Importanta publicație britanică The Spectator îi ia apărarea lui Călin Georgescu: „Naționalismul creștin insular” nu este o amenințare la adresa democrației. Este de fapt chiar democrația în practică

The Spectator, revistă britanică cu o tradiție de peste două secole, îi ia apărarea lui Călin Georgescu. Redăm mai jos articolul integral, semnat de jurnalistul Neil Clark:

Există o explicație simplă pentru triumful „surprinzător” al lui Călin Georgescu în România

Într-o călătorie cu autobuzul în Transilvania, vara trecută, am început să vorbesc cu un tânăr român care lucrează în Yorkshire și care se întorsese acasă în vizită la rudele sale. Mi-a spus cât de greu a devenit pentru români, în special pentru persoanele în vârstă, precum bunica sa, să ajungă la un sfârșit de săptămână cu o inflație atât de mare. El a dat vina pe războiul din Ucraina pentru creșterea masivă a prețurilor la energie și a spus că acest conflict „este necesar să se încheie curând”. Cu vremuri atât de grele, mi-a spus că unii oameni devin resentimentari față de ajutoarele acordate refugiaților ucraineni. M-am gândit la conversația mea din autobuz când am văzut la BBC că un „candidat de extremă dreapta, pro-rus” a luat un „avans surprinzător în alegerile prezidențiale din România”.

Reacția din cercurile elitiste liberale occidentale la succesul „ultranaționalistului” Călin Georgescu în primul tur de scrutin din acest weekend a fost una de șoc și de groază, cu multe perle.

Pentru început, Georgescu – care a obținut aproape 23% din voturi – nu a fost nici măcar cel mai popular candidat „naționalist”; acesta a fost George Simion de la Alianța pentru Unirea Românilor. Dar Simion a obținut doar 13,8 la sută.

Georgescu a părăsit Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a lui Simion în 2022, după comentariile controversate pe care le-a făcut despre cei doi lideri ai Gărzii de Fier a României, și a candidat de data aceasta ca independent. I s-au dat puține șanse, sau niciuna. Sondajele din octombrie îl plasau pe Georgescu cu 0,4% din voturi; chiar și în noiembrie, se preconiza că va obține doar 5,4%. Dar „omul venit de nicăieri”, care și-a desfășurat campania în principal pe TikTok, a uimit pe toată lumea. Au urmat inevitabilele apeluri că Rusia ar fi aranjat cumva alegerile, care apar întotdeauna când cineva care nu este agreat de elita liberală câștigă alegerile. Georgescu l-a salutat într-adevăr pe Vladimir Putin ca pe un „om care își iubește țara” și a făcut campanie pe o platformă NATO- și UE-sceptică. La fel ca Trump, el a cerut ca războiul din Ucraina să se încheie rapid și se opune oricărui ajutor militar suplimentar pentru Kiev. Însă, până la apariția unor dovezi concrete, afirmațiile potrivit cărora Kremlinul ar fi în spatele succesului său s-ar cuveni să fie respinse ca fiind doar niște struguri acri.

Ceea ce a făcut Georgescu, și a făcut cu brio, a fost să abordeze direct preocupările românilor obișnuiți și de aceea a câștigat. Spre deosebire de alți candidați, el a fost suficient de îndrăzneț pentru a face legătura între continuarea războiului la granițele sale și greutățile economice ale României. Deși inflația a scăzut, de la un vârf de 16,76% în noiembrie 2022, la aproximativ 5% în prezent, aceasta este încă cea mai ridicată din UE. Rata riscului de sărăcie este, de asemenea, cea mai ridicată din UE.

Este foarte bine să respingi apelurile pentru o soluție negociată pentru a pune capăt războiului din Ucraina atunci când ești un eurocrat înstărit care zboară pe continent pentru a participa la diverse conferințe ale grupurilor de reflecție și poți face față cu ușurință „pagubelor colaterale” ale facturilor de energie foarte mari, pe care probabil le poți solicita la cheltuieli. Dar când ești un pensionar în vârstă într-o țară în care iernile pot fi foarte aspre, este o cu totul altă poveste.

Georgescu a exploatat această neconcordanță. A spus că el candidează „pentru cei care simt că nu contează și care, de fapt, contează cel mai mult”. Fermierii din România se numără printre aceștia. Aceștia au avut o perioadă deosebit de grea în ultima vreme, cu o secetă teribilă în această vară. De asemenea, au fost grav afectați de importurile ieftine de cereale ucrainene care trec prin portul Constanța de la Marea Neagră. O parte esențială a planului lui Georgescu este reducerea importurilor și acordarea unui sprijin mai mare agriculturii.

În timp ce alți politicieni par să se concentreze în primul rând pe Ucraina și să promită loialitate organizațiilor supranaționale precum UE și NATO, Georgescu a precizat că singura sa preocupare este România. Asta îl face „de extremă dreapta”? Dacă da, în ce lume ciudată trăim.

Cu cât privim mai mult dincolo de titlurile șocante/horror, cu atât succesul său devine mai ușor de înțeles. După cum a fost tendința pe tot parcursul anului 2024, candidații partidelor în exercițiu au avut rezultate slabe. Din 2021, România a fost guvernată de o „mare coaliție” formată din Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL). Niciunul dintre candidații acestora nu a ajuns în turul al doilea. Într-un fel, eclipsa candidaților PSD și PNL era previzibilă, deoarece urmează tendințele continentale, dar un vot de protest împotriva partidelor aflate la guvernare ar fi putut sfârși prin a merge în altă parte și nu neapărat la Georgescu. Dar ceea ce a făcut el a fost să vorbească, fără scuze, limba milioanelor uitate ale țării. Această limbă este creștinismul. România este cea mai religioasă țară pe care am vizitat-o vreodată în Europa. Peste tot există biserici – de obicei frumoase. Mai mult de 80% din populație se identifică drept creștini ortodocși, iar aproximativ 5% drept romano-catolici.

Legăturile de familie sunt poate mai puternice aici decât oriunde altundeva în UE. Părinții și bunicii, copiii și nepoții sunt mai presus de orice altceva. Georgescu, el însuși un creștin ortodox devotat, recunoaște acest aspect, ceea ce explică de ce s-a descurcat atât de bine. În cartea sa Behind the Curtain: Călătorii în fotbalul est-european, Jonathan Wilson spune povestea emoționantă a ceea ce s-a petrecut când un fotbalist de 27 de ani pe nume Florin Pițurcă a murit subit în 1978. Tatăl său, un cizmar pe nume Maximilian, a fost atât de tulburat încât a cheltuit aproape toți banii pe care îi avea pentru a construi un mormânt unde să poată dormi alături de fiul său în cimitir. A dormit acolo în fiecare noapte până la moartea sa în 1994, sfidând chiar și un ordin de demolare din partea Ceaușeștilor. Pe patul de moarte, el a spus: „Am așteptat această zi de mult timp. Sunt foarte fericit că în curând îmi voi revedea fiul”.

Liberalii occidentali sofisticați de o anumită factură ar lua fără îndoială în derâdere o astfel de poveste de devotament simplu, dar reacția isterică exagerată la victoria lui Georgescu nu face decât să arate diferențele culturale care există acum între vocile de elită din discursul occidental și jumătatea estică a Europei, mai devotată și orientată spre familie.

Imediat după ce s-a confirmat că Georgescu a condus sondajul, am fost informați, într-un ecou al infamului comentariu al lui Hillary Clinton „coșul deplorabililor”, că românii „needucați” au fost cei care l-au votat. Din nou, iată ironia, cei care susțin cel mai tare sprijinul lor pentru „democrație” sunt cei care caută în cartea cu insulte ori de câte ori un rezultat democratic merge într-o direcție greșită. Este clar că, în numele „valorilor democratice”, românii obraznici nu trebuiau să voteze așa cum au făcut-o.

În turul al doilea, care va avea loc pe 8 decembrie, așteptați-vă ca „forțele democratice” să susțină puternic candidatul neoliberal „reformist” clasat pe locul al doilea, Elena Lasconi, fost prezentator de televiziune și un susținător puternic al UE și al NATO. Lasconi însăși a declarat că România se confruntă acum cu o „luptă existențială” pentru democrația sa. Dar ar putea avea o misiune dificilă în a-și opri adversarul. Susținătorii de stânga ai PSD, în special cei în vârstă, sunt mai predispuși să voteze pentru Georgescu, cu mesajul său economic populist. Iar Georgescu este, de asemenea, probabil să obțină majoritatea voturilor celor care l-au votat pe George Simion (13,86%) în primul tur.

Combinați conservatorismul social, patriotismul și dragostea de țară cu populismul economic și acordați prioritate costurilor de trai, problemelor legate de pâine și unt în detrimentul „corectitudinii politice” și a politicilor identitare ultra-dezactivate și veți obține o formulă câștigătoare. Aceasta a funcționat bine pentru Viktor Orban în Ungaria și pentru Robert Fico în Slovacia, ambii dorind, de asemenea, ca războiul din Ucraina să se încheie rapid, și a funcționat bine pentru Georgescu în România.

„Nu există Est sau Vest, există doar România”, a declarat el luni. „Rămânem angajați față de valorile europene, dar trebuie să fim angajați față de noi și familiile noastre, față de copiii noștri, față de strămoșii noștri”. „Naționalismul creștin insular”, cum a fost numit într-un editorial din Guardian, nu este o amenințare la adresa democrației. Este de fapt democrația în practică.

Citiți și:
Robert Turcescu: Nu e o luptă cu NATO sau împotriva UE. E o REVOLUȚIE!
Victoria lui Călin Georgescu a demonstrat că sistemul și Soros cu ong-urile sale s-au izbit de partidul invizibil al familiștilor creștini și al tradiționaliștilor din România

yogaesoteric
29 noiembrie 2024