Habemus Papam, sau cum ne-a instalat Soros primar la Capitală

Familia Soros e încă puternică în această parte a Europei: începând din 7 decembrie 2025, avem un primar, Ciprian Ciucu, soroșist cu acte-n regulă, dacă putem spune astfel, promovat și susținut de soroșistul Ilie Bolojan, cuplul care ne-a „salvat” de extrema dreaptă, adică ziarista Anca Alexandrescu. Vechea placă scârțâindă, dar încă funcțională; nu vremea rea a ținut bucureștenii departe de urnele de vot, ci senzația – corectă – că alegerile din România nu sunt decât o imensă înțelegere pe sub mese, iar Călin Georgescu nu a fost departe de adevăr când a spus-o public.

Cum spuneam, noul primar e născut-crescut soroșist: lansat pe orbită de Monica Macovei, instruit exclusiv la școala soroșistă numită SNSPA, activist la ONG-uri precum Centrul Educația 2000+, parte a Soros Open Network sau Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), generos finanțată de Fundația Soros (peste 160 de milioane de dolari alocați în România între 1990-2014 pentru proiecte de societate deschisă, educație și drepturi civile). FDSC a fost un hub important al rețelei Soros în România, promovând activism civic și politici publice – domenii în care Ciucu s-a specializat ulterior. Ori la Centrul Român de Politici Europene (CRPE), o organizație fondată cu sprijin din rețeaua Soros, care se concentrează pe politici publice, integrare europeană și monitorizare electorală. CRPE a beneficiat de granturi Soros pentru proiecte de reformă legislativă și transparență, iar Ciucu a coordonat inițiative similare.

În plus, Ciucu a fost băgat până în plăsele în activități privind Moldova și Ucraina, având, deci, profilul perfect pentru un primar progresisto-soroșist al capitalei unei țări total predate globalismului. Nici Ana Ciceală nu stătea rău cu CV-ul, din acest punct de vedere, dar a fost preferat, probabil, candidatul cu o mai largă susținere. Poate data viitoare.

Dincolo de asta, alegerile din 7 decembrie ar fi cazul să genereze analize și mișcări tectonice în unele partide, în frunte cu marele perdant PSD, dar e deja clar că gunoiul se va băga sub preș.

PSD, locul unu tradițional în alegeri – chiar dacă nu și la primăria generală – începe să devină partidul de locul 3. De un deceniu, social-democrații, care nu mai știu dacă sunt cal suveranist sau măgar progresist, iar oscilațiile costă scump, obțin rezultate tot mai slabe în alegeri.

Locul 2 la europarlamentarele din 2019, dezastru la prezidențialele din același an, unde Iohannis le-a bătut candidatul cu peste 66%, locul doi la localele din 2020, o revenire pe locul 1 la parlamentarele din același an, iar despre circul de anul trecut nu are sens să mai vorbim. Locul unu la europene de mână cu adversarii de la PNL, zdrobiți la primăria generală de Nicușor Dan, dezastru la parlamentarele din decembrie, cu cel mai slab scor din istorie, cu ratarea în premieră a finalei prezidențiale, și fără candidat propriu la prezidențialele din acest an, iar cel susținut ocupând doar locul trei și, în fine, marele eșec de la Capitală.

Undeva, în afara acestei lumi, Ion Iliescu râde pe înfundate.

Nu poate exista ironie a sorții mai amară decât împăunarea PSD, prin vocea președintelui Sorin Grindeanu, cu victoria la CJ Buzău a groparului României și al partidului, Marcel Ciolacu. Plus alte câteva mici unități administrative. PSD a „rupt” la Găești, ori în comune precum Remetea și Marga.

Partid de viitor, ce să zicem.

Nu va exista, desigur, nicio analiză a noului eșec, care vine după multe alte eșecuri.

Nici la USR nu e probabil vreun seism după dezastrul numit Drulă, care vine după dezastrul Moșteanu și cel numit Buzoianu. Se va îngropa totul sub preș, în tradiție mioritică, chiar dacă Fritz a bălmăjit ceva de un congres mai înainte de a se înghesui în avionul lui Nicușor pentru Paris.

Că veni vorba, alt mare mototolit – ptiu, era să scriu mototol! – e Nicușor Dan, care a pariat toți banii pe o gloabă politică și a pierdut, și asta într-un moment în care cota sa de încredere deja e în zona de avarie. O victorie a lui Drulă l-ar fi reabilitat cel puțin o perioadă pe liderul României care s-a rătăcit în cabina de vot, surclasând bancurile. Am ajuns să nu ne dorim de la prima sa vizită de stat, în Franța, decât să nu se împiedice pe covorul roșu și să ne facă și mai tare de râs.

O mare surpriză în alegeri a furnizat candidata Anca Alexandrescu, dar performanța ei care a surclasat cele mai optimiste sondaje nu se poate contabiliza în contul politicii dâmbovițene, fiind vorba de o independentă. Deși o notă bună primește George Simion, care s-a orientat bine în ce privește susținerea unui candidat, după dezastrul Mihai Enache de anul trecut.

Cu o campanie fără materiale electorale, fără apariții generoase în media ori pe rețelele de comunicare virtuală, cu mesaje axate pe solidaritate umană, Anca și-a îndesat locul 2 în buzunar și cu un scor, 22%, neanticipat de vreun sondaj – nu că în România ar exista sondaje. De departe cel mai taxat candidat de către o mare parte a presei și a rețelei influencerilor tefeliști, trădată la ordin de unii apropiați, lăsată fără sprijin de Călin Georgescu – cel care va cam fi nevoie să iasă urgent cu o poziție convingătoare – Alexandrescu a bătut mașinăria de vot a PSD dar, mai ales, a luat mai mult decât progresiștii Drulă și Ciceală la un loc într-un București care părea capitala progresismului est-european. Pe 7 decembrie, realizatoarea și-a adjudecat locul unu în fiecare secție de vot din șase. Ceea ce înseamnă imens.

Realizatoarea TV a devenit un capital politic prețios, rămâne doar de văzut cum își va gestiona viitorul în perspectiva anilor electorali 2028-2030 și pe ce căi alege să pășească.

Citiți și:
A fost lansat Forumul Capitalei – platformă de idei privind problemele critice și dezvoltarea Bucureștiului
Sondajele frauduloase

yogaesoteric
23 decembrie 2025