În realitate, conştiinţa umană îşi are sursa în Conştiinţa Dumnezeiască eternă (I)

Conştiinţa este permanent văzută și considerată în cadrul tradiției yoga ca fiind identitatea ultimă a fiinţei umane

– Termen de glosar: CONȘTIINȚĂ –

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Termenul „conştiinţă” provine de la cuvântul latin conscientia care, în traducere în limba română, înseamnă chiar „conştiinţă”.

Conştiinţa este, la modul general vorbind, o cunoaştere adecvată, fie intuitivă, fie reflexivă imediată, pe care fiecare ființă umană o are despre existenţa ei, în strânsă legătură cu transformarea lăuntrică, plurivalentă, pe care a reușit să o aibă. Conştiinţa este capacitatea pe care o are fiecare fiinţă umană de a cunoaște mai mult sau mai puțin propria ei realitate şi de a o judeca.

Atunci când este privită din punct de vedere psihic, conştiinţa evidențiază o relație interiorizată, fie imediată, fie mijlocită, pe care o ființă umană este capabilă să o stabilească fie cu lumea, fie cu Universul, fie cu ambianţa în care trăiește, fie cu sine însăşi.

Conştiinţa de sine este, la modul general vorbind, forma cea mai elaborată a Conştiinţei. Conştiinţa de sine se ia pe sine însăşi drept obiect al reprezentării. Această formă de conştiinţă nu are nimic înnăscut și ea este predispusă, la modul obişnuit, în cazul ființei umane comune, la o dispariţie trecătoare ce survine în starea de somn sau chiar la o dispariție definitivă pentru acea existență în cazul stărilor de nebunie. Conştiinţa vie, trează, se opune, ca să spunem aşa, stării de inconştienţă.

În sens moral, conştiinţa este capacitatea de a exprima, de a manifesta judecăţi cu o valoare morală, cum ar fi: bine-rău, drept-nedrept, cinstit-necinstit etc., judecăţi ce sunt exprimate asupra acţiunilor ce sunt înfăptuite fie de sine, fie de altcineva. Conştiinţa este, de asemenea, ansamblul tuturor reprezentărilor pe care o fiinţă umană conştientă este susceptibilă să le aibă.

Conştiinţa imediată este acea stare de conștiință care nu trece prin medierile conştiinţei reflexive. Spre exemplu, senzația este o conştiinţă imediată.

Marii înțelepți, dar şi marii yoghini, insistă asupra importanței de a fi cât mai conştienţi într-o manieră plurivalentă. Aşa cum ştim unii dintre noi, toate fiinţele umane au o conştiinţă, dar, cu toate acestea, nu toate ființele umane sunt pe deplin conştiente de cuvintele pe care le rostesc, de intenţiile pe care le manifestă la un moment dat sau de acțiunile pe care le realizează. A fi conştienţi înseamnă să fim foarte atenți, înseamnă să fim într-un mod adecvat lucizi, înseamnă să fim în mod ferm şi în mod constant focalizați asupra fiecărei clipe a existenţei noastre sau să fim cu putere focalizați asupra a ceea ce am putea numi realitatea lui acum şi aici, iar aceasta implică, de asemenea, să ţinem de fiecare dată cont și de o inerentă legătură ce se referă la cauzalitate. Cu cât o fiinţă umană reuşeşte să fie mai conştientă, într-o manieră plurivalentă şi neîncetată, cu atât acea fiinţă umană este mai responsabilă.

În concepţia ştiinţei moderne, conştiinţa este şi rămâne forma cea mai evoluată, ce îi este proprie omului, de reflectare plurivalentă, inclusiv psihică, a realității obiective, prin intermediul senzaţiilor, prin intermediul percepțiilor, prin intermediul gândirii, sub forma anumitor reprezentări, sub forma anumitor noţiuni, sub forma anumitor concepte, sub forma unor judecăţi, sub forma unor raționamente, şi ea include inclusiv procese afective şi voliţionale.

Natura tainică a conştiinţei a fost o temă de reflecție majoră de-a lungul istoriei sistemului milenar yoga. Marea majoritate a şcolilor yoghine concordă în ceea ce priveşte concepţia referitoare la caracterul transcendent al conştiinţei, afirmând că aceasta nu este doar un produs al tandemului finit fiinţă-conştiinţă-trup şi, cu atât mai puțin, nu este o simplă emanație a creierului.

Natura, în mod evident transcendentă, a conştiinţei se crede că poate fi într-un mod metafizic „realizată” prin ea însăşi, şi conştiinţa este cel mai obiectiv „verificabilă” prin modalitățile specifice celei mai înalte stări yoghine de conştiinţă, aşa-zis „cosmică”, ce este extazul supraconştient, definit în cadrul învăţăturii milenare yoga ca fiind asamprajnata samadhi sau nirvikalpa samadhi.

Conştiinţa este permanent văzută şi considerată în cadrul tradiției yoga ca fiind identitatea ultimă a fiinţei umane. Tocmai de aceea, conştiinţa este numită în cadrul învăţăturii milenare yoga şi Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), care este o sui generis scânteie eternă, nepieritoare, ce provine din Spiritul lui Dumnezeu Tatăl, ce se află, în calitatea ei de esenţă eternă a ființei, dincolo de trup, dincolo de învelişurile tainice şi de corpurile fundamentale ce alcătuiesc universul ființei umane şi este, de asemenea, dincolo de limbaj.

În cazul fiinţelor umane profund transformate lăuntric din punct de vedere spiritual, care sunt mature spiritual, conştiinţa este cea care guvernează captarea, acumularea și manifestarea feluritelor energii, fie inferioare, fie net superioare, subtile, sublime, determinând astfel forma şi evoluția conştiinţei. Atunci când conştiinţa unei ființe umane „uită” de sine, mai ales atunci când se află în acţiune, ea devine un ansamblu de energii şi este aparent „inconştientă”; iar atunci când conştiinţa „uită” de sine şi se află într-o anumită formă, ea devine fie electron, fie proton, fie neutron, fie atom, fie apare ca fiind materie, cu toate că, în realitate, aşa-zisa „materie” este şi rămâne în permanență o asamblare de energii specifice.

Atunci când, în schimb, conştiinţa aspiră să se elibereze, fie încet, fie mai repede, prin evoluție din strânsoarea materiei, rămânând însă în cadrul formei, ea trece pe rând de la starea de piatră la nivel vegetal, apoi trece la nivel animal, apoi trece la nivel uman, şi apoi merge mai departe în evoluţia sa către nivele ce sunt tot mai apropiate de condiția dumnezeiască ultimă. După nivelul uman se trece la nivelul tainic de zeu sau zeiţă, nivel ce este caracterizat de o dinamizare exemplară, plurivalentă, a învelişului tainic supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha).

Nivelul cel mai înalt de transformare excelentă a conştiinţei este şi rămâne atingerea şi aprofundarea excelentă a stării de îndumnezeire. Atunci când o fiinţă umană atinge şi aprofundează aproape fără încetare starea de îndumnezeire, o asemenea fiinţă umană îşi transcende în totalitate egoul (în limba sanscrită ahamkara).

Atunci când Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) este descoperit ca atare în universul nostru lăuntric şi începe să fie revelat, conştiinţa acelei ființe umane realizează un salt lăuntric formidabil, care o propulsează către experimentarea treptei net superioare a conştiinţei.

Chiar şi atunci când revelarea Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) este experimentată, de la caz la caz, fie pentru câteva secunde, fie pentru un minut, fie pentru câteva minute, fie chiar pentru o oră, fie pentru mai multe ore în şir, fie pentru o zi, fie pentru mai multe zile în şir, fie pentru o lună, fie pentru mai multe luni în şir, fie chiar pentru un an, fie chiar pentru mai mulţi ani, într-o neîncetată continuitate, astfel ființa umană respectivă experimentează cu uluire o stare de conştiinţă ce este în mod evident net superioară. Atunci când o astfel de trăire eminamente spirituală este experimentată ca atare, fiinţa umană respectivă este marcată, ca să spunem aşa, într-o manieră profundă, complexă şi definitivă. În felul acesta se produce un salt imens şi survine o mutaţie lăuntrică esenţială în conştiinţa unei astfel de ființe umane. Atunci când o astfel de trăire spirituală este intensă, profundă, complexă, ea echivalează cu descoperirea unei realități dumnezeieşti imense, transcedentale, beatifice, pe care conştiinţa unei ființe umane obişnuite nici măcar nu o bănuieşte vreodată. Doar o astfel de experiență reală, inefabilă, ne dezvăluie bogăţia imensă, uluitoare ce ne apare ca prin farmec atunci când, pentru o perioadă corespondentă de timp, realitatea formidabilă, esențială, a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) ni se dezvăluie, ni se revelează. O astfel de experienţă, suficient de lungă, ne marchează, ca să spunem aşa, universul lăuntric într-un mod definitiv. Astfel, misterioasa realitate dumnezeiască, veşnică, ce ne apare ca fiind imobilă, ni se arată şi devine accesibilă.

Metodele simple, dar eficiente, pe care le aveţi la dispoziție, atunci când sunt puse în mod perseverent şi entuziast în practică, conduc la experimentarea acestor mirifice sclipiri ce ne dezvăluie Realitatea Ultimă, Dumnezeiască, a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman). În astfel de momente privilegiate descoperim cu uluire că nu există nimic, vreodată, deasupra acestei realități. Tocmai de aceea, această realitate esențială, metafizică este supranumită Realitatea Dumnezeiască Ultimă. Marele înţelept şi yoghin faimos al Indiei, Ramana Maharishi, a reuşit această centrare neîncetată şi plenară în Sinele său Dumnezeiesc Nemuritor (Atman). Astfel, Ramana Maharishi a atins şi apoi a aprofundat realitatea metafizică, eternă, a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), care în universul ființei umane este o scânteie reală, veşnică, din Sinele cel Absolut şi Veşnic al lui Dumnezeu Tatăl, care este cunoscut în cadrul tradiției milenare yoga sub numele de Paramatman.

În universul ființei umane, Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) poate fi asemănat, analogic vorbind, cu o picătură ce provine din oceanul gigantic, fără margini, al Sinelui cel Absolut şi Veşnic al lui Dumnezeu Tatăl. Atunci când o ființă umană reuşeşte să experimenteze printr-o revelare pregnantă realitatea cea veşnică a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), devine în felul acesta cu putinţă pentru acea fiinţă umană să se identifice, să se unească într-o manieră extatică, indescriptibilă, cu realitatea veşnică, misterioasă, a Sinelui cel Absolut şi Veşnic al lui Dumnezeu Tatăl sau, altfel spus, cu oceanul cel fără de margini, cu oceanul cel veşnic, nemişcat şi tăcut care este şi rămâne fără încetare Sinele cel Absolut şi Veşnic al lui Dumnezeu Tatăl (în limba sanscrită Paramatman).

Având în vedere aceste aspecte fundamentale, se poate spune, pe bună dreptate, că revelarea considerabilă în universul nostru lăuntric a realității enigmatice a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) ne dezvăluie apoi realitatea obiectivă a conştiinţei noastre superioare, care anterior nici măcar nu era bănuită. În felul acesta, fiinţa umană reuşeşte ceea ce înţeleptul Socrate numea „o rodnică cunoaştere de sine”. În această expresie, cei inițiați, marii înţelepţi ai acestei planete, identifică Sinele cu această Realitate ultimă supremă, veşnică, dumnezeiască, ce este definită prin intermediul termenului sanscrit Atman. Acest aspect esențial este menționat într-un mod criptic în dictonul ce figura pe frontonul faimosului templu de la Delphi: „Cunoaşte-te cu adevărat, în esenţiala ta profunzime, pe tine însuți, căci astfel vei cunoaşte Universul, zeii, dar şi energiile dumnezeieşti care fără încetare îl mişcă şi îl însufleţesc”. La scară umană, conştiinţa este şi rămâne capacitatea de a cuprinde, de a îngloba, de a experimenta şi de a reflecta multe dintre tot şi toate cele ce există în cadrul Creației şi Manifestării lui Dumnezeu. La scară umană, conştiinţa cuprinde şi reflectă atât lucrurile ce există în afara noastră, cât şi fiinţele.

În strânsă legătură cu transformarea spirituală ce caracterizează fiecare fiinţă umană, capacitatea de a cuprinde şi de a reflecta cât mai multe dintre tot şi toate cele ce există în cadrul Creației şi Manifestării Dumnezeieşti variază considerabil de la o fiinţă umană la alta. Într-un anume mod oglindeşte conştiinţa unui ignorant doar o mică parte dintre tot şi toate cele ce există în cadrul Creației şi Manifestării Dumnezeieşti, şi cu totul altfel reflectă tot şi toate cele ce există în cadrul Creației şi Manifestării Dumnezeieşti conştiinţa unei ființe umane ce a atins deja o înaltă treaptă a înţelepciunii dumnezeieşti. Luaţi aminte că în universul lăuntric al fiinţelor umane în care începe să se dezvăluie şi să se reveleze realitatea formidabilă, plină de taine, a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), în conştiinţa unor astfel de ființe umane survine o transformare rapidă, uimitoare, care modifică apoi perspectiva și transformă punctul predominant de vedere atât asupra realității înconjurătoare, cât şi asupra realității plurivalente a universului lăuntric al acelor fiinţe umane.

În conştiinţa unor astfel de ființe umane survine şi uneori persistă o mutaţie colosală şi formidabilă. Revelațiile pe care le avem pe măsură ce accesăm realitatea supremă, nemaipomenită, a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) ne ajută să descoperim, într-un mod rapid, direct şi inefabil, corespondenţa tainică, neîncetată ce există între Microcosmosul fiinţei noastre şi Macrocosmosul în care existăm cu toţii şi care ne îmbrăţişează neîncetat.

La nivel universal, Conştiinţa Dumnezeiască omniscientă, omnipotentă şi omniprezentă, care nu are margini, care îmbrăţişează fără încetare tot şi toate cele ce există în cadrul Creației şi Manifestării Dumnezeieşti a Macrocosmosului, este şi rămâne aspectul esenţial al existenţei prin a cărei sui generis mişcare a fost creat la începutul tuturor începuturilor Macrocosmosul ce a apărut din Mahayoni-ul arhigigantic, atotcuprinzător al Eternului Feminin, Maha Shakti.

Atât Macrocosmosul, cât şi Microcosmosul fiecărei ființe umane nu sunt în esenţă altceva decât conştiinţă. Această taină este, de altfel, dezvăluită în celebrul tratat Brihadaranayaka Upanishad care, atunci când se referă la Realitatea Dumnezeiască Ultimă, afirmă: „Această gigantică Ființă dumnezeiască unică, infinită, fără margini, este şi rămâne în veşnicie un ocean de conştiinţă ce îmbrăţişează fără încetare totul”.

Atunci când este privită dintr-un punct de vedere metafizic, se poate spune că, de fapt, Conştiinţa Dumnezeiască sau Principiul Suprem Dumnezeiesc ce este conştient, este transcendent, este acela care face posibilă manifestarea conştiinţei personale. Astfel, se poate spune că, în realitate, conştiinţa umană îşi are sursa, îşi are izvorul în Conştiinţa Dumnezeiască eternă. Înţelepţii yoghini au folosit dintotdeauna o metaforă foarte sugestivă pentru a sugera astfel raportul ce există între conştiinţa egotică limitată, caracterizată de identificarea iluzorie cu învelişul mental (în limba sanscrită manomaya kosha), dar şi cu nenumăratele sale gânduri, şi Conştiinţa Dumnezeiască unică, veşnică şi atotcuprinzătoare. Această metaforă sugestivă este aceea a valurilor care apar şi a oceanului din care aceste valuri apar, iau naştere, şi apoi se întorc în realitatea gigantică a oceanului. Atât valurile nenumărate, cât şi spuma, chiar dacă acestea apar pe suprafața oceanului, nu sunt în realitate decât nişte apariții efemere, deoarece toate acestea nu sunt nimic altceva decât apa ce provine din masa imensă de apă a oceanului şi, mai devreme sau mai târziu, oricât de înalte au fost sau sunt aceste valuri, în final ele se vor contopi toate, fără nicio excepție, cu oceanul cel gigantic. Aşa cum ne putem da seama cu uşurinţă, valurile nenumărate ale oceanului nu au o existență prin ele însele, ci sunt doar o parte integrantă din acel ocean, având doar în aparență o viaţă separată, care este cu totul trecătoare.

În conformitate cu perspectiva şcolilor spirituale nondualiste, această Conştiinţă Dumnezeiască supremă care este o părticică sau, altfel spus, este o scânteioară din Dumnezeu, este în totalitatea ei beatifică (în limba sanscrită ananda) şi totodată este într-un mod copleșitor reală (în limba sanscrită sat).

Termenul sanscrit sat poate fi, de asemenea, definit ca fiind Pura Existenţă. Despre aceasta, modelul nostru dumnezeiesc Iisus a spus cândva: „Cunoaşteţi Adevărul Ultim Dumnezeiesc, căci acest Adevăr vă va face să fiţi şi să rămâneți liberi”. Această Conştiinţă Supremă, eternă, dumnezeiască nu poate fi cunoscută cu uşurinţă în exterior, dar totuşi poate fi descoperită, poate fi realizată, poate fi revelată lăuntric în esența ultimă a universului nostru lăuntric. Realizarea plenară profundă sau, altfel spus, revelarea prin experienţă directă a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) reprezintă, ca să spunem aşa, aspectele „alfa” şi „omega” ale tuturor formelor de yoga veritabilă.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:
Înţelepciunea este o expresie a cunoaşterii net superioare, profunde de sine, a stăpânirii depline de sine, a unei permanente călăuziri în viaţă în conformitate cu Principiile dumnezeieşti, universal valabile (I)
Conștiința și enigmele ei

 

yogaesoteric
30 noiembrie 2023