Gl. brg. r. Aurel Rogojan: Cartea colonelului magistrat Gheorghe Ciobotaru, despre 1989 și 1990, lansată la BCU, este o rachetă informațională asupra Justiției din România postdecembristă, a imposturii, obedienței politice și oportunismului mizer

La 25 martie 1991, magistrații Tribunalului Militar Teritorial București, colonel Gheorghe Ciobotaru și locotenent-colonel Ion Panaitescu (în prezent general), refuzând să se conformeze ordinelor superiorilor din justiția militară și ale ministrului Justiției, precum și opiniei-recomandare a președintelui Curții Supreme de Justiție – toate venite mai de sus ‒ ca lotul inculpaților din Procesul celor 24 – 1-2 să fie condamnat la o pedeapsă moderată de 20 de ani închisoare, au creat o breșă fără precedent în bogata istorie a înscenărilor politico-judiciare din România.

Anterior, un complet prezidat de același judecător Gheorghe Cojocaru i-a achitat pe cei patru ofițeri din garda personală a președintelui Nicolae Ceaușescu, o sentință nu tocmai bine primită, care a provocat indignarea și furia noii puteri, ca în cazul fostei conduceri politice superioare, unde nu se aștepta la achitări și pedepse modice, unele cu suspendare, pentru ca în recurs să fie toți achitați, de către completul format din judecătorii maior magistrat Bogdan-Savin Graur și maior magistrat Dorin Sabău. În recursul extraordinar, declarat cu o fisă de 25 de bani, de la un telefon public dintr-un aeroport, de către șeful Direcției Procuraturilor Militare, un complet de șapte judecători ai Curții Supreme de Justiție, prezidat de vicepreședintele Curții, Valeriu Bogdănescu, va complini lipsa de experiență a maiorilor magistrați, folosind calea extraordinară de atac pentru condamnarea directă a inculpaților, act vădit ilegal.

În volumul Nașterea Domnului ’89 * Blagoveștenie ’91. De la un proces la altul, Editura Semne, București, 2023, lansat joi, 04 aprilie a.c. la Biblioteca Centrală Universitară Carol I, în prezența unui auditoriu select, colonelul în retragere, magistrat Gheorghe Ciobotaru devoalează tainele și misterele din spatele unor uluitoare abuzuri și/sau erori judiciare, care au spulberat mitul independenței justiției și al separației puterilor în stat.

O prezentare analitică a volumului, cu compliniri inedite de informații, a fost realizată de gl. brg. r. Aurel I. Rogojan, a cărui alocuțiune o redăm integral în continuare.

Stimată doamnă director general al Bibliotecii Centrale Universitare,
Distinse doamne,
Onorant și select auditoriu,

După toate aparențele, în coordonatele temporală a zilei de azi și geolocativă a prestigioasei Case a Cărții Universitare din București, cei aici de față dorim, prin prezența noastră, să conferim audiența binemeritată unui eveniment editorial cu ample și profunde conotații istorice, care este cu mult mai mult decât o lansare de carte.

Cartea este, îndeobște, regina creațiilor geniului uman. Desigur și excepțiile sunt pe măsură, dar ele sunt necesare pentru întărirea regulii, și orice nouă lansare în Galaxia Gutenberg este binevenită.

Cu o ciclicitate cosmogonică, unele evenimentele de lansare a creațiilor geniului uman au fost și momente de referință în istoria dezvoltării și progresului omenirii.

Respectând proporțiile, evenimentul editorial la care luăm parte are caracteristicile unui unicat istoric.

Volumul col. (r) magistrat Gheorghe Ciobotaru, Nașterea Domnului ’89 * Blagoveștenie ’91. De la un proces la altul, Editura Semne, București, 2023 este o apariție editorială de stringentă necesitate națională, fără de care nu am avea cheia înțelegerii evenimentelor cruciale din decembrie 1989 și din anii ce au urmat, până la lovitura de palat prin care a fost debarcat premierul Petre Roman.

Din acest motiv, noi nu participăm aici la o lansare de carte. Aici și acum se lansează o rachetă informațională al cărei impact asupra justiției din România postdecembristă dă măsura obiectivă a imposturii, obedienței politice, oportunismului mizer, amoralității și ateismului blasfemic și criminal cu care era populată cea de-a treia putere a statului la un moment de răscruce al istoriei și destinelor națiunii române.

Volumul autorului colonel magistrat Gheorghe Ciobotaru nu este o carte oarecare, ci un document de excepțională valoare istorică care demonstrează că natura puterii politice post-decembriste a fost de tipul neocomunist, specia dictatorial-militară.

Cangrena puterii judecătorești a infestat atât de întins și de adânc puterile legislativă și executivă, încât președintele în funcție al României, în pofida prudenței ce-i domină gândirea, a comis raționamentul corect că România este un stat eșuat, după ce predecesorul său definise România ca fiind un stat mafiot, iar antecedentul președinte se declarase învins de sistem. Un rabin ar spune: „Fiecare și toți trei au avut dreptate!”.

Înscenările politico-judiciare neostalinste, menite a da legitimitate nobilă, revoluționară, emanaților loviturii de stat au fost concepute și implementate în scenariu și regie complet integrate, cu o mobilizare de resurse mediatico-propagandistice, grupuri agitatorice și de tulburări stradale, unele violente, cu instigări la linșaj, încât a gândi și a te exprima altfel era realmente periculos. Presa angajată în diversiunea mediatică trimitea zilnic către ora prânzului cenzurii militare șpaltul articolelor de influențare și manipulare a opiniilor.

Această prezentare de context este necesară pentru a putea aprecia temeritatea și verticalitatea celor patru magnifici ai Justiției Militare – Ion Panaitescu, Gheorghe Ciobotaru, Bogdan-Savin Graur și Dorin Sabău, care nu au judecat conform deciziilor politice sau ordinelor militare, ci pe bază de probe, în respectul adevărului, pe calea dreptății prin care se înfăptuiește justiția.

În primele zile ale lunii ianuarie 1990, am fost, fortuit, martor la o parte din instrumentalizarea scenariului de desfășurare a Procesului celor patru, al cărui șablon ‒ trasat cu dalta și ciocanul de agenții Moscovei, care dețineau ori controlau total puterea – s-a aplicat în serie celorlalte înscenări politico-judiciare care i-au urmat.

Precizarea se impune, pentru a înțelege că pe lângă presiunea ordinelor, judecătorilor li se inducea și un probatoriu prefabricat menit a escamota realitatea și a pune cercetarea judecătorească pe piste greșite.

Un grup de ofițeri – cu grade de lt. major și căpitan ‒ comandanți de subunități de tancuri care au reinstaurat ordinea în București în seara-noaptea de 21-22 decembrie 1989, au fost convocați de regizorii înscenării pentru a li se înmâna depozițiile de martori preelaborate de juriști ai armatei din subordinea unui anume general Codrescu, care avea să coordoneze și editarea parodiei Cartea Albă a rolului armatei în revoluție.

Înainte de li se da misiunea de martori diversioniști, li s-a învederat: „Fiecare știți ce ordine ați primit, unde ați fost și ce ați făcut. Acum, totul trebuie pus pe seama securității, a cărei conducere a fost arestată, voi vă aflați acum chiar în biroul generalului Vlad.”

În fine, li s-au promis și s-au negociat grade și funcții. Toți doreau gradul de colonel și funcția de comandant de regiment. Unul, mai vocal, a primit foarte repede recompensa. Ceilalți au avut, de asemenea, cariere de succes, finalizate, după cum urmează: doi – secretari de stat la Interne, din care unul și consilier de stat în Administrația Prezidențială, doi directori SPP, din care unul și consilier prezidențial, unul adjunct al directorului SRI și lista nu se închide.

Apare firească întrebarea: Unde s-ar fi aflat azi România dacă noul sistem politico-administrativ al statului ar fi fost populat cu demnitari și înalți funcționari din clasa celor patru magnifici magistrați militari, care au crezut în supremația legii, și nu s-ar fi cocoțat în fotoliile puterii clone ale oportuniștilor politici care au executat ordine criminale, sau hoți de drumul mare care au devalizat Casa Poporului, pentru propria chiverniseală?

În anul 1989, situația operativă în problema justiției, ca să mă exprim în jargon, era sub semnul decadenței principiilor corifeilor dreptului roman ‒ Ulpinian, Gaius, Paulus, Papinian și Modestinus ‒ înscrise pe frontispiciul Facultății de Științe Juridice.

Un exponent tipic al justiției politice staliniste, locotenent-colonelul Adrian Nițoiu, fost judecător militar, destituit în anul 1972 pentru un grav abuz judiciar, condamnarea la 12 ani închisoare a poetului constănțean Radu Crișan pentru trei volume de poezii respinse de cenzură: Iubirile mele, Sensuri multiple, Eu și umbra mea, a fost reactivat în magistratură ca judecător la Secția penală a Curții Supreme de Justiție, pentru Procesul celor patru și ridicat la gradul de general, pentru a putea prezida cele trei complete în cauzele privindu-l pe generalul Iulian Vlad.

Victima nedreptei represiuni instrumentate de lt. col. magistrat Adrian Nițoiu a fost grațiată de președintele României, iar volumele de poezii i-au fost publicate integral, urmare a dispoziției secretarului ideologic al C.C. al P.C.R.

După cinci ani, în 1977, Adrian Nițoiu, cu avizul Direcția a IV-a Contrainformații Militare și cu acordul generalului Vlad, la care se intervenise de către un secretar al Consiliului Politic Superior al M.Ap.N., a fost rechemat în activitate în calitate de consilier juridic la Direcția Lucrări în Economia Națională, poziție din care a devenit vedeta justiției militare.

Aveam un respect aparte față de justiția militară, până la un moment dat, când am participat, cred că la începutul anilor ’80, la pronunțarea unei sentințe de condamnare la moarte pentru trădare prin subminarea economiei naționale, sentință cu nimic susținută. Ca spectator la proces, licențiat în drept specializat în criminologia infracțiunilor politice, nu întrevedeam motive de condamnare.

Când am auzit sentința: „În numele legii, se condamnă la moarte inculpatul…….” și am văzut reacția disperată a soției condamnatului, nedumerirea împietrită în fizionomia celui căruia i se luase dreptul la viață, am realizat cât de firavă și imperceptibilă poate fi frontiera dintre viață și moarte, dacă semeni ai noștri investiți cu forța dreptului o pot prăbuși cu șapte cuvinte „În numele legii, se condamnă la moarte…….”

La câteva zile după publicarea sentinței în organele de presă ale Partidului, s-a publicat și comunicatul privind grațierea condamnatului Nicolae Ilieș, fost secretar general al Ministerului Industriei Construcțiilor de Mașini. Totul fusese o înscenare cu vădită tentă de vendetă politică, pentru scoaterea din scenă a viceprim-ministrului Gheorghe Rădoi, căsătorit cu Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub a cărui protecție ar fi fost posibilă trădarea cu nimic dovedită.

Mica lume a justiției militare s-a dovedit a fi mult mai obedientă politic decât ne-am fi putut imagina, dovedindu-se a avea toate atributele temeinic exersate ale celui mai de temut instrument al terorismului politic de stat.

Nu știu de cât respect a avut parte Maria Bobu, ca fost ministru al Justiției, sau soțul, Emil Bobu, ca fost consilier prezidențial pe domeniu, dar pe această filieră inculpații primeau la Jilava, aproape în timp real, informații despre implicarea celor din Olimpul Puterii în mersul proceselor (Cazul Babiuc-Roman este deja de notorietate. Evenimentul istoric nr. 21/2019, p. 80-81). Să nu uităm nici faptul că trei generali – Dincă, Olteanu și Coman au fost șefii ai Secției speciale ‒ Armată, Interne, Justiție a C.C. al P.C.R., ipostază din carea aveau destui îndatorați, dar și purtători de ranchiună.

Valoarea și semnificațiile ample ale cărții document a colonelului magistrat Gheorghe Ciobotaru sunt potențate de poziția autorului ca judecător care a primit direct, nemijlocit, directiva politică de a condamna fără existența probelor doveditoare ale vinovăției.

Autorul destramă cu un proiector de artilerie antiaeriană labirintul de întuneric, secrete și mistere din spatele unor abuzuri, erori și/sau aberații judiciare care aveau să cangreneze întregul sistem al justiției, de unde mai târziu și toată tevatura în chestiunea arhivelor SIPA, de unde și marile bătălii ale puterii legislative în chestiunea noului Cod Penal. Să ne amintim că la un moment dat, România se afla în situația, unicat mondial, de stat cu trei coduri penale!

Oameni cu conștiința acasă, caractere curate, personalități puternice și demni slujitori ai Adevărului și Dreptății fără de care nu poate exista Justiție, cei patru magnifici s-au onorat pe sine și pentru onestitatea dovedită, cinste lor!

Închei, recomandând acest volum drept manual de învățătură pentru cursanții Institutului Național al Magistraturii, spre a se mai tempera din entuziasmul fără măsură al propagandiștilor neomarxiști care predau acolo, sub egida Consiliului Superior al Magistraturii, tratate despre imaculata și inocenta putere judecătorească.

Aurel I. Rogojan

Alocuțiune la lansarea volumului col. (r) magistrat Gheorghe Ciobotaru, Nașterea Domnului ’89 * Blagoveștenie ’91. De la un proces la altul, Editura Semne, București, 2023
(Biblioteca Centrală Universitară – București, 04 aprilie 2024)

Citiți și:
Generalul (r) Aurel I. Rogojan: «Dacă vedem numai corupţi, atunci cine ni-i ascunde şi de ce pe corupători?»
Securitatea – păcatul originar al democraţiei din România. De la Iliescu la Iohannis, nimeni n-a ştiut prea bine cine pe cine slujeşte, ea pe ei, sau ei pe ea

 

yogaesoteric
22 aprilie 2024