Ghid anti-manipulare pentru părinți, copii și cadre didactice (II). Copii din ciclul primar
După ce am analizat în prima parte cum funcționează manipularea la copiii de vârstă preșcolară și cum sistemul de recompensă dopaminergic poate fi activat de conținutul media, revenim cu o nouă etapă esențială în parcursul copilăriei: vârsta școlarului mic, adică între 6 și 10 ani.
Am urmărit să fac o structurare cât mai clară a elementelor care pot destabiliza sănătatea psihică dar și fizică a copiilor de vârstă școlară. De asemenea, exemple și mijloace de contracarare benefice dezvoltării armonioase a vieții dar și a relațiilor și interacțiunilor acestora.
Aceasta este perioada în care copiii încep să dezvolte o gândire logică de bază, pot înțelege reguli, încep să citească, dar rămân în continuare foarte sensibili la autoritatea socială, la recompense imediate și la mesajele vizuale și emoționale bine ambalate.
Este, de asemenea, perioada în care influența mediului online se extinde rapid: tableta devine unealtă de joc, YouTube-ul o sursă de modele, iar primele aplicații, jocuri sau reclame, încep să facă parte din „rutina” zilnică.
Efectele manipulării la școlarii mici (6-10 ani)
La această vârstă, copiii încep să înțeleagă mai bine regulile lumii, dar trăiesc încă într-un univers în care ceea ce văd, aud și experimentează este profund asociat cu emoțiile și cu persoanele care le par „cool”.
Deși este de dorit să fie feriți complet de ele, Televizorul, YouTube-ul, jocurile online sau chiar aplicațiile educative pot deveni adevărate instrumente de modelare (nu de educare, ci de fidelizare) a dorințelor și a comportamentelor – uneori subtil, alteori explicit.
Tehnici de manipulare folosite
- Product placement în conținut video sau jocuri
Produsele nu mai apar doar în reclame, ci devin parte din poveste: o jucărie într-un videoclip, o băutură pe masa personajului preferat, un logo discret într-un joc.
Copilul asociază produsul cu experiența benefică a poveștii și îl percepe ca pe ceva „firesc” sau „cool”, numai bun de copiat (ca un comportament) / procurat. - Gamificare – recompense digitale și medalii
Jocurile și aplicațiile introduc sisteme de puncte, nivele sau medalii care oferă senzația de progres continuu.
Fiecare sunet de „succes”, fiecare stea câștigată stimulează sistemul dopaminergic – același care reglează motivația și plăcerea – și copilul ajunge să caute repetarea senzației, nu neapărat conținutul educativ. - Influenceri „kid friendly” („prietenoși”)
Copiii sau vedetele care prezintă produse par autentici, simpatici și apropiați de vârsta lor.
Mesajul devine astfel mai credibil, pentru că „dacă și el are acel joc, e clar că jocul e bun!”.
În realitate, multe dintre aceste apariții sunt sponsorizate. - Microinteracțiuni persuasive
Butoanele mari, animațiile care ies în evidență prin culorile vii, aplauzele digitale, toate sunt create pentru a declanșa mici bucurii și pentru a menține și reține cât mai mult atenția copilului.
Aceste mecanisme nu educă, doar fidelizează.
Impactul neuropsihic
Dezvoltare cognitivă în plină formare
La această vârstă, copiii încep să recunoască intenția unei reclame, dar nu pot aprecia încă gradul de influență. Dacă o persoană carismatică / pe care o percep ca atrăgătoare, le spune ceva, tind să creadă fără filtrare critică.
Activarea sistemului de recompensă
Fiecare punct câștigat, fiecare like primit, fiecare animație care îl atrage pe copil eliberează dopamină – neurotransmițătorul care motivează repetarea comportamentului.
Construirea normelor sociale
Încep să apară primele reprezentări despre „ce e cool” și „ce e demodat”, determinate în mare parte de modelele digitale.
Exemple concrete
Videoclipuri de tip „unboxing” („despachetare”)
Un copil deschide o cutie care conține o jucărie, iar sponsorul apare discret. Rezultatul? Micul spectator imită comportamentul și cere același produs (exemplu: jucăriile Labubu).
Jocuri freemium
Aplicații „gratuite” care oferă recompense minore, dar condiționează progresul de microplăți: „vrei rochița nouă sau sabia magică? Plătește doar (!) 5 lei.”
Aplicații educative cu medalii virtuale
Deși par inocente, ele pot induce ideea că valoarea vine doar din recompense vizibile, nu din învățarea în sine.
Soluții practice pentru părinți dar și pentru cadre didactice
- Educație mediatică adaptată vârstei
Explică-le, simplu, în limbajul lor / vârstei lor, diferența dintre „informație” și „reclamă”. Poți spune: „Când cineva îți arată un produs și spune că e cel mai bun, o poate face pentru că e plătit.” - Reguli clare pentru microplăți
Setează o parolă parentală pentru orice achiziție. Este necesar pentru copil să știe că banii reali nu sunt parte din joc. - Jocuri alternative offline
Implică-te în joaca copilului tău! Creează provocări creative care oferă recompense reale: diplome desenate, insigne din hârtie, jocuri de echipă. - Discuții despre influenceri
Vorbește despre ce înseamnă sponsorizarea: „El primește bani sau jucării ca să le arate, nu pentru că le iubește neapărat.”
Realizarea de fișe pentru școlari (6-10 ani) – pentru profesori și/sau părinți
- „Vânătoarea de reclame”
Vizionează împreună cu copilul un clip și notează / numește împreună cu el 5 tehnici de persuasiune observate: imagini, sunete, personaje, cuvinte. - Puzzle educative
Potrivește fiecare tehnică cu exemplul ei (ex. „medalii digitale” → „gamificare”). - Activitate reflexivă – scrie o propoziție: „De ce X a realizat reclama asta?” (gândire critică)
În loc de concluzie – CE SĂ FACI ACUM
La vârsta școlară mică, copiii nu sunt doar simpli spectatori, ci deja mici „consumatori”. Rolul nostru nu este să-i ferim complet de mediul digital, ci să le oferim un scut de înțelegere: să știe de ce cineva vrea să le atragă atenția și cum pot alege conștient.
Cuvintele cheie rămân: explică, limitează, participă.
Chiar dacă nu vei observa transformări instant, chiar dacă vor opune rezistență, „sămânța” sădită de tine (fie că ești profesor sau părinte) va rodi cu siguranță!
Listă scurtă de reguli pentru părinții și cadrele didactice ale copiilor de 6-11 ani
- Explică, nu interzice.
Copiii de această vârstă pot înțelege intenția unei reclame dacă li se explică simplu: „Reclama vrea să te facă să cumperi, nu e neapărat adevărul.” - Stabilește „timpul de ecran” cu sens.
Nu doar limitează durata, ci și obiectivul: 30-45 de minute pentru conținut educativ sau relaxare, urmate de activități offline (joacă, desen, sport). Deoarece copiii nu pot conștientiza valoarea temporală, poți folosi aplicații special create pentru limitarea timpului explicând efectul expunerii creierului la dispozitive (efect de drog, ADHD dobândit, lipsa răbdării, diminuarea atenției la sarcini simple și de scurtă durată, neintegrarea sănătoasă în grupurile de copii, existența într-o realitate fake / virtuală) și stabilind împreună cu el care sunt aplicațiile pe care le poate folosi în siguranță, și timpul acordat. - Co-vizionare (co-viewing).
Urmărește conținutul împreună cu copilul. Comentariile scurte („Observi ce produs arată?”, „Crezi că e real?”) dezvoltă gândirea critică. - Controlează microplățile și publicitatea ascunsă.
Nu uita de controlul parental! Apoi, activează parola parentală pentru orice achiziție. Discută despre „banii virtuali” – explică faptul că ei sunt tot bani reali. - Evită recompensele digitale excesive.
Încurajează satisfacția pentru activități reale (o diplomă, o ieșire, o laudă autentică), nu doar pentru medalii și puncte din jocuri. - Vorbește despre influenceri.
Arată-le că nu tot ce spun influencerii este real: „Unii primesc bani sau produse ca să le prezinte. Hai să vedem cine sponsorizează clipul. Hai să cercetăm precum Sherelock Holmes cine/ce se ascunde, de fapt, în spatele jocurilor / clipurilor / aplicațiilor, etc.” - Alege conținut educativ validat.
Preferă aplicații și platforme fără reclame sau cu un obiectiv clar educativ, verificate de școală sau de organizații de profil. - Promovează continuu joaca liberă și interacțiunea reală. Fii model!
Zilnic, lasă spațiu pentru activități fără ecrane – construirea, desenul, cititul, joaca de rol. Imaginația e cel mai bun „joc video”. Acestea se pot efectua împreună cu adultul inițial.
Tu, ca adult, controlează timpul petrecut de tine pe rețelele de comunicare virtuală, televizor pentru de divertisment. - Discută despre emoții și influență.
Întreabă: „Cum te-ai simțit când ai văzut acel clip?”, „Te-a făcut să-ți dorești ceva?”. Recunoașterea emoției reduce efectul manipulării. - Cadrele didactice: includeți educația media în clasă.
Un exercițiu scurt pe săptămână despre reclame, influenceri sau jocuri ajută elevii să devină conștienți și să discute critic conținutul digital.
Realizați un proiect în care copiii (individual sau în grup) să descopere singuri ce se ascunde în spatele animațiilor, jocurilor, aplicațiilor, rețelelor de comunicare virtuală, videoclipurilor etc.
Obiectivul final NU este neapărat izolarea copilului de lumea digitală, ci formarea unui filtru interior.
Acest filtru se dezvoltă prin explicații, experiențe reale și prezența activă a adultului – acasă și la școală.
(va urma)
Autor: Prof. Psih. Daniela Damian Boariu
Citiţi şi:
Războiul părinților pentru apărarea copiilor de mesajele subliminale de la Disney – sexuale, pro-LGBT, care promovează violența și consumul de droguri
Expert în parenting: Cei mai mulţi părinţi nu sunt conştienţi de efectele nocive ale ecranelor. Copiii care petrec mai mult timp în fața ecranului sunt mai fragili emoţional, se frustrează mai uşor
yogaesoteric
23 decembrie 2025