Ilie Botoş – «o nouă fază a subordonării justiţiei române»

 de Mihaela Gheorghiu şi Maria Nicola

În august 2003 Tănase Joiţă, procurorul general al României şi-a dat demisia invocând probleme de sănătate. Lăsa în urma sa o instituţie al cărui nume fusese mânjit de deciziile controversate luate într-o serie de cazuri precum: Bancorex, Sexy-Club, Chiţac-Stănculescu, privatizarea Tepro Iaşi,  FNI,  Maria Vlas, Armagedon 2, Romtelecom, Andrei Gheorghe, dosarul „Mită pentru magistraţi”.

În acest context a devenit Ilie Botoş, la 1 septembrie 2003, procuror general al României. Rodica Stănoiu, la acea vreme Ministrul Justiţiei, a declarat că l-a propus pentru această funcţie „pentru că este tânăr, competent şi vorbeşte limba engleză”. Interesante argumente, ţinând cont de problemele cu care se confrunta procuratura. Mai ales că nu era vorba de un post de procuror în Anglia sau de profesor de limbi străine! 

La numirea lui Ilie Botoş în funcţia de procuror general al României, Emil Boc, actualmente preşedinte PD, a fost cel mai critic şi a făcut o apreciere şocantă:  „puterea actuală doreşte alt Procuror General, prin care să deschidă altă fază a subordonării Justiţiei”.

Dedesubturi

 

Unchiul lui Ilie Botoş, generalul maior Ioniţă Botoş a fost şeful Comandamentului Serviciilor Armatei în iunie 1990 şi s-a ocupat printre altele de cazarea minerilor în unităţile armatei  în timpul mineriadelor. 

Surse militare (invocate de  Averea, 15 iunie 2005) susţin că  “Ilie Botoş a fost propulsat, în 2002, în funcţia de prim-adjunct al procurorului general la PNA de  Gabriel Oprea şi Eugen Bejinariu,  doi membri ai staff-ului PSD, apropiaţi ai lui Adrian Năstase. Oprea şi Bejinariu, militari de carieră, au fost subordonaţii generalului Ioniţă Botoş, susţin sursele noastre (…) În urmă cu circa un an, procurorul general Ilie Botoş a recunoscut prietenia veche, din familie, cu Gabriel Oprea”

 

Activitate anterioară

 

După absolvirea facultăţii, Ilie Botoş a lucrat la judecătoria Alba Iulia, apoi a devenit procuror militar în cadrul Parchetului Militar Cluj. În 1999 a fost numit şef al Parchetului Militar Cluj.
 
În vara lui 2000 împreună cu Pier Maria Luigi del Osso procurorul general adjunct al Parchetului Antimafia din Italia şi Gheorghe Mocuţa, pe atunci secretar de stat la Justiţie, Ilie Botoş a pus bazele Societăţii Naţionale de Studiu a Criminalităţii Organizate şi Corupţiei (SNSCOC), organizaţie nonguvernamentală unde a ocupat funcţia de vice-preşedinte. Despre această asociaţie, care avea ca obiectiv declarat studierea modului de constituire şi de operare al reţelelor de criminalitate organizată, nu s-a mai auzit nimic de la înfiinţare.

Aici ar trebui făcută o paranteză pentru a sublinia că date fiind preocupările procurorului general este clar de ce activitatea MISA care este una paşnică şi spirituală a putut fi încadrată fără să se stea prea mult pe gânduri la constituirea unei reţele de criminalitate organizată. Doar era domeniul la care procurorul general se pricepea cel mai bine…

În 2002 când s-a înfiinţat PNA, Ilie Botoş a fost trecut în rezervă ca şi colonel magistrat şi chemat la Bucureşti. În momentul numirii lui ca procuror general era adjunct al procurorului general al Parchetului Naţional Antricorupţie Ion Amariei.
 

De la începutul activităţii sale în fruntea Parchetului General, Ilie Botoş a fost în mod indiscutabil omul PSD-ului. După victoria Alianţei DA în alegerile din decembrie 2004, toată lumea aştepta cu sufletul la gură reformarea justiţiei sub noul ministru, Monica Macovei. Aceasta s-a lovit la început de legislaţia pesedistă, care făcea aparent imposibilă demiterea din funcţie a procurorilor generali. Merită apreciată tenacitatea Monicăi Macovei, care a reuşit în cele din urmă modificarea legislaţiei şi introducerea posbilităţii de destituire a procurorilor generali, din motiv de incompetenţă sau ineficienţă în activitate. Totuşi, surpriză: Monica Macovei nu s-a folosit de noile prerogative decât pentru destituirea şefului PNA, a conducerii DIICOT, dar nu şi a lui Ilie Botoş. Iată care a fost poziţia Asociaţiei magistraţilor din România faţă de această decizie:
 

“Cea mai influentă asociaţie profesională a magistraţilor români a criticat decizia ministrului Justiţiei, Monica Macovei, de a cere doar revocarea din funcţie a Procurorului General al PNA, Ioan Amarie, nu şi a şefului Parchetului General, Ilie Botoş. 

Preşedintele de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), judecătoarea Viorica Costiniu, a declarat că, din punctul ei de vedere, Monica Macovei a operat cu „măsuri diferite”. 

„Nu putem să ne facem că nu vedem diferenţa de tratament vizavi de PNA şi vizavi de Parchetul General. Doamna ministru a spus că persoana care răspunde pentru ineficienţa unei instituţii este şeful ei direct. Pe acest considerent a solicitat doamna Macovei schimbarea lui Ioan Amarie. 

În cazul lui Ilie Botoş, însă, n-a mai procedat la fel. S-a limitat să ceară revocarea din funcţie a doi şefi de secţie, ca şi cum lui Botoş nu i s-ar putea imputa nimic” (Averea, 05.08.2005)

 Într-un interviu acordat ziarului Curentul pe 06 august 2005 Viorica Costiniu  este întrebată:  

„- Concret, de ce spuneţi că ar trebui schimbat procurorul general, Ilie Botoş?

– Ar fi trebuit discutată împreună cu raportul făcut de CSM cu privire la activitatea Parchetului General, şi sesizarea Asociaţiei Magistraţilor din România, în legătură cu declaraţia lui Botoş, care şi-a asumat activitatea celor doi procurori şefi de secţie (n.n. destituiţi din funcţii), ca fiind deosebit de profesionistă, cu măsuri şi soluţii legale în cazuri legale pe care le instrumentau, incriminând judecătorii care se pronunţaseră în cazurile respective.
Ori, dând girul înaltei sale demnităţi, de procuror general, activităţii celor doi procurori şi incriminând activitatea judecătorilor, nu considerăm că aceasta ar putea fi o atitudine acceptată. Raportul CSM, sesizarea Asociaţiei Magistraţilor şi revocarea celor doi procurori şefi de secţie ar fi trebuit să fie analizate împreună, pentru că se leagă. Dar, în realitate, s-a mers întâi cu cererea de revocare a celor doi, care sunt ierarhic subordonaţi procurorului general, în timp ce acesta greşise şi nu fusese sancţionat.”

Demiterea lui Botoş?

Pe 6 sept 2005 Monica Macovei vorbeşte în premieră despre posibilitatea ca Ilie Botoş să fie schimbat din funcţie.
 

Într-o emisiune televizată, întrebată dacă îl va schimba din funcţie pe Ilie Botoş în cazul în care va fi probată „fabricarea” probelor împotriva consilierului său Flavius Crîznic, Ministrul Justiţiei a răspuns: „Sigur că da, pentru că este inadmisibil, şi eu i-am spus aşa ceva domnului Botoş, în martie, cred, e inadmisibil să folosească instituţia statului pentru alte interese decât cele publice”.
 

Consilierul în cauză, Flavius Crîznic, este cel care a demascat imixtiunile politice în cazul Ţiriac junior. El declarase într-un interviu publicat pe 27 august într-un cotidian central că „la două zile dupa ce Ministrul Justiţiei a făcut plângere împotriva procurorilor care l-au cercetat aşa cum l-au cercetat pe un anumit inculpat din dosarul „Cocaina pentru VIP-uri” mai mulţi inspectori din Parchetul General au colindat puşcăriile şi au adunat de la infractorii cercetaţi de mine declaraţii împotriva mea”. Mai mult, Crîznic adăugase, în acelaşi interviu, că i-a „atras atenţia procurorului general al României, Ilie Botoş, că instituţia pe care o conduce este folosită pentru unele răzbunări” (România liberă, 08.09.2005)

Dosare cu cântec 


 

Vom reda în continuare, aşa cum au fost ele reflectate de presă câteva dintre contribuţiile esenţiale pe care Ilie Botoş le-a avut în soluţionarea părtinitoare şi neprofesionistă a unor dosare importante. Şi este vorba doar despre aspectele pe care presa a avut voie să le dezvăluie….

1.  
Dosarul Ţiriac  

“Dosarul lui Ion Alexandru Ţiriac prin care a fost trimis în judecată pentru consum de droguri a împărţit justiţia în două tabere. Una strânsă în jurul Monicăi Macovei, noul ministru al justiţiei dornic de reformă, cealaltă formată dintr-un grup de procurori din Parchetul General, iritaţi că li se cere să-şi facă datoria cu profesionalism”, scrie „Evenimentul zilei”. 
 

„Implicaţiile juridice ale dosarului lui Ion Alexandru Ţiriac nu au făcut decât să arate cât de fragile sunt instituţiile statului în faţa unei persoane de calibrul lui Ion Ţiriac.
Influenţa omului de afaceri, cultivată în zeci de ani în care s-a bucurat de trecere în faţa nomenclaturii comuniste, dar şi a potentaţilor postrevoluţionari, şi-a arătat roadele acum, când fiul său cel mare a dat de belea. Ţiriac l-a vizitat la Cotroceni pe fostul preşedinte Ion Iliescu.


Acesta l-a sunat ulterior pe procurorul general, Ilie Botoş, interesându-se de soarta dosarului lui Ţiriac junior. În final, fiul lui Ţiriac a scăpat de acuzaţia de trafic de cocaină. Acum, când presa a aflat de telefonul dat de Ion Iliescu lui Ilie Botoş, Ţiriac tatăl nu se mai fereşte să spună că a facut “tot ce-i omeneşte posibil” pentru fiul său.” (Evenimentul zilei)

“Botoş s-a încurcat în declaraţii pe tema presiunilor politice în cazul Ţiriac jr.

Încet-încet, procurorul general Ilie Botoş îşi recapăta memoria. Problema este că nu ştim pe care Ilie Botoş să-l mai credem. Pe Ilie Botoş de miercuri, cel care declara la „România liberă” că nu a avut „nici o discuţie legată de acest caz” (cazul Ţiriac jr.) sau pe Ilie Botoş de joi, cel care declara la BBC că a avut „o discuţie pe tema aceasta în mod direct cu domnul preşedinte” (România liberă, 18.02.2005)

2. Dosarul privind fraudarea alegerilor generale

 

Procurorul General al României, Ilie Botoş, a dispus retragerea dosarului procurorului anchetator, Viorica Stoica. Botoş a invocat ca motiv pentru gestul său modul de lucru al procurorului.

„Traian Băsescu şi Călin Popescu-Tăriceanu au depus, în data de 30 noiembrie 2004, la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o plângere penală împotriva judecătorului Emil Gherguţ, la acea dată preşedintele Biroului Electoral Central (BEC) şi ai celorlalţi membri ai BEC.
 

Traian Băsescu şi Călin Popescu-Tăriceanu îi acuzau pe membrii BEC de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolul 108 din legea 373/2004, referitoare la punerea în uz a unui program de calculator cu vicii aparente sau ascunse şi de abuz în serviciu împotriva intereselor statului în forma agravantă, fals intelectual, acţiuni împotriva ordinii constituţionale, comunicare de informaţii false şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Plângerea a fost înregistrată, iar dosarul a fost repartizat procurorului Viorica Stoica.
 

Potrivit spuselor lui Stoica, Ilie Botoş ar fi blocat audierile în acest dosar, în luna ianuarie a acestui an, după ce ar fi aflat că procurorul a stabilit, prin intermediul consilierului prezidenţial, Renate Weber, o dată pentru audierea preşedintelui Traian Băsescu. Procurorul Viorica Stoica a declarat că va depune o plângere la CSM, pentru soluţionarea în mod corect a cazului.
 

Poziţia Administraţiei prezidenţiale

 

Consilierul prezidenţial pe probleme juridice, Renate Weber, prin intermediul căreia a fost stabilită audierea preşedintelui Traian Băsescu, a confirmat spusele procurorului anchetator, Viorica Stoica.
 
Ea a adăugat că a fost sunată de procurorul Viorica Stoica, la începutul lunii ianuarie, că solicitarea acesteia de a-l audia pe Traian Băsescu a fost acceptată de şeful statului, dar nu s-a stabilit o zi anume pentru audiere.
 
De asemenea, Renate Weber a precizat că, la scurt timp după conversaţia avută cu Stoica, a primit un telefon de la Ilie Botoş, care s-a aratat interesat de conversaţia avută cu procurorul Stoica.
 

Botoş acuzat de implicare în „dosare bombă” 

După izbucnirea scandalului care arunca din nou Justiţia româna într-o gaură neagră, procurorul Viorica Stoica a remis un comunicat de presă pe care îl prezentăm în întregime.
 
„Ceea ce se întâmplă astăzi în instituţia condusă de Ilie Botoş este stupefiant. Se fac dosare la comandă şi se închid dosare după interes. Sunt folosite frânturi de informaţii împinse pe un canal media pentru a intimida procurorul. Realitatea arată însă că în lupta pentru supravieţuire, pot fi folosite orice arme.
 

Timpul va devoala, însă această construcţie fragilă pe care Botoş se chinuie să o ridice pentru a-şi păstra funcţia şi va scoate la iveală ceea ce se află la fundament. Eu am conştiinţa împăcată, trecutul meu profesional este nepătat, am instrumentat dosare grele, în care infractori periculoşi şi gulere albe au primit în urma judecării cauzelor pedepse grele.
 

Nu cred că această profesie se poate face cu capul plecat şi cu mâinile legate.
 

Având în vedere toate aceste aspecte, gestul procurorului general de a arunca acuze în stânga şi în dreapta pentru a mă intimida este detestabil şi cred cî se înscrie în politica domniei sale de supravieţuire politică. Pentru că tot ce se întâmplă acum nu este decât o încercare de intimidare, pe care o resping cu argumente.
 
Contraatacul disperat al procurorului general este cusut cu aţă albă, este o ţintă falsă, menită a abate atenţia de la dosarul fraudării alegerilor şi de la obedienţa domnului Ilie Botoş, speriat probabil că am început cercetările în acest caz.
 
După cum s-a văzut, şi doamna Renate Weber a punctat corect faptul că nimeni nu l-a mai solicitat pe preşedinte după cererea mea de audiere, nici la Cotroceni, nici în altă parte, iar dosarul a fost închis. Ceea ce s-a şi urmărit, probabil.
 
M-am hotărat să vorbesc despre toate acestea, întrucât îmi respect meseria şi cred că reforma Justiţiei nu va eşua şi nu va permite abuzuri izvorâte din obedienţă, ipocrizie sau disperare.
 

Îmi asum acest act şi, în cunoştinţă de cauză, vă spun că există multe, foarte multe voci ale colegilor care au ceva de spus şi susţin reforma în Justiţie, chiar dacă în fruntea unor instituţii sunt oameni anti-reformă. Dacă sistemul s-ar fi înnoit anul trecut, n-ar fi fost posibil să mi se ia dosarul pentru a nu deranja pe cineva pentru că îmi făceam meseria.
 

La timpul potrivit, domnul Botoş va afla probabil că sprijinul politic pe care l-a avut, şi pe care se pare că îl are în continuare, nu-i conferă în faţa colegilor nici stimă, nici vreun ascendent profesional. 

Zilele acestea am fost avertizată „prieteneşte” pe diverse canale că nu voi avea linişte în perioada următoare. Că se fabrică dosare şi gestul meu de frondă îşi va primi răsplata. Nu pot decât să cred că vremurile acelea şi exponenţii lor s-au dus, ori se vor duce la lada de gunoi a istoriei.” (Ziua, 22.08.2005)
 

3. Afacerea „Palatul de Justiţie“

 

“Dosarul privind mega-afacerea „Palatul de Justiţie“, pentru care Guvernul Năstase a garantat, din bani publici, efectuarea unor lucrări supraevaluate la 34.000.000 de euro, va fi redeschis.
 

Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a declarat în exclusivitate ziarului „Averea“ că va formula o plângere penală împotriva persoanelor implicate în organizarea şi atribuirea contractului de refacere a clădirii Palatului de Justiţie către firma franceză „Bouygues Batiment“.
 

Plângerea va fi înaintată aşadar Procurorului General al României, Ilie Botoş, şi îi vizează în principal pe fostul premier Adrian Năstase şi ex-miniştrii Justiţiei şi Finanţelor, Rodica Stănoiu, respectiv Mihai Tănăsescu. Semnăturile celor trei se regăsesc pe Hotărarea de Guvern nr. 948/05.09.2002, în baza căreia s-au obţinut exorbitantele garanţii guvernamentale.

Procurorii Parchetului General au clasat cazul, apreciind că semnăturile celor trei înalţi demnitari constituiau chezaşul legalităţii. Dincolo de Hotărârea Guvernului Năstase, anchetatorii n-au avut în vedere faptul că preţul iniţial prin care a fost adjudecată licitaţia era de numai 15,7 milioane de euro, el fiind dublat ulterior.
 

Contestaţiile cu privire la această licitaţie au fost respinse, fără ca acestora să le fie atribuite un minimum de atenţie. În urma sesizărilor ziarului nostru, ministrul Macovei a dispus refacerea anchetei, aşa încât semnatarii falimentarei Hotărâri de Guvern să răspundă pentru nefasta implicare a lor în afacere.
 

Instituţia de control a mai constatat, în plus, că la sfârşitul lui 2004, valoarea contractului ajunsese deja la ameţitoarea sumă de 28,7 milioane de euro. Cum am arătat în numărul de ieri al cotidianului nostru, procurorii lui Ilie Botoş n-au descoperit însă nici o „neregulă“ şi au clasat cazul.
 

Monica Macovei a adăugat referitor la acest contract că a ordonat ca el să fie analizat în detaliu şi că în urma verificărilor s-a constatat că el a fost încheiat pentru o sumă de 13.000.000-14.000.000 de euro, iar prin ridicarea ulterioară a valorii lui, implicit a creditului extern, s-a ajuns la 35 milioane euro. Acesta nu ar fi însă singurul aspect dubios semnalat.
 

Cum cea mai simplă cale de a acoperi o afacere de partid este a o „pasa“ de la un parchet la altul, PNA şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aici însă, oamenii lui Ilie Botoş au îngropat dosarul considerând ca de vreme ce creditul fusese acordat sub „înaltul patronaj“ al primului ministru Adrian Năstase, al ministrului Justiţiei, Rodica Stănoiu şi al celui de Finanţe, Mihai Tănăsescu, nu exista nici o infracţiune.

În rezoluţia Parchetului General nu se zice nimic însă despre modul în care licitaţia a fost adjudecată de către francezii de la „Bouygues Batiment“ în dauna altor companii de renume internaţional, nici despre demersurile privind renegocierea preţurilor.
 

Secţia de urmărire penală şi criminalistică a preluat aşadar dosarul şi, după o cercetare formală, pe genunchi, a „îngropat“ cazul. Motivaţia a fost incredibilă: „Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că prin H.G. nr. 948/05.09. 2002 s-a aprobat garantarea creditului de 34.000.000 euro, astfel că nu există nici o neregulă cu privire la obţinerea acestuia“. Practic, pentru subalternii lui Ilie Botoş nu a existat decât cuvântul de onoare al lui Adrian Năstase. Astfel, de doi ani, modul în care francezii de la „Bouygues Batiment“ au pus mana pe un contract gras, de aproximativ 35 de milioane de euro, a rămas învăluit în mister. (Averea, 26 iul 2005)

4. Case pentru procurori “cadou” de la Năstase 




„Pe finalul mandatului, fostul prim-ministru a legiferat o tranzacţie prin care Ilie Botoş, Gheorghe Muscalu şi alţi cinci magistraţi au obţinut locuinţe de serviciu în Bucureşti, pe care şi le vor putea cumpăra la preţuri preferenţiale. 

Cu două zile înainte de încheierea mandatului sau, premierul Adrian Năstase a semnat o hotărîre prin care Ministerul Public primea de la RAAPPS şapte apartamente cu titlul de locuinţe de serviciu pentru procurori din patrimoniul privat al statului. 
 

Apartamentele transferate de RAAPPS către PG şi repartizate ca locuinţe de serviciu sunt amplasate în zone ultracentrale din Capitală: zona Domenii, bulevardul Dacia sau strada Mihai Eminescu. Beneficiarii de pe lista Parchetului General, întâmplător sau nu, sunt nume bine cunoscute datorită funcţiilor pe care le ocupă în această instituţie: Ilie Botoş, procuror general, Marcel Simpetru, adjunctul lui Botoş, Gheorghe Muscalu, procuroruţiei de Investigaţii Criminale, Gheorghe Drăghici, şeful secţiei de Urmărire Penală, Andrei Niculae, adjunctul lui Drăghici, Elena Radescu şi Marilena Eftene, ambele procurori inspector.

Ilie Botoş, procuror general al României din august 2003, a primit un apartament cu o suprafaţă de 130 de metri pătraţi în zona Domenii”

“Afacerea Casa lui Băsescu”, dezvăluire venită pe filiera Parchetului General

 Potrivit unei note interne a PNA, informaţia despre casa lui Traian Băsescu din strada Ştefan Mihăileanu a fost “aruncată” în presă de procurorii Ilie Botoş, Marcel Simpetru şi Gheorghe Muscalu.

“Această bombă de presă a fost aruncată pe piaţă din iniţiativa celor trei procurori în momentul în care ei înşişi erau în centrul unui scandal de presă cu privire la atribuirea unor locuinţe. Efectul scontat, care se pare că a şi fost atins, a fost de a stinge acest scandal cu altul de proporţii”, se spune în raportul PNA.

Cu numai trei zile înainte de apariţia în presă a faptului că Traian Băsescu deţinea o locuinţă în zona Foişorul de Foc, un ziar de scandal publică informaţia că şefii Parchetului General au primit locuinţe de serviciu în mai multe cartiere rezidenţiale din Bucuresti.” 
  ( Evenimentul Zilei, 29.03.2005) 

În loc de concluzie…


Sub oblăduirea lui Ilie Botoş Parchetul General a pierdut şi ultima brumă de credibilitate pe care o mai avea. Parchetul General, alături de CSM şi Curtea Constituţională, apar pentru public ca nişte fortăreţe impenetrabile prin care PSD-ul şi-a asigurat părtinirea justiţiei şi portiţa dosnică de scăpare pentru toţi cei care s-au „căpătuit” nu prea legal în timpul celor 15 ani de „comunism cu faţă umană”. În ultimele luni, atunci când societatea civilă în special i-a reclamat greşelile evidente şi subordonarea faţă de PSD, Ilie Botoş a ales să iasă la rampă. Cu figura-i de băiat muncitor de la ţară, a ţinut discursuri populiste promiţându-le cetăţenilor că el nu se lasă intimidat şi va rămâne lipit de scaunul de procuror general pentru a sluji poporul român. Totuşi, pare imposibil ca Parchetul General să devină o instituţie care să slujească justiţia şi cetăţenii sub aceeaşi conducere pătată de acum.

Citiţi şi:

29 septembrie: 200 de manifestanţi au cerut demisia procurorului general al României Ilie Botoş
De ce vrem demisia lui Ilie Botoş?
Scrisoarea deschisă adresată lui Ilie Botoş, Procuror General al României, 29 septembrie 2005
Memoriul adresat Ministrului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii privind demiterea lui Ilie Botoş, 29 septembrie 2005


29 septembrie 2005
yogaesoteric