Gigantul auto Stellantis migrează din Germania în SUA

Gigantul auto Stellantis își extinde operațiunile în SUA. Nu se întrevede niciun semn de redresare a investițiilor în Germania, pe care cancelarul Friedrich Merz o promova cu doar câteva săptămâni în urmă.

Înghețarea investițiilor la Stellantis – cel puțin în Germania

Producătorul european de automobile, care deține mărci precum Opel, Peugeot și Citroën, se îndepărtează de locațiile sale europene. Recent, Stellantis a anunțat că va investi 13 miliarde de dolari în SUA în următorii patru ani, crescând producția americană cu 50%. Extinderea va crea 5.000 de noi locuri de muncă în fabricile din Illinois, Ohio, Michigan și Indiana.

Impactul concret asupra producției germane rămâne neclar. Stellantis nu a făcut niciun comentariu cu privire la posibile concedieri, dar se poate presupune cu siguranță că o parte semnificativă a producției se va muta în SUA în următorii ani. Costurile ridicate ale energiei și tarifele americane au influențat probabil decizia.

CEO-ul Antonio Filosa a subliniat că această investiție, cea mai mare din istoria companiei, va crea locuri de muncă în America și va extinde sistematic producția americană. SUA vor fi acum prioritatea principală a Stellantis.

Germania evitată

Verdictul condamnabil al Stellantis, în special pentru unitățile sale de producție din Germania, este doar vârful icebergului într-o fugă accelerată a capitalului din Germania. Marii producători auto germani își mută din ce în ce mai mult producția în străinătate: BMW la Debrecen, Ungaria, și Mercedes-Benz la Kecskemét, Ungaria.

Industria abandonează Germania. Fabricarea de produse cu consum intensiv de energie, inginerie electrică, mașini și materii prime nu mai este profitabilă în condițiile actuale. Pare aproape comic – dacă nu ar fi atât de tragic – când ministrul economiei, Katherina Reiche, constatând lipsa de competitivitate a Germaniei, formează un grup de lucru pentru a elabora strategii de ieșire din criză.

O căutare rapidă de zece secunde pe „Grok” ar putea clarifica problemele – ele sunt deja bine cunoscute.

Acordul verde rămâne vițelul de aur

Între timp, cancelarul Merz a clarificat în timpul summitului UE că sunt luate în considerare toate opțiunile – cu excepția abordării cauzei principale: politica climatică europeană grotescă, cea care a declanșat în mare măsură colapsul industrial.

Apărarea reflexivă a consensului climatic al Bruxelles-ului în toate circumstanțele arată că Berlinul înțelege pe deplin ce anume determină colapsul economic al Germaniei. Cu toate acestea, guvernul își pune ultima speranță într-un pachet masiv de îndatorări care va aduce aproximativ 50 de miliarde de euro în cheltuieli anuale suplimentare în toată țara. Ministrul finanțelor Lars Klingbeil și-a exprimat speranța la summitul ONU că industria privată va investi acum, că statul preia inițiativa.

Răspunsul ar fi: departe de asta, domnule ministru. Ați interpretat greșit realitatea economică. Faptul că producătorul american de cipuri Intel a refuzat o subvenție de 10 miliarde de euro pentru a se instala în Magdeburg arată că problemele sunt mult mai profunde și nu pot fi rezolvate cu ajutoare financiare. „Economia voodoo” keynesiană a atins limitele sale. Germania este de vânzare; investitorii industriali au dat deja verdictul.

Centura ruginită la orizont

Ignoranța politică va costa scump. Pierderea bazei industriale declanșează distorsiuni sociale masive. Istoria industrială recentă oferă câteva exemple ilustrative: declinul industriei textile engleze, sectorul mașinilor din Argentina – sau, mai aproape de noi, prăbușirea cărbunelui și oțelului în Ruhr.

Au rămas în urmă adevărate Rust Belt, cum ar fi Detroitul din SUA, odată cel mai bogat oraș al Americii, care a decăzut odată cu prăbușirea industriei auto, permițând altor centre, în special din Japonia și China, să se ridice.

Baza industrială este esențială pentru înțelegerea economiei și a prosperității. Statistic, un loc de muncă industrial creează patru sau cinci locuri de muncă suplimentare în lanțurile de aprovizionare, servicii și consum. Locurile de muncă din industrie sunt de obicei remunerate peste medie; pierderea lor declanșează o reacție în lanț de declin social și economic.

Marea Britanie ca studiu de caz

Marea Britanie oferă un caz de manual. Odată ajunsă la apogeul producției industriale globale, imperiul a finanțat proiecte masive de infrastructură în străinătate. A urmat o extindere imperială excesivă, investițiile s-au prăbușit și a început declinul industrial. Alte centre industriale, în special SUA, au crescut.

A rămas în urmă City of London: un centru financiar global înconjurat de o arhitectură puternică de asigurări pe fostele rute comerciale ale imperiului. A apărut o societate duală: centrul financiar care exercita influență globală și „Mica Britanie”, prinsă în capcana sărăciei. Ar putea Germania să se confrunte cu același destin, fără fluxurile coloniale de finanțe și putere?

Fereastra de timp se închide

În prezent, aproximativ 5,4 milioane de germani lucrează încă în industrie – automobile, mașini, inginerie electrică. Din 2018, numărul acestora a scăzut cu aproximativ 250.000. Producția industrială a scăzut cu o medie de 23%, ceea ce reprezintă o pierdere de cel puțin 35 de miliarde de euro în plus-valoare anuală.

Încă mai este timp pentru a contracara declinul – până acum, în principal producția cu valoare redusă a fost externalizată sau închisă. Încă mai este timp pentru a păstra atât fundamentele industriale, cât și cele sociale ale Germaniei în regiunile urbane.

Cu toate acestea, dezindustrializarea se manifestă acum la nivel municipal. Regiunile dependente de industria auto asistă la prăbușirea finanțelor locale pe fondul catastrofei cu care se confruntă producătorii auto germani. Responsabilitatea este prea centralizată; acum lipsesc fondurile pentru școli, grădinițe, instituții culturale și spitale. Orașe precum Stuttgart și Wolfsburg, odată bastioane ale industriei auto, sunt epuizate din punct de vedere fiscal.

Odată cu industria dispare și patronajul privat. Germania își pierde milionarii și elita economică de succes mai repede ca niciodată. Anul acesta, cel puțin 400 de persoane înstărite vor părăsi probabil țara, eliminând peste 2 miliarde de euro din capitalul privat.

Anul trecut, 64,5 miliarde de euro din investițiile directe ale companiilor au fost transferate în străinătate, în mare parte în SUA. Este capitalul care se traduce direct în activitate economică, nu în circulația pe piața bursieră.

Istoria ne învață că, dacă elitele își pierd încrederea într-o societate sau într-o locație de afaceri, criza socială crește inevitabil din acel vid.

Citiți și:
Germania în strânsoarea Chinei: punctul orb strategic al UE
Germania: Companiile avertizează cu privire la iminența dezastrului: Robinetul este închis în cel mai adevărat sens al cuvântului. Fără energie, nicio economie nu poate funcționa

 

yogaesoteric
10 noiembrie 2025