În loc de epilog: procurorii sunt indignaţi că sunt verificaţi

Inspectorii CSM sunt indignaţi că li se cer aceste verificări
Cu toţii sunt indignaţi că MISA face mitinguri

de Maria Nicola şi Mihai Vasilescu

În România magistraţii au dreptul să se declare indignaţi că o instituţie abilitată în a le verifica activitatea îşi face datoria. În România procurorii au dreptul să îşi acopere greşelile învinovăţindu-i pe cei ce le sunt de fapt victime că şi-au înscenat singuri abuzurile!

Cum rămâne cu colega noastră care la ordinul procurorului a fost spânzurată cu cătuşele de lustră pentru  că nu a vrut să îşi spună numele în faţa camerei de luat vederi? Sau s-a legat singură de lustră pentru că aşa îi place ei să stea? Cum rămâne cu femeia luată de pe toaletă şi împiedicată să se îmbrace, timp în care a fost ameninţată cu armele şi filmată? Şi ea şi-a înscenat singură această ipostază extreme de  jignitoare pentru demnitatea oricărei fiinţe umane?  

Argumentul forte al inspectorilor CSM pentru afirmaţia (falsă) că nu au existat abuzuri este că procurorii şi judecătorii se declară jigniţi că cineva îndrăzneşte să le pună la îndoială activitatea: „aceştia şi-au manifestat dezamăgirea faţă de atitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, care le pune la îndoială profesionalismul şi buna credinţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.” Complet iraţional. Dar noi, ca nişte cetăţeni cuminţi ce suntem, ar trebui să îi credem pe cuvânt.

În opinia inspectorilor CSM, în România un cetăţean poate fi arestat doar pentru că procurorii au depus mari eforturi de a aduna probe împotriva lui şi nu au descoperit nimic. Doar nu vreţi să fi cheltuit sărmanii procurori atâta efort şi atâţia bani publici pe degeaba? Iată ce spune presa, sprijin de nădejde al acestora:

„Procurorul general George Bălan ne-a declarat că era epuizat de somn, nu a mai dormit de aproape o săptămână, el şi poliţiştii au lucrat de mai bine de trei săptămâni şi iată că Bivolaru a scăpat pur şi simplu.” (TVR 1, aprilie 2004)

„Anchetatorii complexului caz „Bivolaru-MISA”se intreaba – pe buna dreptate – de ce au mai muncit atata, cot la cot cu politistii judiciaristi si cu jandarmii – zile si nopti, pentru a depista faradelegile unor personaje protejate de membrana sectei yoghine, daca Suedia a refuzat extradarea lui Guru.” (Averea, ianuarie 2006)

În plus, „dreapta” indignare a inspectorilor CSM loveşte aprig la adresa oricui cere verificări disciplinare, fie el simplu cetăţean sau prim ministru:

„…acuzele aduse de puterea executivă judecătorilor şi procurorilor, afirmaţiile puterii executive referitoare la o „ justiţie ticăloşită” ale cărei consecinţe le  suportă  statul român, apreciem că au fost făcute fără a se cunoaşte motivele reale reţinute de instanţa suedeză în hotărâre.  Aşa cum rezultă din hotărâre, acuzele sunt aduse statului roman şi apreciem că era de datoria puterii executive să facă cunoscute U.E. toate aspectele care vin în sprijinul autorităţilor române.”

„Cu referire la aceste solicitări,  este de arătat că, ministrul justiţiei, constant în poziţia sa, cere efectuarea de verificări  asupra modului de înfăptuire a actului de justiţie de către judecători şi procurori, pretinzând inspectorilor, ca prin verificările efectuate, să se substituie instanţelor de judecată în procese în curs de soluţionare, ceea ce încalcă flagrant principiul independenţei justiţiei, deşi, în calitatea sa  poate doar să sesizeze cu privire la o anumită verificare, fără a avea competenţa să şi direcţioneze controlul într-un anumit sens.” (Nota de inspecţie a CSM)

Ce să mai spunem atunci de reproşurile aduse de magistraţi yoghinilor pentru că fac mitinguri şi exercită presiuni asupra procurorilor? Aceştia din urmă sunt lăudaţi pentru stoicismul cu care suportă „jignirile” la care îi supun protestele MISA. Un adevăr simplu le scapă însă din vedere inspectorilor CSM. Faptul că nimeni nu a făcut până acum nici măcar o verificare simplă, de rutină, în ceea ce priveşte abuzurile reclamate de yoghini. Cele 85 de pagini prezentate de aceşti inspectori prezintă raţionamente, citate din presă, speculaţii şi suspiciuni, şi prea puţin se referă la fapte şi martori.

Atitudinea procurorilor şi inspectorilor CSM deopotrivă este magistral reprodusă de Preşedintele CSM, Iulian Gâlcă, într-un interviu adresat postului de radio BBC în data de 6 martie. Cităm un scurt fragment:

„Realizator: Tot în acel raport, inspectorii CSM ajungeau la concluzia ca procurorii ar fi fost supuşi unor presiuni din partea ministrului justiţiei, atunci cand Monica Macovei a cerut verificarea corectitudinii anchetei în cazul MISA. Au sesizat procurorii CSM pe tema acestor presupuse presiuni la care ar fi fost supuşi ei?

Iulian Galca: Nu, a fost o sesizare din partea ministrului justiţiei pentru a face verificari daca cumva procurorii nu au depaşit cadrul legal atunci…

Realizator: De aici a pornit ancheta.

Iulian Galca: De aici au fost facute verificarile.

Realizator: Dar în concluziile acestui raport procurorii susţin ca ei au simţit presiune din partea ministrului justiţiei, atunci cand ministrul a cerut efectuarea acestor verificari.

Iulian Galca: Eu cred ca raportul a fost elocvent sub acest aspect şi i-a mulţumit pe procurori şi pe judecatori ca nu a scos în evidenţa o culpa a lor.”

Epilog

Raportul CSM  a evitat să răspundă la întrebări esenţiale. De fapt nu a anchetat nici unul dintre numeroasele abuzuri reclamate de MISA de aproape doi ani pe motiv că “s-ar amesteca în actul de justiţie”. Scopul lui a fost acela de a muşumaliza abuzurile şi de a găsi un ţap ispăşitor – un exerciţiu de imagine în faţa Uniunii Europene, în pragul raportului de ţară. Şi ţapul ispăşitor a fost tot MISA până la urmă. Cum s-ar spune şi bătuţi, şi cu banii luaţi şi tot noi vinovaţi. Ce au anchetat până la urmă inspectorii CSM? Cităm din nou Nota de inspecţie: „…inspectorii, în demersurile lor, pentru a stabili întinderea culpei magistraţilor, legată de stabilirea actelor care s-au transmis, au considerat că se impune, în principal, verificarea actelor transmise statului suedez – care avea calitatea de stat solicitat.” Deci nu s-a făcut nici un demers real de a analiza fondul problemei. Şi toate întrebările noastre au rămas, din nou, fără răspuns.

Miza anchetei solicitate de yoghini este uriaşă. A admite că s-au comis abuzuri ar însemna nu numai sancţionarea echipei de procurori care a participat la acest caz ci şi  contrazicerea rapoartelor anterioare, cum ar fi Ordonanţa NUP din 16 mai 2005. Prea complicat, s-ar crea un precedent periculos! S-ar încălca tocmai practicile instituite de atâta amar de vreme în cadrul Parchetului. Vorbim de procedurile aplicate, nu de cele de pe hârtie care sunt fluturate prin faţa reprezentanţilor UE pentru a dovedi „progresele justiţiei”. Plus că, chiar şi un singur abuz recunoscut ar antrena apoi în lanţ, într-o înşiruire logică, demascarea celorlalte abuzuri.

Am lăsat la final „cireaşa de pe tort” din raportul CSM: „revolta judecătorilor şi procurorilor, cu care s-au purtat discuţii, este justificată dacă se are în vedere faptul că, în propria ţară, aceştia sunt acuzaţi de incompetenţă şi grave infracţiuni, găsind însă recunoaşterea profesionalismului lor la experţii din străinătate”.

Nu e hilar? Poate că şi-ar fi găsit recunoaşterea, dacă Suedia ar fi decis să îl extrădeze pe Gregorian Bivolaru. Ori, cum acesta a primit azil politic, tot ceea ce fac acum aceiaşi procurori continuă să îi discrediteze atât pe ei ca oameni şi ca profesionişti, cât şi o ţară întreagă. Aveţi grijă însă! Dacă le faceţi jocul crezând tot ceea ce spun s-ar putea să păţiţi ce am păţit noi. Într-o dimineaţă o să vă treziţi cu arma la cap şi mascaţii în casă. Până atunci puteţi să dormiţi liniştiţi şi să spuneţi că MISA exagerează şi îşi înscenează singură abuzuri. Dar… vi se poate petrece şi vouă!

Înapoi                            Revenire la început
Citiţi aici integral Notele de inspecţie ale CSM în cazul MISA-Gregorian Bivolaru

7 martie 2006
yogaesoteric