Încă o punte între ştiinţa actuală şi ştiinţa milenară yoga – cortexul medial posterior

de Haris Alexandru

În ultimii ani diferite echipe de cercetători din domeniul neuroştiinţelor au studiat în mod special o anumită zonă a cortexului cerebral denumită cortexul medial posterior (CMP) sau cortex posteromedial în corelaţie cu aspecte ale conştiinţei fiinţei umane referitoare la sine însuşi. Aşa cum s-a observat în urma multiplelor studii, zona corticală posteromedială prezintă caracteristici care arată implicarea CMP în conştientizarea de sine a fiinţei umane. Ca un aspect conex cu aceasta este faptul că zona CMP ca localizare concretă se află situată între cele două emisfere cerebrale în partea posterioară, sub creştetul capului, înainte de lobul occipital, adică chiar zona în care, în plan subtil, se află partea superioară, finală a canalului energetic central – SUSHUMNA NADI.  

Zona cortexului medial posterior (include cortexul cingulat posterior şi cortexul medial parietal, sau, altfel spus, ariile corticale Brodmann 23, 29,30,31, 7m). (poză preluată din articolul Neural connections of the posteromedial cortex in the macaque, Josef Parvizi, Gary W. Van Hoesen, Joseph Buckwalter, and Antonio Damasio, PNAS ianuarie 31, 2006, vol. 103, no. 5, pag. 1563–1568).

Referitor la cortexul posteromedial, la sfârşitul anilor ‘90, trei echipe diferite de cercetători au arătat că:
• această zonă este inactivă în timpul somnului (Maquet 1997)
• această zonă este inactivă în timpul anestezierii cu propofol (Fiset 1999)
• CMP este prima regiune cerebrală cu activitate crescută a coretexului în care începe să apară activitate cerebrală la pacienţii care îşi revin din stadiul vegetativ (comă)  (Laureys 1999)

De asemenea, la începutul anilor 2000, Raichle şi colaboratorii săi au arătat că această arie corticală este cea mai activă la orice om obişnuit, cu sănătate normală, atunci când acesta este rugat să închidă ochii şi să se liniştească, să devină conştient de el însuşi. Aceste echipe au mai observat că în această stare CMP consumă cu 40% mai multă glucoză comparativ cu media de consum a emisferelor cerebrale (Raichle 2001, Raichle 2002). În corelaţie cu această observaţie făcută de Raichle şi colaboratorii săi, precizăm faptul că s-a constatat că după meditaţii profunde anumite fiinţe umane simt nevoia să consume alimente dulci, aceasta indicând faptul că apare dinamizarea acestei zone în timpul meditaţiilor, aspect cunoscut în tradiţia yoghină.

De o importanţă specială este descoperirea faptului că această arie corticală, CMP, împreună cu cea parietală laterală şi medială prefrontală, prezintă în mod obişnuit o scădere a activităţii în momentul în care fiinţa umană trebuie să realizeze anumite activităţi ce îi solicită atenţia spre exterior, când fiinţa uită de sine. S-a observat o excepţie de la aceasta – momentele în care activităţile impuneau o referire a subiectului la sine însuşi (Raichle 2001, Fox 2005).

Aceleaşi aspecte au fost comunicate şi de Lou şi Kjaer împreună cu echipele lor de studiu care au observat că atunci când fiinţele umane se gândesc la cum şi-ar descrie propria personalitate şi aparenţa fizică, în timpul orientării conştiinţei către propria fiinţă, activitatea CMP creşte în intensitate, iar când aceiaşi subiecţi trebuiau să facă judecăţi comparative despre o altă persoană apărea o dezactivare a acestei zone (Lou 2004, Kjaer 2002).

În anul 2008, a apărut în PLoS (Public Library of Science) Biology în versiunea online un studiu care viza determinarea compoziţiei unui aşa-zis „miez structural” al cortexului cerebral uman. Echipa de cercetare a observat că structura centrală a acestui miez este chiar cortexul medial posterior. Aspect neîntâmplător, dat fiind faptul că această zonă este proiecţia fizică a părţii finale al lui SUSHUMNA NADI. De asemenea, acest studiu a mai arătat că în interiorul acestui miez există un grad mare de cuplare între cele două emisfere cerebrale, sugerând că acţionează ca un singur sistem de unde sunt coordonate procesele în ambele emisfere. De asemenea, studii referitoare la reţelele funcţionale cerebrale de bază au raportat o densitate mare de conexiuni puternice funcţionale în cortexul posterior (Fox 2006).

În 2010, un grup de cercetători italieni a publicat în revista de specialitate Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry rezultatele unui studiu care arăta următoarele: „cortexul medial posterior se corelează selectiv cu o reţea de celule nervoase, arătând o suprapunere considerabilă peste reţeaua funcţională de bază, aducând contribuţii importante la procesele ce implică referirea la propria fiinţă şi conştienţa”.

Anul acesta, în data de 3 septembrie, pe site-ul Science Daily, unul din cele mai importante site-uri de date ştiinţifice de actualitate, a apărut articolul Mathematics or Memory? Study Charts Collision Course in Brain (Matematică sau memorie? Hărţile de studiu al cursului interacţiunilor în creier), care susţinea acelaşi aspect: faptul că zona denumită cortex medial posterior este foarte activă când este vorba de procese introspective şi devine inactivă în momentul în care persoana respectivă îşi orientează atenţia spre exterior. Vă prezentăm în continuare câteva fragmente semnificative din materialul respectiv.
„CMP, situată aproximativ în zona unde cele două emisfere ale creierului se întâlnesc, prezintă mare interes pentru neuroştiinţă datorită rolului său central în activităţile introspective.
«Această regiune din creier este în mod faimos conectată cu multe alte regiuni ale creierului care sunt importante pentru funcţii cognitive înalte», a spus dr. Josef Parvizi (autorul principal al studiului – n.a.), conferenţiar în neurologie şi neuroştiinţe, director al programului Stanford’s Human Intracranial Cognitive Electrophysiology. «Dar este foarte greu să ajungi (la ea – n.a.). Este situată atât de profund în interiorul creierului că majoritatea metodelor electrofiziologice utilizate în mod obişnuit nu o pot accesa.
(…) Parvizi împreună cu colegii de la Stanford au arătat că au găsit o modalitate de a înregistra direct şi sensibil emisia neuronilor din această regiune inaccesibilă în mod obişnuit. Procedând în acest fel, cercetătorii au observat că anumite grupuri de celule nervoase din CMP care sunt cele mai active când subiectul cercetărilor îşi aminteşte ceva din propriul trecut sunt puternic inhibate când se fac calcule matematice. (…)
Cea mai mare parte a informaţiilor privind rolurile diferitelor părţi ale creierului au fost obţinute prin tehnici cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară funcţională (RMNf), care măsoară cantitatea de sânge care circulă prin variate regiuni ale creierului ca element de măsură al activităţii cerebrale în acele regiuni. (…)
Cu toate acestea, RMNf a arătat că CMP este destul de activă în timpul proceselor introspective cum ar fi reamintirea propriilor acţiuni («am luat micul dejun astăzi») sau visarea cu ochii deschişi, şi mai puţin activă în procesarea senzorială exterioară («cât de departe este acela care merge pe jos?»). «Oricând dai atenţie lumii exterioare, activitatea sa scade», a spus Parvizi. (…)
Pentru acest studiu, cercetătorii de la Stanford au aplicat o tehnică înalt sensibilă pentru a demonstra că sarcinile cognitive cu focalizare introspectivă şi cele cu focalizare exterioară interferă una cu cealată, deoarece impun necesităţi diferite pe aceleaşi circuite cerebrale.”

Toate echipele de cercetători menţionate, precum şi altele care nu au fost precizate aici, au reuşit să demonstreze că această arie a scoarţei cerebrale numită cortex medial posterior, care din punct de vedere al localizării s-ar putea spune că „înveleşte” zona terminală a lui SUSHUMNA NADI, este implicată în special în procesele care vizează priza de conştiinţă a oricărei persoane asupra propriei fiinţe şi a diferitelor realităţi în care este inclusă fiinţa şi pe care le aduce în interiorul conştiinţei sale (amintiri, subiecte de meditaţie) şi de asemenea face parte din miezul structural de coordonare unitară a proceselor din emisferele cerebrale. Aceste descoperiri sunt concordante cu ceea ce se cunoaşte în tradiţia yoghină despre anumite zone energetice focar de la nivelul capului, şi care își au localizarea în regiunea precizată pentru CMP.

Când ştiinţa milenară yoga şi ştiinţa actuală, aşa-zis modernă, vor ajunge cu adevărat să îşi dea mâna, multe din misterele fiinţei umane şi ale universului vor fi revelate şi explicate pe înţelesul tuturor.

Bibliografie:

A E Cavanna, G Geminiani, F D’Agata, K Sacco, S Duca, A Bagshaw, F Cauda – Functional connectivity of the posteromedial cortex, J Neurol Neurosurg Psychiatry 2010;81:e9 doi:10.1136/jnnp.2010.217554.22
Fiset, P., Paus, T., Daloze, T., Plourde, G., Meuret, P., Bonhomme, V., Hajj-Ali, N.,Backman, S. B. & Evans, A. C. – J. Neurosci. 1999, 19, 5506–5513.)
Fox, M. D., Snyder, A. Z., Vincent, J. L., Corbetta, M., Van Essen, D. C. & Raichle, M. E. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 2005, 102, 9673–9678.
Fox MD, Corbetta M, Snyder AZ, Vincent JL, Raichle ME  Spontaneous neuronal activity distinguishes human dorsal and ventral attention systems. Proc Natl Acad Sci U S A 2006, 103: 10046–1005.
Kjaer, T. W., Nowak, M. & Lou, H. C. NeuroImage 2002, 17, 1080–1086.
Laureys, S., Goldman, S., Phillips, C., Van Bogaert, P., Aerts, J., Luxen, A., Franck, G. & Maquet, P.-  NeuroImage 1999, 9, 377–382.
Lou, H. C., Luber, B., Crupain, M., Keenan, J. P., Nowak, M., Kjaer, T. W., Sackeim, H. A. & Lisanby, S. H. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 2004, 101, 6827–6832.
Maquet, P. – J. Neurol. 1997,244, S23–S28.
Plos Biology, July 2008, Volume 6, Issue 7, e159 – “Mapping the Structural Core of Human Cerebral Cortex”
Raichle, M. E., MacLeod, A. M., Snyder, A. Z., Powers, W. J., Gusnard, D. A. & Shulman, G. L. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 2001, 98, 676–682.
Raichle, M. E. & Gusnard, D. A. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 2002, 99, 10237–10239.   
http://www.sciencedaily.com/
 

Citiţi şi:

De ce Dumnezeu nu va pleca. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei (2)

Fiinţa umană îşi poate controla stările psiho-mentale controlându-şi undele cerebrale
 
 

yogaesoteric
3 octombrie 2012