Gregorian Bivolaru. «Most Wanted»
*Most wanted = engl. cel mai căutat, cel mai dorit.
Ştiaţi că în ultimele luni, România înregistrează un vizibil progres la capitolul spiritualitate? De ce?! Pentru că există din ce în ce mai mulţi oameni care caută un maestru yoghin autentic!
Această glumă ilustrează umorul spontan al yoghinilor şi capacitatea lor de a face haz de necaz. Care este „necazul”? Necazul este că un cetăţean român, care ar trebui să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, a ajuns să fie considerat „cel mai căutat infractor din România”, în condiţiile în care împotriva lui nu există nici măcar o singură acuzaţie coerentă şi nici măcar o singură dovadă veridică a acuzelor extrem de subţiri care i se aduc.
Din momentul în care domnul Gregorian Bivolaru a fost dat în urmărire generală, adică din iunie 2004 toată lumea, şi cu precădere jurnaliştii, avizi aşa cum îi ştim de subiecte de senzaţie, nu au încetat să se întrebe: “Unde este Gregorian Bivolaru?”. Această întrebare îi preocupă acum atât de mult încât au şi uitat că:
· din punct de vedere juridic mandatul de arestare a fost eliberat abuziv, deoarece nu existau nici un fel de dovezi incriminatoare, ci doar „indicii”;
· autorităţile şi-au dat cu stângul în dreptul anunţând iniţial că domnul Gregorian Bivolaru este acuzat de întreţinere de relaţii sexuale cu minore, pentru ca apoi după toată tevatura făcută în jurul Mădălinei Dumitru să se contrazică spunând că de fapt este vorba de întreţinere de relaţii sexuale în faţa unor minore;
· nu au fost aduse dovezi în sprijinul acestor acuzaţii ci doar bănuieli, speculaţii, martori mincinoşi şi declaraţii luate sub ameninţare şi şantaj;
· aşa zisa plângere a Mădălinei Dumitru nu există, întrucât minora-majoră nu l-a acuzat vreodată pe domnul Gregorian Bivolaru;
· nu se poate vorbi de o “trecere frauduloasă a frontierei” întrucât în acel moment domnul Gregorian Bivolaru avea dreptul să părăsească ţara. Se poate vorbi însă de martori care au văzut cum domnul Gregorian Bivolaru a fost târât cu forţa pe sensul interzis de nişte indivizi ce primiseră ordin să creeze un motiv pentru a-l aresta.
Nici unul dintre cei care scriu acum despre acest subiect nu mai pare să îşi aducă aminte de toate acestea. Am putea spune că a uita este omeneşte. Atunci de ce toţi îşi aduc atât de bine aminte de faptul că domnul Gregorian Bivolaru trebuie cu orice preţ să rămână în memoria cititorilor ca un obsedat sexual înconjurat de minore pe care le perverteşte, ca un infractor periculos, ca un fel de terorist (şi nu au ezitat să îl pună alături de Osama Ben Laden) care acum se ascunde (pentru infracţiuni pe care nimeni nu le poate dovedi întrucât nu au existat). Deşi este evident că nu există nici un „caz” real Gregorian Bivolaru, se continuă această campanie de imagine sau, mai bine zis, campanie de anti-imagine fără nici o bază reală.
În acest context apar din când în când articole, în care pe acelaşi ton exagerat cu care deja ne-am obişnuit când vine vorba de MISA se anunţă: în localitatea X câţiva localnici l-au văzut pe Gregorian Bivolaru: pe el, fraţilor! Astfel de articole împuşcă doi iepuri dintr-un foc. Pe de-o parte readuc aminte cititorilor ce trebuie să reţină din firul evenimentelor în caz că au început să uite. Pe de altă parte incită cititorii ca în orice situaţie în care li se pare doar că cineva ar putea fi Gregorian Bivolaru să cheme imediat poliţia. Doar suntem “O ţară de martori” cum nu de mult afişa ca subtitlu la ştirile despre M.I.S.A. postul de televiziune Antena 1! Cam miroase a incitare la turnătorie în stilul Securităţii. Parcă doar în acele vremuri se turnau vecinii şi rudele între ele că sunt anti-regim.
Şi iată în ce fel raţiunea şi bunul simţ dispar de îndată ce este vorba de acest subiect lăsând loc prostiei, bănuielilor, fanteziilor şi relei-voinţe.
Să începem cu excesul de zel al unei ziariste “profesioniste” din Iaşi care a crezut că dă lovitura anunţând poliţia că l-a văzut pe Gregorian Bivolaru. Fiţi atenţi la modul în care s-a realizat arestarea unei persoane paşnice – fără să i se spună de ce este acuzată, fără să i se citească drepturile, fără ca măcar să fie legitimată. Oare de ce ne mai mirăm de modul în care s-au desfăşurat percheziţiile din martie dacă poliţia procedează astfel doar pentru că a crezut că l-a zărit pe domnul Gregorian Bivolaru?
„Totul a pornit de la un reporter tv care se întorcea acasa joi seara şi l-a observat pe „Guru de Iaşi”, care-şi plimba liniştit pekinezul pe langă căminele studenţeşti. Devenind instantaneu interesată de subiect, care a crezut că o va propulsa printre vedetele tv, reportera a anunţat Poliţia, şi-a chemat operatorul şi a inceput urmărirea subiectului-bombă. În cateva minute bietul cetăţean a fost încătuşat pe stradă şi băgat în duba Poliţiei, fără a i se citi drepturile sau fără ca măcar cineva să se intrebe: „Gregorian Bivolaru, urmărit general de Polţia din toată România, poate să-şi plimbe liniştit câinele pe înserat într-un campus supraaglomerat din Iaşi?”.( România Liberă, 05.06.2004, “Psihoza lui Guru loveşte Moldova)
Continuăm apoi cu paranoia bine-cunoscută a ziarului Ziua de Constanţa care nu vede peste tot decât acţiuni dubioase, menite să abată atenţia de la “adevăratele” fapte demne de oprobiul public. Ce să-i faci dacă în loc să verifice ceea ce scriu se bazează pe gura lumii? Oricum jurnaliştii acestui ziar sunt vestiţi pentru capacitatea lor de a-i face pe yoghini să se amuze de poveştile pe care le publică, după cum puteţi citi şi în articolul Citiţi şi amuzaţi-vă: «perle» din Ziua de Constanţa sau retrospectiva prostiei umane.
“Secretul prezentei lui Grig in Costinesti a răsuflat, unii locuitori afirmând cu convingere ca acesta se afla ascuns in statiune. Bivolaru, cel dat in urmarire generala s-ar ascunde sub o alta identitate, tuns zero si travestit. Ciudat este pentru toata lumea de ce autoritatile cand au prezentat posibilele infatisari ale lui Guru, nu au indicat si imaginea lui Bivolaru tuns chel. Multa lume vede in aceasta posibilitate o eventuala complicitate a autoritatilor in scandalul Misa “ (Bivolaru se ascunde la Costinesti, 27.08.2004, Ziua de Constanţa)
Şi tot Ziua de Constanţa a avut o străfulgerare de inteligenţă, care nu a durat însă mult, fiind rapid copleşită sub mormanul de minciuni clădit de atâta vreme.
“De cateva săptămâni, la nivelul orasului Constanta au inceput sa apara suspect de multe sesizari conform carora Gregorian Bivolaru, liderul incontestabil al gruparii religioase Miscarea pentru Integrarea Spirituala in Absolut, ar fi fost identificat in diferite locatii din orasul nostru. Ciudat este faptul ca datele de identificare coincid suspect de mult, de fiecare data fiind vorba despre un „Grig aflat la volanul unui Seat, gri metalizat cu numere de Bucuresti”. De ce oare insa acesta nu poate fi inca prins sau macar sa fie identificat ori identificati indivizii care intentionat sau nu incearca sa se afiseze in public sub masca lui Bivolaru, este inca o mare dilema. Cate autoturisme Seat de culoare gri metalizat cu numere de Bucuresti pot exista in Constanta si, mai ales, cati indivizi asemanatori cu Bivolaru pot sta la volanul acestora. Credem ca nu poate fi o problema asa de mare pentru politisti. Si asta cu toate ca Bivolaru nu are carnet de conducere. (Politia si Jandarmii sunt in alerta. Sosia lui Bivolaru bantuie prin Constanta, 06.11.2004, Ziua de Constanţa)
Dacă ar fi continuat să caute răspunsul la întrebarea din finalul articolului de mai sus poate că ar fi elucidat misterul. Dar se pare că verificarea celor scrise nu îi caracterizează pe cei de la Ziua. Evenimentul Zilei a dovedit multă colegialitate venind cu forţe proaspete în investigarea faptelor. Mai puţină cinste le face însă faptul că încurajează atât de făţiş cititorii să fie cu ochii în patru, nu cumva să treacă pe lângă ei Gregorian Bivolaru şi să rateze unica ocazie de deveni eroi naţionali turnându-l la poliţie. Căci aşa cum e scris articolul e ca şi cum constănţenii nu ar avea alte treburi mai importante decât să îl “vâneze” pe Gregorian Bivolaru, devenit brusc inamicul public numărul 1.
„Constantenii şi-au gasit o noua preocupare: aceea de a-l urmari pe liderul MISA Gregorian Bivolaru. Politistii ne-au declarat ca, in ultima perioada, sint asaltati de telefoane prin care diversi cetateni ii informeaza ca l-au vazut pe guru ba in Mangalia, ba intr-o masina cu numar de Bucuresti, ba in cartierul Faleza Nord din Constanta. „Ultima data chiar ne-am amuzat. Am urmarit un Seat Cordoba condus, dupa cum ni s-a spus la telefon, chiar de cel urmarit de noi. Am trimis oamenii, l-au gasit si l-au adus la politie. Semana intr-adevar foarte bine cu Gregorian Bivolaru. I-am multumit frumos dupa ce l-am identificat si ne-am cerut scuze”, a sustinut chestorul Traian Jipa”. (Constantenii il vineaza pe guru Bivolaru, 12.11.2004, Evenimentul Zilei)
Şi toate acestea au culminat săptămâna trecută cu o ploaie de articole publicate în mai toate ziarele, despre ultima „apariţie” de la Durău. Întrucât toate aceste articole conţin într-un mod de neînţeles aceleaşi formulări, am plecat în căutarea sursei şi iată ce am aflat cu stupoare. Toate au aceeaşi sursă: Monitorul de Neamţ, articol semnat de D.Muraru.
Probabil însă că există deja o competiţie acerbă între ziare, gen cine face cele mai multe puncte băgând în cap oamenilor că domnul Gregorian Bivolaru este obsedat de adolescente. Altfel nu ne explicăm ce i-a făcut pe ziariştii de la Gardianul, Diana Protopopescu şi Nicoleta Livezeanu, care în paranteză fie spus se vor a fi nişte profesionişti, să copieze tot articolul cuvânt cu cuvânt fără a prelua însă şi numele autorului şi sursa.
“Am aflat de la două tinere că Gregorian Bivolaru ar fi fost în staţiunea Durău. Mi-au zis că l-au văzut acum două săptămîni în timp ce cobora, însoţit de o adolescentă, dinspre hotelul Durău. Imediat a fost ajuns din spate de un autoturism în care cei doi s-au îmbarcat, plecînd într-o direcţie necunoscută. Fetele, care sînt convinse că el era, mi-au spus că individul era bărbierit şi nu mai avea plete. Le-am reproşat că nu mi-au spus atunci, pentru că ar fi putut fi prins. Imediat după ce am aflat acest lucru, am fost pe la toate barurile şi hotelurile din staţiune şi le-am spus patronilor să anunţe de îndată Poliţia în cazul în care o să-l vadă pe Bivolaru“, a declarat primarul comunei Ceahlău, Costică Şchiopu” (Guru MISA, văzut la Durău, 13.01.2005, Monitorul de Neamţ).
Aşa cum ne-au obişnuit suntem curioşi să vedem ce pretexte vor mai găsi bravii noştrii jurnalişti pentru a continua campania de denigrare şi calomniere a domnului Gregorian Bivolaru în care s-au lăsat antrenaţi orbeşte până acum. Noi încă le dorim să aibe într-o zi curajul şi demnitatea de a recunoaşte că au greşit şi sperăm că apoi vor publica şi adevărul pe această temă.
17 ianuarie 2005