Gabriel Andreescu, despre obţinerea azilului politic de către mentorul MISA, Gregorian Bivolaru
Interviul acordat de Gabriel Andreescu postului de radio BBC Romanian
miercuri 4 ianuarie 2006, ora 21.30, în cadrul emisiunii „Interviul zilei”
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): La momentul de faţă ce se ştie? Că potrivit unor reprezentanţi ai Mişcării intitulate de Integrare Spirituală în Absolut, pe scurt MISA, liderului acestei asociaţii – Gregorian Bivolaru – i s-ar fi acordat azil politic in Suedia. Autorităţile de la Bucureşti, respectiv Ministerul de Externe, cu care am tot încercat să vorbim astăzi, nu au putut confirma sau infirma această decizie, dar putem porni de la observaţia că acordarea azilului politic ar putea fi o urmare previzibilă a unei hotărâri anterioare a justiţiei suedeze de a nu-l extrăda pe Gregorian Bivolaru în România.
Ce impact au deciziile autorităţilor suedeze asupra cercetărilor procurorilor români în acest caz? S-ar putea spune că în cazul Bivolaru justiţia suedeză a radiografiat felul în care lucrează justiţia româna? Iar dacă ar fi vorba de o proastă instrumentare a acestui caz care ar fi motivele pentru care procuratura a procedat astfel? Lipsa de profesionalism? Rea intenţie? Executarea unui ordin politic, ne putem gândi… Ignoranţa în domeniul practicii europene a respectării drepturilor omului?
Discutăm cu Gabriel Andreescu, specialist în chestiunile privind apărarea drepturilor omului. Domnule Andreescu să amintim pe scurt ce acuzaţii i-au fost sau i-au adus procurorii români domnului Gregorian Bivolaru?
Gabriel Andreescu: Prima acuzaţie este cea de relaţie sexuală cu o minoră. A doua, construită ceva mai târziu, este de trafic de persoane. În sfârşit, a apărut acum vreo două luni, o acuzaţie privind manifestări antisemite, această ultimă acuzaţie nefiind însă în dosarul trimis la Stockholm pentru cererea de extrădare.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Deci în dosarul trimis la Stockholm au fost cele două, primele două pe care le-aţi amintit.
Gabriel Andreescu: Exact.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Trafic de persoane şi relaţie sexuală cu o minoră. Şi ce au avut judecătorii suedezi pe masă atunci când ei au decis să nu-l extrădeze în România în vederea elucidării acestor acuzaţii pe Gregorian Bivolaru?
Gabriel Andreescu: Apărarea a avut pe de o parte un raport al expertului Carl Erick Nilund. Dânsul este un expert pe chestiunile de secte din Suedia care a cercetat cazul MISA şi Gregorian Bivolaru.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Activitatea acestui expert a fost făcută la solicitatea judecătorilor?
Gabriel Andreescu: Apărării. La solicitarea apărării, dar el este un expert independent şi unul care îşi oferă serviciile în mod curent justiţiei suedeze. Apoi declaraţia Mădălinei Dumitru care a fost la Stockolm şi a dat o mărturie în legătură cu ce i s-a întamplat ei şi cu acuzaţiile…
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Este vorba exact despre acea persoană cu care Gregorian Bivolaru ar fi întreţinut relaţii sexuale, da?
Gabriel Andreescu: Minora implicată în dosarul contra lui Bivolaru. De asemenea, o mărturie a unui membru al MISA care a stat în ashramul MISA vreme de 9 ani de zile asta pentru a prezenta situaţia din ashram, situaţia lui personală şi măsura în care anumite acuzaţii privind viaţa din ashram se susţin sau nu; opiniile puţinelor organizaţii ale drepturilor omului care au fost implicate în caz. E vorba de Amnesty International şi de Comitetul Helsinki român; în sfârşit câteva analize semnate de experţi privind eventualul pericol pe care l-ar întâmpina Gregorian Bivolaru venind în România.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Dumneavoastră aţi avut vreo contribuţie în redactarea unora dintre aceste documente?
Gabriel Andreescu: Eu am elaborat de-a lungul timpului documentele APADOR-CH pe tema MISA şi Gregorian Bivolaru.
Ionuş Iamandi (moderatorul emisiunii): Aşa. Deci, domnule Andreescu, nu mi-aţi enumerat între aceste documente şi cercetările, probele ce le-au strâns procurorii români. Nu le-au avut?
Gabriel Andreescu: Am vorbit de documentele apărării.
Ionut Iamandi (moderatorul emisiunii): A, documentele apărării. Dar atunci cand Curtea Supremă din Suedia a decis să nu-l extrădeze pe Gregorian Bivolaru avea pe masă şi probele procuraturii române.
Gabriel Andreescu: Dosarul. Dosarul pregătit de procuratură, de Parchetul român, un dosar judecat foarte aspru de către Curtea de la Stockolm.
Ionuş Iamandi (moderatorul emisiunii): Exact. Şi-a justificat decizia Curtea de la Stockolm. În ce termeni?
Gabriel Andreescu: Desigur, dumneavoastră trebuie să aveţi în vedere că statul suedez avea o problemă de extrădare. Avea o problemă de cerere de azil intern care nu fericeşte statul suedez. Deci poziţia autorităţilor suedeze faţă de acest caz nu era una foarte deschisă, foarte pozitivă iniţial. De altfel, oficiul din Malmo într-o primă analiză a solicitării lui Bivolaru de a primi acolo drept de rezidenţă şi de lucru i-a refuzat acest drept. Oficiul din Malmo este o structură totuşi de stat. Nu este o structură de justiţie de aici importanţa deciziei Curţii Supreme şi a unei gândiri juridice în sensul propriu al cuvântului. Ei bine, în ciuda acestei reţineri fireşti a autorităţilor suedeze de a nu-l extrăda pe Bivolaru şi de a accepta apoi azilul politic care e legat strâns de prima decizie în mod evident, dosarul i-a impresionat pe cei din Stockolm şi asta o spune chiar decizia Curţii Supreme. Ei vorbesc de exemplu de impresia lăsată de Mădălina Dumitru. Mădălina Dumitru are astăzi cred 19 ani. Este majoră. În momentul în care ar fi putut avea relaţii sexuale cu Bivolaru deci în momentul în care s-a pus în spatele lui Bivolaru şi al ei o astfel de legătura ea avea 17 ani. În mod firesc, conform legii relaţia dintre un matur şi o fată de 17 ani nu este ilegală. Fetele după 15 ani în sistemul legislativ românesc au drept de consimţământ. Procurorii care au lucrat la acest caz au încercat s-o forţeze de exemplu pe Mădălina Dumitru, conform declaraţiilor ei cel puţin, să vorbească de relaţii anterioare ceea ce a refuzat tocmai pentru că avea această problemă. Şi atunci au inventat o alta formulă. Spun ei, e vorba de un minor care are o relaţie cu un profesor. În legea română se fac referiri la cazul în care minora în cauză, deci persoana sub 18 ani are o legatură sexuală cu un tutore sau un profesor, dar aici termenii sunt tehnici. Deci când e vorba de un profesor este vorba de un profesor în sensul de profesorul de la şcoală cu care copilul are o relaţie de autoritate de un anumit gen. Considerarea lui Gregorian Bivolaru ca un profesor în sensul legii era absolut artificială şi asta arată modul în care se face dosarul.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Pe scurt. Au tras vreo concluzie judecătorii de la Curtea Supremă Suedeză asupra felului în care au lucrat procurorii români în textul acesta?
Gabriel Andreescu: Absolut implicit spunând mărturisirile Mădălinei Dumitru ne fac să credem ceea ce spune ea. De altfel faptul că plângerile Mădălinei Dumitru contra celor care au reţinut-o pe 18 martie 2004, felul în care a fost tratat cazul mai departe – toate acestea n-au primit răspunsul firesc în justiţie. Pentru ei asta a reprezentat o problemă. Deci Mădălina Dumitru a reuşit să impresioneze pe judecătorii suedezi.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Pe scurt. Se poate spune ca justiţia suedeză a crezut că dacă îl lasă pe Gregorian Bivolaru la mâna justiţiei române îi face acestuia un rău?
Gabriel Andreescu: Era condiţia de fond în a refuza extrădarea. Trebuia ca cel în cauză, Gregorian Bivolaru să convingă pe judecători ca în România nu se va bucura de un proces corect. Din contră. Va fi persecutat. Şi nu oricum. E o vorba de o persecuţie gravă. La acest caz se referă.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Procuratura română nu era un obiect pasiv în decursul acestui proces. Bănuiesc că şi ei au avut de spus ceva.
Gabriel Andreescu: Argumentele au fost o dovadă că Parchetul trebuie privit cu suspiciune. Spre exemplu dosarul făcea referire la nevoia de a-l aresta pe Bivolaru întrucat exista pericolul ca părinţii nemulţumiţi de ceea ce face Bivolaru să-l linşeze. Deci procurorii români şi-au închipuit că acest argument este un argument pentru arestarea lui Gregorian Bivolaru. Ceea ce a oripilat judecătorii suedezi. Căci aşa ceva este inimaginabil.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Pe de altă parte totuşi şi presa a avut un anumit rol în construirea unei imagini a acestui proces sau a acestor cercetări.
Gabriel Andreescu: Decizia Curţii Supreme se referă de asemenea la o atitudine extrem de ostilă şi jignitoare a presei. Se referă de asemenea şi culmea – asta este de asemenea un argument al Parchetului – la poziţiile din Parlament unde Bivolaru a fost tratat ca un satan, ca un pericol public şi unde s-a cerut să fie arestat. Toate aceste argumente folosite de Parchet s-au transformat de fapt într-un argument al acuzatului.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Din ce-mi spuneţi aş trage concluzia că e vorba de o inabilitate a Procuraturii.
Gabriel Andreescu: Inabilitate e un cuvant foarte dulce, vreau să vă spun.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Pentru că în fond până la urmă nu s-a pronunţat nici o instanţă.
Gabriel Andreescu: E adevarat. Eu aş spune însă mai mult. Eu aş folosi doi termeni şi nu unul cum aţi folosit dumneavoastră. În primul rând o lipsă de profesionalism. Căci dacă vrei să convingi judecătorii suedezi de necesitatea de a-l extrăda pe Bivolaru trebuie să vii cu argumente cu adevărat relevante pentru ei nu cu argumente care iţi joacă împotriva intenţiilor tale. Apoi, dincolo de lipsa de profesionalism după opinia mea este vorba de o rea intenţie. Deci eu văd aici fabricarea unui dosar care îi face culpabili pe cei implicaţi într-un astfel de act.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Fabricarea unui dosar! Foarte interesant! De ce spuneţi asta? Cine ar avea intenţia să-i fabrice un dosar lui Gregorian Bivolaru?
Gabriel Andreescu: La această întrebare este greu să găseşti un răspuns. Sunt ipoteze. Bivolaru a fost sub ancheta Securităţii ani de zile. A fost închis de Securitate, a fost trimis apoi la Poiana Mare de unde a plecat în ianuarie 1990. Documentele care se găsesc de exemplu în dosarele meditaţiei transcedentale vorbesc despre acest fenomen. Ei bine, meditaţia transcedentală a fost anchetată de diferiţi responsabili ai Securităţii printre care şi Ristea Priboi. Ristea Priboi a jucat un rol important în realitatea post decembristă.
Ionţ Iamandi (moderatorul emisiunii): A fost şi deputat PSD.
Gabriel Andreescu: A fost şi deputat PSD, a fost gata să primească poziţia de responsabil al comisiei, şef al comisiei serviciului, de control al serviciului de informaţii externe şi este legat de Adrian Năstase. Bivolaru de-a lungul timpului a arătat cu degetul către Adrian Năstase. Eu nu aş merge pe o astfel de formulă neapărat. Dar pot să spun urmatorul lucru important: oamenii care lucrează în Securitate cu cazul Bivolaru şi activitatea yoga în România au avut poziţii importante după 1990. Asta explică interesul lor de a exploata situaţia, datele cu care au lucrat înainte de ’89 cu atât mai mult cu cât trebuiau să-şi dovedească eficienţa astăzi şi rostul lor anterior. Asta este o ipoteză. Deci un factor pe care trebuie să-l avem în vedere.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): De ce ar fi totuşi interesaţi să se ajungă la o anumită concluzie în Justiţie în legătură cu Gregorian Bivolaru dacă ei au fost implicaţi în anchetarea lui înainte de 1989 până la urmă?
Gabriel Andreescu: Tocmai pentru a demonstra că implicarea lor inainte de ’89 n-a fost o problemă de poliţie politică ci a fost o implicare motivată. Dar asta este o ipoteză şi nici nu este nevoie să mergem la ipoteze. Ceea ce vedem este construcţia unui dosar. Iar lucrul acesta este simplu de demonstrat. Felul în care a fost tratată Mădălina Dumitru. În principiu această minoră trebuia apărată de Instituţiile Statului. Din contră, i-au distrus viaţa. Au scos-o prin ceea ce au făcut afară din şcoală, au supus-o oprobiului opiniei publice. În loc s-o apere, instiţiile publice i-au afectat existenţa.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Aţi mai scris dumneavoastră un articol legat de cazul acesta care începea astfel: „Propun să separăm tema Gregorian Bivolaru de cazul MISA.”
Gabriel Andreescu: Da. Dar nu total ca să spun aşa.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Dacă până acum ne-am ocupat de Gregorian Bivolaru putem să spunem pe scurt şi în ce ar consta disocierea.
Gabriel Andreescu: Am propus în articolul meu această optică. De ce? Pentru că tratamentul MISA este o temă importantă în sine. Vizualizarea lui Bivolaru deseori a făcut să uităm ce se întâmplă în spatele cazului Bivolaru, adică povestea MISA. Dar aici s-au întâmplat lucruri precum ceea ce v-am spus. Adică supunerea unei minore unei situaţii care culpabilizează grav instituţiile statului. Sunt nenumărate alte cazuri explozive. Şi acum v-aş da măcar unul în plus. Cazul Dana Crăescu – o tânără care la 21 de ani a fost luată de părinţi şi sechestrată şi apoi trimisă într-un spital psihiatric la Nifon unde după opinia mea, după analiza mea, a fost supusă unui tratament pe care-l pot numi de tortură. Acest om a scăpat. A trebuit să fugă din spital. Şi astăzi…
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Are legătură cu cazul MISA?
Gabriel Andreescu: A făcut lecţii cu instructori MISA. Din această cauză părinţii ei au sechestrat-o după ce presa, canalele de televiziune au aruncat în public acele orori care au speriat şi pe părinţi şi de aici s-a derulat tot restul. De aici soarta unui astfel de om care este o temă gravă a felului în care se face justiţia în România.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Deci vreţi să spuneţi că omul acesta , tânara a suferit atât ca membru sau membră a MISA cât şi ca fiică căreia părinţii vroiau să-i impună un anumit traseu?
Gabriel Andreescu: Părinţii au ajuns să se comporte aşa faţă de ea întrucât MISA a fost diabolizată. Iar cazul Dana Crăescu este un caz printre altele, un caz extrem de grav. Avem situaţii de oameni daţi afară din instituţiile publice pentru că au fost membri MISA. Foarte cunoscut este cazul Simona Lungu, care a fost judecătoare până când Curtea Supremă de Justiţie a obligat-o să-şi dea demisia. Cazul Grădinaru – cineva care lucra la inspectoratul de poliţie Giurgiu şi care a fost chemat de conducere şi au spus: „Sau renunţi să fii vegetarian, să mai faci cursuri sau pleci afară.” La fel oameni din armată. Exista o presiune asupra membrilor MISA care pune în discuţie totuşi natura democratică a statului.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Şi în acest caz dumneavoastră va trebui să găsiţi o altă ipoteză pentru explicarea acestei stări de fapt pe care tocmai aţi descris-o pentru ca conexiunile involuntare ale lui Gregorian Bivolaru cu actuali lideri politici, conexiunile de dinainte de ’89 nu mai funcţionează ca argument aici.
Gabriel Andreescu: Funcţionează pentru că nu e vorba numai de Bivolaru de fapt în acţiunea Securităţii. Securitatea a controlat şi ţn anumite cazuri a reuşit să trimită în închisoare şi alţi oameni care au făcut yoga înainte de ’89. Erau trei grupuri de yoga – spune Securitatea, care reprezentau o problemă pentru statul român. Şi îi urmărea tot timpul, încerca diferite formulări, soluţii pentru a rezolva cazul lor şi dacă îmi daţi voie vă şi pot citi. Într-unul din documentele Meditaţiei Transcedentale apare această solicitare şi o citez: „În cazul numiţilor Bivolaru Gregorian, Mârtz Eugen şi Catrina Nicolae [altcineva implicat în dosarul de trafic] împreună cu organele de miliţie şi procuratură se va acţiona pentru documentarea unor activităţi şi fapte de drept comun în vederea trimiterii acestora în justiţie.” Este exact ceea ce vedem acum că se întâmplă şi este din păcate această conexiune a instituţiilor de dinainte de ’89 şi instituţiile de astăzi.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Dar dumneavoastră aveţi impresia că o asociaţie precum MISA sau un lider al unei mişcări de acest gen precum Gregorian Bivolaru nu şi-ar putea găsi dreptatea în România? Dacă sunt într-adevăr persecutaţi şi urmăriţi după metode de dinainte de ’89.
Gabriel Andreescu: Ceea ce am văzut în derularea evenimentelor este că s-au făcut o mulţime de abuzuri. Dar să zicem…
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Să zicem că se mai întâmplă şi în alte…cercetări.
Gabriel Andreescu: Să zicem că se mai întâmplă şi în alte părţi de-a lungul anilor. La un moment dat însă abuzul s-a transformat în nişte acţiuni foarte grave pentru cei care erau iniţiatorii. În primul rând este vorba de acel asalt, acea acţiune teribilă din 18 martie 2004 care a dus la reţinerea a zeci de membrii MISA şi la diabolizarea publică a MISA. Din acel moment victimele au depus plângeri, au încercat să se apere în justiţie şi am văzut aici o luptă la nivelul instituţiei cu privire la facerea dreptăţii. În anumite cazuri justiţia a funcţionat. De exemplu Bivolaru a fost eliberat la un moment dat după ce a fost arestat. Şi totuşi în cea mai mare parte justiţia nu a făcut ceea ce trebuie. Parchetul a acţionat ilegal, Justiţia nu şi-a urmat cursul. Este un efort instituţional teribil pentru a acoperi vinovaţii.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Există o solicitare a ministrului Justiţiei ca cercetările procurorilor să fie cercetate la rândul lor sub sau în privinţa legalităţii ţi a procedurilor dacă au fost sau nu corecte. Vom vedea dacă va fi o concluzie la această cercetare.
Gabriel Andreescu: Şi mai există iniţiativa lui Peter Kovacs Ekstein care este şeful comisiei juridice a senatului de a crea o comisie parlamentară în privinţa acestui caz. Eu aş susţine foarte mult această idee căci nu numai o comisie parlamentară după părerea mea are puterea de a ajunge până la cel mai înalt nivel al responsabilităţii.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Din ce îmi spuneţi dumneavoastră aş trage concluzia că de fapt credeţi că el a făcut bine ieşind ilegal din ţară şi căutând refugiul în Suedia. Bine în sensul că dorea să-şi salveze pielea.
Gabriel Andreescu: Eu nu aş susţine acest enunţ. Iau act de faptul că acest om nu s-a bucurat de tratamentul corect în Justiţie. El a acţionat aşa cum a crezut că este bine din punctul lui de vedere. E important însă, foarte important că în această materie există judecata unei curţi supreme de justiţie cum este Curtea Supremă din Suedia. Ea va avea un impact important asupra cazului Bivolaru.
Ionuţ Iamandi (moderatorul emisiunii): Dar asupra justiţiei române mai ales că e monitorizată de Comisia Europeană?
Gabriel Andreescu: În principiu s-a creat în acest moment o situaţie imposibilă. Bivolaru primeste azil politic în Suedia, membră a Uniunii Europene. Ceea ce înseamnă că statul suedez spune: „România nu e capabilă să urmeze un act de justiţie corect.” Aceasta este o condiţie politică de fapt pe care România ar trebui s-o îndeplinească în momentul accederii ei. Depinde de omul politic european. Dacă el este un eurosceptic. Dar el spune: „Nu avem nevoie de România pentru noi că ne creează unele probleme”. Va putea utiliza întotdeauna decizia Curţii de la Stockolm şi decizia autorităţilor ..politic ca un argument împotriva poziţiei României. Ceea ce regret eu şi regret foarte mult este ca ministerul justiţiei a făcut cererea de extrădare creând României prin asta o situaţie delicată. Şi în acelaşi timp asumând responsabilităţile guvernării anterioare. Practic prin preluarea dosarului şi susţinerea lui mai departe asta s-a întâmplat. Vina veche a fost preluată de guvernarea de după 2004.
Citiţi şi:
Ce s-a petrecut în timpul procesului de la Stockholm
Internaţionalizarea cazului Bivolaru provoacă reacţii violente
7 ianuarie
yogaesoteric