Globaliștii SUA-UE-Soros au creat, susținut și instaurat Noua Securitate în România. Super imunitatea procurorilor

Dosare fabricate, stenograme măsluite, sute de achitări, presiuni pentru obţinerea de denunţuri, o propagandă diversionistă în presa aservită, intimidări ale politicienilor, judecătorilor, oamenilor de afaceri, amestec brutal în campania electorală şi protecţionism pentru marii corupţi ai României – este ceea ce percep cetăţenii tot mai acut despre marele parchet anticorupţie.

Instituţia procurorilor a devenit atât de obraznică faţă de societate, graţie SRI-ului care o sprijină şi o foloseşte în „câmpul tactic” şi graţie jocului pervers al marilor ambasade care fac trafic de influenţă (pe legea română) pe lângă decidenţii politici, pentru a-i menţine contra naturii în funcţie pe sefii parchetului. Mai putem adăuga aici susţinerea ONG-urilor lui Soros, finanţate tot de marile ambasade, care se erijează în apărătoarele drepturilor omului, dar care nu fac decât să încurajeze instituţiile de forţă să se desăvârşească în postura de poliţie politică.

Procurorii au compromis clasa politică, în frunte cu Parlamentul, au fabricat pe bandă rulantă dosare penale pentru a determina alungarea de la putere a guvernului Ponta, au subminat tagma avocaţilor, au terfelit imaginea medicilor, a multor magistraţi care nu erau dezirabili, au eliminat membri ai CSM cu înscenări ordinare, cifra achitărilor este uriaşă, dar niciun procuror nu a dat socoteală pentru nenorocirile comise în dosare.

Nici măcar procurorii generali ai României ori cei de la DIICOT (care ar trebui să anihileze crima organizată) nu au curaj să ia atitudine împotriva abuzurilor şi rateurilor procurorilor, de teama de a nu se trezi imediat inculpaţi ori reţinuţi.

Procurorii au devenit un potenţial pericol public. Pentru că asupra lor nu există niciun factor coercitiv. Legal ei nu pot fi cercetaţi penal pentru abuzurile pe care le comit şi ei ştiu asta. Sunt apăraţi de Legea 78/2000 privind prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, care dă în competenţa parchetului orice faptă penală de fals, represiune nedreaptă etc. în legătură cu o faptă de corupţie. Potenţialele lor fapte penale nu pot fi cercetate de alte parchete întrucât fiind în legătură cu o faptă de corupţie pe care ei au cercetat-o, numai DNA are competenţa după materie prin lege. Politica macovistă din regimul Băsescu exact asta a vizat, iar legile au fost meşterite în acest scop, pentru ca toate competenţele cheie să meargă la DNA. Aşa că nimeni nu poate azi cerceta un procuror DNA pentru abuzurile pe care le comite în dosare, indiferent cât de pe faţă sunt comise acestea.

Culmea tupeului, şefa DNA – procuror numit politic la intervenţia lui Băsescu şi a unor licurici – ţipa necontenit că trebuie desfiinţată imunitatea parlamentarilor, a miniştrilor şi a altor categorii de demnitari, făcând abstracţie că ea însăşi, ca orice alt magistrat, nu poate fi arestată sau percheziţionată fără încuviinţarea CSM. Iar în CSM se ştie că frăţia acestui for cu DNA este totală. Până şi şefa ICCJ s-a autodeclarat „partenera de nădejde a procurorilor DNA”. Iar cei din CSM care nu au fost doriţi au sfârşit prin a li se înscena peste noapte dosare penale (vezi cazul ex-vicepreşedintelui CSM – procurorul George Bălan – achitat definitiv, fără ca cineva din DNA să fie destituit pentru aceasta), ori cazul fostului judecător Toni Neacşu, eliminat din câmpul tactic sub acuzaţia penibilă că a absentat în unele zile de la serviciu de parcă demnitarii ar lucra cu pontaj).

Poate cel mai pervers joc al DNA, susţinut de SRI (sinistrul binom), este cel al implicării făţişe în construcţia politicii penale a României, în pofida faptului că legea îi obligă pe magistraţi să se supună legii. Se tinde pentru inculparea penală pentru orice, lupta anticorupţie a fost coborâtă la un nivel atât de jos şi murdar încât nimeni nu mai are curajul să ia vreo decizie administrativă în folosul comunităţii de teama de a nu fi inculpat de DNA. Au ajuns să fie inculpaţi primari pentru că s-au îngrijit de comunitate, fără să bage un leu în buzunar, sub acuzaţia dementă că şi-a tras foloase necuvenite acumulând „capital politic”.

Opinia exprimată de o serie de înalţi magistraţi şi politicieni (prea puţini pentru a pune în pericol deocamdată binomul) este că DNA a scăpat de sub control, îşi face singură legea la adăpostul super imunităţii ei, ba chiar se poate spune că a devenit un cuib de crimă organizată, prin care a ajuns să se facă legea şi politica în România.

Cine deranjează acest cuib, care a ajuns să decidă cine să candideze şi cine nu, e imediat săltat cu mascaţi, cătuşe, defilat în faţa presei, compromis cu comunicate de presă iresponsabile şi documente scurse în presa de casă, fără respectarea drepturilor omului şi a prezumţiei de nevinovăţie. Dacă cineva reuşeşte să obţină achitare în instanţă, procurorii DNA nu răspund în niciun fel.

Şi nu e de mirare că DNA şi-a găsit susţinători în marionetele puse în funcţiile cheie ale României, care o acoperă, o laudă că e un parchet indispensabil şi minunat, când în realitate aici se comit înscenări înfiorătoare, care nu sunt niciodată pedepsite.

S-a dovedit la CCR că DNA şi SRI au ascultat ilegal ani în şir – imediat Guvernul Cioloş a dat o ordonanţă abuzivă (Constituţia interzice ordonanţe în materia legilor organice şi a drepturilor omului) prin care să menţină metehnele binomului, dând chiar dreptul SRI să devină organ de cercetare penală, cum era înainte Direcţia VI – Cercetări penale a Securităţii.

A demascat CCR peste 50 de texte neconstituţionale în noile coduri penale – repede, sub masca reparării lor, Guvernul Cioloş, în frunte cu ministrul Prună, pentru care „drepturile omului sunt un lux”, a mai emis o ordonanţă de urgenţă abuzivă prin care a dat dreptul procurorilor DNA să anuleze hotărâri judecătoreşti în materia măsurilor preventive şi să poată umbla fără mandat judecătoresc în conturile bancare ale cetăţenilor.

Şi cum avocaţii erau ultimii care mai deranjau „marile anchete”, gata a şi fost scoasă la înaintare ministrul Prună, fosta asistentă a Monicăi Macovei, să ceară Parlamentului să introducă în legea avocaturii prevederi prin care să se permită procurorilor DNA să percheziţioneze casele de avocatură, să poată intercepta discuţiile dintre clienţi şi avocaţi şi başca, dacă se poate, ca avocaţii să devină un fel de denunţători ai faptelor pe care le află de la cienţii lor. Adică să nu mai existe apărare!

Încotro ne îndreptăm cu binomul asupra căruia nu există niciun fel de control civil sau politic? Evident spre un dezastru naţional de proporţii, politic, economic, judiciar şi mai ales spre o criză generală de spirit civic şi conştiinţă, pentru că lumea nu va mai avea curaj să vorbească, să ia atitudine, dacă poliţia politică va putea face orice doreşte. Nici măcar judecătorii, unii dintre ei, nu mai au curajul să se opună, ştiind cât de uşor pot fi inculpaţi de nişte procurori cu super imunitate. Ne îndreptăm spre distrugerea marilor afaceri româneşti şi spre transformarea României într-o ţară de consum la cheremul multinaţionalelor apărate de marii ambasadori, care fac trafic de influenţă pentru menţinerea în actuala formaţie a DNA, care nu investighează niciodată miliardele furate din bugetul României prin marile firme străine. Numai oamenii de afaceri români sunt infractori, cei din străinătate care fac profituri uriaşe şi le duc repede peste graniţe nu constituie niciodată prioritate pentru DNA! În dosarul Microsoft, marii şpăgari au fost lăsaţi liberi şi cu banii furaţi, doar pentru că dacă aceştia ar fi fost înhăţaţi s-ar fi ajuns la americanii care au dat şpagă ca să bage 400 milioane de euro în buzunare pe licenţe supraevaluate băgate pe gât la toate şcolile şi liceele.

Cum putem scăpa de acest cancer care va duce România într-o fundătură? Nu poţi construi nimic numai cu ură, cătuşe, diletantism profesional şi crasa lipsă de răspundere cultivată la adăpostul super imunităţii create pentru DNA. Acest parchet poate să-l înhaţe mâine şi pe Preşedintele României, dar de capul unui şef de la DNA nu se poate atinge nimeni. Parcă nimeni nu era mai presus de lege!?!

PS – Salvarea poate veni doar de la clasa politică care se va cristaliza după alegerile din 2016. Prin introducerea unei legi a răspunderii reale a magistratului şi prin eliminarea din toate funcţiile de conducere din marile parchete a procurorilor cu o droaie de achitări. Cum mai poate sta Laura Kovesi pe funcţie, când a încasat 46 DE ACHITĂRI DEFINITIVE PE LIPSĂ DE PROBE în dosarul Referendumului?

Frăţia securiştilor din DNA-DIICOT-Parchetul General-SRI

Prestaţie lamentabilă a Procurorului General al României, Augustin Lazăr. Intervievat de reporterii indignaţi că Parchetul General nu îndrăzneşte să deschidă urgent o anchetă după dezvăluirile în care Sebastian Ghiţă şi Traian Băsescu au denunţat grupul de crimă organizată din SRI şi DNA, Augustin Lazăr a dat de înțeles că procurorii PICCJ nu se vor urni în lipsa unei sesizări. Ca şi cum nu ar fi vorba despre un grup de crimă organizată, ci despre o faptă pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Augustin Lazăr pretinde de la fostul deputat Sebastian Ghiţă şi de la ex-preşedintele Traian Băsescu să indice care este infracţiunea şi care sunt probele care o susţin. Asta în condiţiile în care Sebastian Ghiţă era dispărut de câteva zile, iar autorităţile nu făceau nimic pentru a se asigura că fostul deputat respecta controlul judiciar.

Prezentăm în continuare declaraţiile oferite de Augustin Lazăr jurnaliştilor prezenţi la sediul Consiliului Superior al Magistraturii miercuri, 4 ianuarie 2017:

Reporter: Pentru că se tot vorbeşte în spaţiul public, Sebastian Ghiţă este de negăsit. Avea trei dosare la Direcţia Naţională Anticorupţie din Ploieşti. Cum se face că autorităţile l-au pierdut din vedere?

Augustin Lazăr: Eu aş dori să vă spun doar atât: nu doresc să particip la această dispută care se poartă în spaţiul public. Doresc să vă spun doar că Ministerul Public monitorizează cu atenţie discuţiile din spaţiul public, le analizează pentru a vedea dacă sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni şi apoi vom proceda în consecinţă, după clarificarea acestor elemente.

Reporter: Este vorba despre înregistrările în care Sebastian Ghiţă o acuză ba pe şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ba alte aspecte legate de faptul că ar fi avut informaţii din dosare, e vorba despre acest aspect?

Augustin Lazăr: Este vorba despre disputele care au loc în spaţiul public şi eu nu doresc să intru în polemică cu nimeni dintre cei care şi-au exprimat diverse puncte de vedere. Doar vreau să vă spun atât, că Ministerul Public este prezent, monitorizează cu atenţie tot ce se discută şi se desfăşoară în spaţiul public; vom analiza să vedem care sunt elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, dacă acestea există, apoi vom proceda conform legii. Aş vrea să mai transmit un mesaj de încredere în profesionalismul şi echilibrul magistraţilor în general, al procurorilor Ministerului Public, şi să vă asigur că ei îşi vor face datoria. Vă mulţumesc!

Reporter: Este foarte important, pentru că vorbiţi despre spaţiul public, domnule procuror. A apărut o înregistrare în care Traian Băsescu ar fi avut o discuţie în care susţinea că ar fi ştiut de condamnarea din dosarul ICA, de faptul că a avut discuţii cu Camelia Bogdan, cu şefa DNA. Iarăşi este important să spuneţi dacă se fac verificări, pentru că cineva trebuie să verifice dacă acele înregistrări sunt reale şi dacă constituie o infracţiune.

Augustin Lazăr: Toate elementele care sunt prezentate în spaţiul public sunt monitorizate ferm de Ministerul Public. Şi doresc să vă mai spun că persoanele care cred că au probe cu referire la săvârșirea unei infracțiuni, ele nu trebuie să ezite şi să se adreseze organelor de urmărire penală. Pentru aceasta suntem noi acolo. Dacă cred că au probe privind săvârşirea unor infracţiuni. Şi doresc să vă spun că până în acest moment nimeni nu a depus vreun denunţ sau vreo plângere într-un sens sau altul. Vă mulţumesc!

Reporter: Nu vreau să fiu ironică, domnule procuror. Şi Sebastian Ghiţă era monitorizat şi a scăpat. Eu vreau să vă întreb şi vă rog să fiţi ferm şi clar: s-au deschis anchete? În momentul de faţă se verifică, în sensul că cereţi informaţii, cereţi documente referitor la ceea ce spune Sebastian Ghiţă şi, în paralel, la ceea ce spune Traian Băsescu? Vă rog să fiţi clar, ca să se înţeleagă, pentru că monitorizare este…

Augustin Lazăr: Eu cred că am fost foarte clar. Noi, atunci când deschidem o anchetă, trebuie să analizăm să vedem elementele căror infracţiuni sunt întrunite. Dacă există o infracţiune. Pe de altă parte, ne-am aştepta ca cei care fac o afirmaţie în spaţiul public să depună o plângere, să depună un denunţ şi să arate care e infracţiunea şi care sunt probele pentru această infracţiune. Dar vă pot asigura că, în perioada imediat următoare, lucrurile se vor clarifica şi vom putea lămuri toate aceste lucruri. Dacă va fi cazul unei anchete, nu va fi nicio ezitare să se desfăşoare o anchetă. Dacă va fi cazul şi vor fi elementele constitutive. Vă mulţumesc!

Reporter: Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut filaj în cazul lui Sebastian Ghiţă cu o săptămână înainte ca el să dispară. Erau semnale că Ghiţă ar fi vrut să fugă din ţară? Şi dacă da, v-aş ruga să ne spuneţi de ce nu s-au luat măsuri ceva mai…?

Augustin Lazăr: Uitaţi, aici e un dosar al procurorului, care îl gestionează, şi eu nu am de gând să comentez dosarele unui procuror, care sunt în curs. Vă mulţumesc!

Cazul comisarului Berbeceanu, acuzat pe nedrept de DIICOT

Comisarul Traian Berbeceanu a fost achitat de prima instanță în dosarul fabricat de fostul procuror-şef al DIICOT Alba, Ioan Mureșan, acesta din urmă fiind condamnat la 7 ani de închisoare. EVZ prezintă cronologia unui caz care a pus două structuri puternice pe poziții antagonice.

Pe 23 octombrie 2013 izbucnea unul dintre cele mai mari scandaluri cu care s-a confruntat justiția din România, în ultimii 20 de ani. Un polițist cu rezultate spectaculoase era ridicat de acasă, reținut și propus pentru arestare preventivă. Traian Berbeceanu spunea din capul locului: „E o mârșăvie. Nu bănuiesc, știu (cine a făcuto – n.r.)”. A fost arestat 33 de zile, eliberat, trecut pe „linie moartă” în cadrul Poliției, iar la finele lunii iunie 2016 completul de trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat dreptate. Decizia nu este definitivă.

23 octombrie 2013. Dis de dimineață, în Deva, mai toți jurnaliștii află că au loc percheziții la apartamentul lui Traian Berbeceanu. Vestea era aproape șocantă: Berbeceanu, polițistul care a anihilat grupări interlope din Deva și Valea Jiului, apoi, ca șef al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO) Alba a deferit justiției zeci de infractori periculoși din mai multe județe, a ajuns „suspect”. După câteva ore de așteptări, Traian Berbeceanu iese din bloc, escortat de mascați și spune scurt: „Este cea mai mare mârșăvie pe care am văzut-o în viața mea. Nu bănuiesc, știu!”

Urmează o a doua percheziție, la domiciliul părinților săi dintr-un sat de lângă Deva. Berbeceanu se oprește în fața jurnaliștilor și declară: „Sunt un polițist cinstit, care și-a făcut datoria. Asistați la cea mai mare mârșăvie și nemernicie pe care am pățit-o eu în 20 de ani de când lucrez în poliție. Aveți încredere că o să fie bine și o să iasă adevărul la iveală. Nu pot să comentez acum legat de cine ar putea sta în spatele acestui demers, ci la momentul potrivit. Persoane pe care de-a lungul timpului le-am cercetat în stare de arest pentru infracțiuni deosebit de grave, persoane care au societăți comerciale, care au dosare penale și sunt forțate să depună denunțuri calomnioase împotriva mea și a ofițerilor mei și, bineînțeles, sprijinite de structuri ale statului care lucrează împotriva noastră, din păcate. (…) O să aflați în curând foarte multe detalii. Nu știu dacă o să reușesc să lămuresc cum stau lucrurile, de fapt, la audieri, dar am totală încredere că o să le lămuresc în instanță și că cei care au făcut mârșăviile astea or să plătească cu vârf și îndesat”.

Apoi este dus la Alba Iulia, unde este așteptat de alt grup de reporteri, aici face cam aceeași declarație, doar că, la întrebarea „Bănuiți cine se află în spatele acțiunii?”, Berbeceanu răspunde: „Nu bănuiesc, știu!”.

Mai târziu, este transmis și un comunicat al DIICOT în care Traian Berbeceanu era acuzat că ar fi favorizat câțiva oameni de afaceri care se aflau în vizorul procurorilor pentru o serie de infracțiuni, în special economice. Comunicatul a fost preluat „pe nemestecate” de o parte a presei centrale, care a luat de bun doar ce a spus DIICOT-ul. „Prezumția de vinovăție” cu care mare parte din presă îi tratează mai ales pe politicienii anchetați s-a activat și-n cazul lui Berbeceanu, deși acesta este un polițist care, până la acel moment, s-a luptat atât cu infractori periculoși cât și cu oameni cu funcții în instituții ale statului.

Ce acuzații i-a adus DIICOT lui Berbeceanu

Potrivit DIICOT, în 2011, în calitate de șef al BCCO Alba Iulia, pe fondul sprijinirii grupului infracțional organizat din care făceau parte Gheorghe Rusu, Dorin Eugen Ioan Cupețiu și alte persoane, Berbeceanu ar fi primit un autoturism marca Volkswagen Passat. Mașina, în valoare de aproximativ 20.000 de euro, a fost primită de la soții Gheorghe și Anca Rusu, iar Berbeceanu urma să le furnizeze celor doi date și informații privitoare la cercetarea acestora. Prin decizia din 29 iunie, Berbeceanu a fost achitat de aceste acuzații.

Scrisoarea care a răscolit sistemul

Traian Berbeceanu ajunge în arest preventiv în data de 24 octombrie 2013. La Deva au loc manifestări publice spontane. Localnicii, mulți dintre ei oameni simpli, își arată indignarea față de situație.

Pe 3 noiembrie, în spațiul public apare o scrisoare atribuită lui Traian Berbeceanu, în care acesta arăta, din nou, că se află după gratii în baza unui dosar „fabricat”. La începutul textului, polițiștii erau îndemnați să nu mai desfășoare activități specifice, pentru că se pot trezi în aceeași situație: „Asupra mea și a echipei pe care o conduc se desfășoară o acțiune mârșavă de mari proporții, organizată și coordonată de procurori ai DIICOT și ofițeri ai Serviciilor de informații. (…) Vă recomand cu toată răspunderea să nu mai desfășurați activități informativ-operative, acțiuni, prinderi în flagrant, întâlniri cu surse de informații, activități conspirate (audieri de martori cu identități protejate, activități cu investigatori sau colaboratori sub acoperire) pentru că riscați ca unii procurori mârșavi, ajutați de lucrători ai DIPI, la un moment dat să transforme totul în probe mincinoase împotriva voastră”.

În aceeași scrisoare, Berbeceanu reclama faptul că subcomisarul Alin Muntean (aflat în subordinea sa, pe care refuzase să-l numească șef al unui serviciu din cadrul BCCOA) și procurorul Nicolaie Cean, de la DIICOT – Serviciul teritorial Alba, ar fi comis nereguli grave în câteva dosare, arătând că i-a comunicat aceste lucruri procurorului-șef Ioan Mureșan, precizându-i că intenționează să le aducă și la cunoștința structurilor superioare.

Trimiși în judecată în aceeași zi

Berbeceanu este eliberat din arest pe 26 noiembrie 2013 și este întâmpinat la Deva ca un adevărat erou. În martie 2014, DNA anunță că cei trei încriminați de scrisoarea atribuită lui Traian Berbeceanu sunt cercetați, practic, pentru „fabricarea” dosarului care-l viza pe comisarul de poliție.

Procurorul Mureșan Ioan era acuzat de abuz în serviciu, represiune nedreaptă și fals intelectual, procurorul Nicolaie Cean era acuzat de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, iar ofițerul de poliție judiciară Alin Muntean era acuzat de abuz în serviciu, fals intelectual în formă continuată, complicitate la represiune nedreaptă.

„Acum, nu-mi doresc nimic mai mult decât să mă întorc la colegii mei de BCCO. Sper ca nicio persoană cinstită din România să nu mai pățească ce am pățit eu”, a declarat Berbeceanu, pentru EVZ.

Pe scurt, procurorii DNA susțineau că cei trei au încercat să determine mai mulți martori, printre care și indivizi cercetați de Berbeceanu, să facă declarații mincinoase despre fostul șef al BCCO Alba.

Acuzat de luare de mită

În mai 2014, DIICOT „plusează” anunțând că a extins urmărirea penală împotriva lui Berbeceanu pentru infracțiunile de luare de mită (o mașină despre care Berbeceanu scria încă din noiembrie 2013 că o cumpărase prin intermediul mecanicului său, fără să aibă habar cine era proprietarul), spălare de bani, fals și delapidare.

Pe 16 mai, DIICOT îl trimite în judecată pe Traian Berbeceanu. În aceeași zi, DNA îi trimite în judecată pe Ioan Mureșan, Nicolaie Cean și Alin Muntean.

Un proces-maraton

Câteva luni mai târziu, cele două dosare sunt conexate. Traian Berbeceanu devine și acuzat și parte vătămată. Sunt audiați peste 100 de martori, de la personaje din lumea interlopă și indivizi cercetați pentru infracțiuni economice, până la procurori, polițiști și angajați ai unor servicii de informații. Mulți martori susțin spusele lui Berbeceanu. Sentința instanței de fond de la Înalta Curte de Casație și Justiție este în acord cu cele susținute de Traian Berbeceanu încă de pe vremea în care se afla în arest: comisarul de poliție este achitat, Ioan Mureșan primește 7 ani de închisoare cu executare, Alin Muntean – 4 ani cu executare, Nicolaie Cean – 2 ani cu executare. În plus, cei trei ar trebui să-i plătească lui Berbeceanu 97.000 de lei reprezentând diferența salarială între funcția de șef al BCCOA și cea de angajat al Departamentului de Logistică al IPJ Hunedoara (post pe care a fost încadrat după eliberarea sa din arest) și 100.000 de euro daune morale. Decizia nu este definitivă.

Citiţi şi:

Pușcăria ca proiect de țară? 4 milioane de români implicați în dosare penale? (I)

Dezvăluiri: DNA arestează doar păpușile, nu și păpușarii sistemului

 

yogaesoteric
16 martie 2017