bazată pe credință, și nu doar din punct de vedere legal. Întrebarea care rămâne este dacă promotorii toleranței sunt pregătiți să tolereze susținătorii viziunilor etice diferite. Cred că răspunsul va fi nu.“
Stern nu a trebuit să aștepte mult pentru ca evaluarea sa să fie verificată de către juriștii din cealaltă tabără a dezbaterii. Unul dintre cei mai importanți dintre aceștia, Chai R. Feldblum, cu o rară candoare, a arătat că și un susținător al căsătoriilor între persoane de același sex și al normalizării homosexualității ar putea vedea, de asemenea, apariția acestor probleme. Feldblum arăta ceea ce ea a descris ca fiind „conflictul care cred că există între legile menite să protejeze libertatea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor (LGBT), astfel încât ei să trăiască vieți demne și integre, pe de o parte și convingerile religioase ale unor persoane al căror comportament este reglementat de aceste legi, pe de alta”. Ea a continuat să-și afirme convingerea că „cei care pledează pentru egalitatea LGBT au minimalizat impactul unor astfel de legi asupra convingerilor religioase și, la fel, cred că cei care au căutat introducerea de scutiri pe motive religioase în astfel de legi privind drepturile civile au minimalizat impactul pe care astfel de scutiri le-ar avea asupra persoanelor LGBT ” (este vorba despre scutiri de la aplicarea unei legi pe motive religioase, cum ar fi refuzul încheierii de acte de căsătorie între persoane de același sex pentru ofițerii de stare civilă creștini, n.tr.).
Feldblum a cerut societății să „recunoască faptul că legile privind drepturile civile pot fi o povară pentru libertatea de credință a unui individ atunci când comportamentul cerut de aceste legi împovărează credința de bază a acestuia, indiferent dacă astfel de convingeri au o bază religioasă sau seculară“. Astfel, conform argumentului lui Feldblum, ne confruntăm direct cu afirmația că „interesul libertății de credință” al unui individ trebuie să dea prioritate la ceea ce este acum definit ca drepturile civile ale minorităților sexuale. Feldblum a crezut că a văzut viitorul în mod clar și că viitorul ar însemna că „o majoritate de jurisdicții în această țară vor fi modificat legile astfel încât persoanele LGBT să aibă o deplină egalitate în societatea noastră, inclusiv accesul la căsătorie civilă sau uniuni civile, care au același efect juridic ca și căsătoria civilă.” În acel viitor, libertatea religioasă ar fi pur și simplu dată la o parte din fața libertăților civile ale homosexualilor și cuplurilor de același sex. Feldblum, care avea să devină profesor la Facultatea de Drept a Universității Georgetown, a înțeles că această revoluție a moralității ar însemna că guvernul este „părtinitor” într-un conflict moral, favorizând comunitatea LGBT. (…) Odată ce guvernul se plasează de acea parte, legile și constrângerile lor vor cere celor care au un sistem moral contrar, bazate pe convingeri religioase sau laice, să recunoască noua judecată morală susținută de către guvern.
În argumentul său foarte revelator, Feldblum se luptă să găsească o modalitate de a acorda recunoaștere și un nivel de libertate pentru cei care nu sunt de acord cu normalizarea homosexualității, mai ales din motive religioase. Cu toate acestea, după cum ea împărtășește în mod deschis, ea nu este în măsură să susțină acest efort, având în vedere angajamentul său anterior în favoarea impunerii absolute a noii moralități prin intermediul legii și prin puterea statului. Numită de președintele Obama în calitate de șef al agenției federale pentru oportunități egale în angajarea în muncă, Feldblum a declarat într-un alt context că rezultatul final al legislației anti-discriminare ar însemna victoria drepturilor sexuale asupra libertății religioase. Ea nu a putut menționa nici măcar un singur caz în care, cel puțin ipotetic, libertatea religioasă va triumfa asupra constrângerii la noua moralitate.
Este extrem de important să înțelegem judecata aplicată prin mecanisme legale în urma acestei revoluții. Feldblum, o activistă lesbiană și susținătoare a căsătoriilor între persoane de același sex și pentru legalizarea poligamiei înțelege pe deplin că legea educă și consolidează un sistem de valori morale. Ea insistă asupra faptului că legea trebuie să nu permită nicio deviere în viața publică de la dictatele noii moralități. În acest caz, să nu permită nicio derogare de la reglementările care interzic discriminarea pe bază de orientare sexuală sau identitate de gen.
În prezentarea sa la evenimentul organizat de Fondul Becket, Feldblum a citat scrierile judecătorului Michael McConnell, care a oferit sprijin atât pentru căsătoriile de același sex cât și pentru asigurarea că libertatea religioasă a creștinilor și a altor cetățeni va fi protejată. Argumentul lui McConnell este simplu:
„Punctul de plecare ar fi să tratăm atât opinia că homosexualitatea este o manifestare sănătoasă și normală a sexualității umane cât și considerentul că homosexualitatea este nenaturală și imorală ca o poziție de conștiință cu respect egal, așa cum tratăm atât ateismul cât și credința ca demne de respect. Prin respect nu înțeleg acord. Mai degrabă, mă refer la toleranța civilă față de concetățeni chiar și atunci când nu suntem de acord cu opiniile lor. Ar trebui să recunoaștem că magistratul nu este un «judecător mai competent» al «adevărului» despre sexualitatea umană așa cum nu este nici în cazul religiei.”
Feldblum a respins argumentul, acuzându-l pe McConnell că nu a recunoscut „că guvernul ia în mod necesar o poziție cu privire la problema morală articulată de el de fiecare dată când acesta nu reușește să asigure că persoanele homosexuale pot trăi deschis, în condiții de siguranță și onestitate în societate“.
Cu alte cuvinte, nu trebuie să existe nicio excepție. Libertatea religioasă pur și simplu se evaporă ca drept fundamental cu temei în Constituția SUA și rămâne în urma a ceea ce este acum o libertate mai importantă în societate: libertatea sexuală.
Citiți și:
Despărţirea dreptului de morală: Cazul revoltător al homosexualităţii
yogaesoteric
8 mai 2017