Încearcă democrații să declanșeze un război civil?

Ori de câte ori te afunzi în istoria modernă a conflictelor interne naționale, vei da neapărat peste relatări post-criză ale unor oameni care au spus „Nu ne-am așteptat la asta….…” sau „Violența ne-a lovit din senin….…”. În general, erau oameni neatenți și care au supraviețuit doar din pur noroc.

Mă gândesc mult la această dinamică în ultima vreme. Văd un contingent mare al societății americane (poate 25% din populație) care a fost radicalizat sau supus unei spălări de creier dincolo de orice rațiune sau reparație. Acești oameni (stânga) acționează în adâncul unei bule protectoare de propagandă și fanatism; ei funcționează într-o conștiință colectivă care nu se abate de la cerințele gardienilor lor. Nu se poate discuta rațional cu ei și nici nu pot fi satisfăcuți. Ei tânjesc după putere și după suferința oricui li se opune.

Se poate observa o diferență imediată între cele două tabere. Conservatorii sunt atât de independenți încât ne certăm constant între noi. Poate că suntem de acord asupra valorilor de bază (chiar și în acest caz, uneori ne certăm), dar în ceea ce privește politica și acțiunile, rareori ne dăm mâna.

Pentru stânga politică, orice dezacord cu majoritatea duce la ostracizarea imediată. Viziunea colectivă predominantă nu tolerează rebeliunea personală. Numai gardienii pot schimba concepțiile sau misiunea mulțimii.

Este ciudat atunci că această dihotomie a dus la faptul că, în realitate, conservatorii, cu valorile lor de libertate și independență, caută ordinea. În același timp, stânga, în uniformitatea sa orwelliană de gândire, caută haosul și deconstrucția civilizației. Ai crede că relația ar fi inversată, dar așa a fost întotdeauna.

Privind înapoi la evenimentele Revoluției Bolșevice și la lunga listă de tulburări marxiste din Europa după Primul Război Mondial, nu ar fi fost deloc cazul să fie surprinzător pentru europeni că vor izbucni conflicte interne. Nu ar fi fost cazul să fie surprinzător că oamenii vor urma înclinația lor naturală de a se ralia în jurul moștenirii lor fondatoare, mai degrabă decât să se supună relativismului cultural și moral al stângii radicale.

Fascismul era popular tocmai pentru că oferea adăpost împotriva haosului și degenerării comunismului. Războiul și brutalitatea care au urmat au fost văzute ca o echilibrare a balanței. Europenii voiau să se asigure că niciodată comuniștii nu vor mai avea șansa să provoace haos.

Pentru a fi clar, ambele sisteme de guvernare sunt autoritare și pot duce la rezultate monstruoase, dar dragostea comunismului pentru sabotaj economic, acțiuni de masă și violență politică sunt aproape întotdeauna un precursor al represiunii fasciste. Publicul nu îmbrățișează fascismul în vid, ci e nevoie să fie constrâns de o amenințare existențială.

Întrebarea este: poate fi învinsă subversiunea comunistă fără a se recurge la măsuri „autoritare”? Este o republică constituțională echipată pentru a face față acestui tip de amenințare? Când cineva poartă război împotriva societății tale pe plan intern, există o modalitate de a-l combate în timp ce rămâi civic? Probabil că nu.

Asistăm astăzi în SUA și Europa, în toate privințele, la o insurgență marxistă/comunistă. Este dificil să determinăm în ce stadiu ne aflăm în acest război. Am trecut cu mult dincolo de stadiul propagandei și al influenței mulțimii, intrând în domeniul violenței politice, cu multiple tentative de asasinat și atacuri teroriste împotriva țintelor civile.

Păzitorii mișcării comuniste „woke” sunt, în mod evident, politicienii democrați și influențatorii din mass-media. Aceștia au încurajat în mod constant și activ isteria și violența în masă. Au folosit manipularea mass-media pentru a proteja grupuri activiste precum Antifa, pretinzând că astfel de organizații nu există. Ori de câte ori activiștii provoacă vătămări sau moarte, mass-media și liderii politici se mobilizează imediat pentru a apăra acea acțiune, ca și cum ar fi justificată.

Când sunt întrebați de ce democrații continuă pe calea militantismului, răspunsul lor este că Donald Trump este un „dictator și un fascist”. Cu toate acestea, aceiași oameni nu par să poată da un singur exemplu legitim al modului în care Trump se comportă ca un dictator.

Deportarea imigranților ilegali? Majoritatea țărilor de pe Pământ au legi de bază privind imigrația și le aplică mult mai sever decât administrația Trump. Reducerea programelor federale și a numărului de angajați? Președintele are dreptul să reducă risipa din cadrul guvernului federal. Dar utilizarea Gărzii Naționale în orașele americane? Liderii democrați din aceste orașe au ajutat activiștii violenți, contribuind la perturbarea operațiunilor ICE și punând în pericol viața agenților. Dacă nu doresc prezența Gărzii Naționale în orașele lor, ar fi necesar să înceteze războiul împotriva oficialilor din domeniul imigrației.

De la remodelarea sălii de bal a Casei Albe de către Trump până la trupele americane care combat traficanții de droguri, tot ceea ce face Trump este exagerat de democrați într-un scenariu de „sfârșit al democrației”. Adepții lor, niște idioți utili, iau apoi aceste afirmații ca pe o permisiune de a crea și mai multă agitație.

În special închiderea guvernului devine un punct de legătură pentru această agendă. Senatul are nevoie de doar cinci voturi democrate pentru a redeschide guvernul cu un proiect de lege de finanțare curat, dar democrații refuză să înțeleagă rațiunea. Între timp, ei dau vina pe republicani pentru consecințele închiderii, căutând în mod specific suferința publică ca pârghie asupra conservatorilor.

Trump este deja tras la răspundere pentru închiderea prelungită a EBT. Democrații își cunosc bine publicul. Ei știu că armata celor care vor facilități gratuite este îndreptățită, vicioasă și ușor de manipulat.

Am avertizat despre acest rezultat la începutul lunii; democrații luptă din greu pentru ca închiderea să continue, deoarece creează o teamă mai mare în rândul electoratului lor. Cu toate acestea, dacă republicanii cedează, democrații vor folosi aceeași amenințare de tulburări civile din nou și din nou. Guvernul va fi sub controlul lor, chiar dacă au pierdut alegerile.

Retorica democraților a fost chiar mai rea decât de obicei. Președintele DNC, Ken Martin, a susținut recent pe MSNBC că:

„Sarcina Partidului Democrat în acest moment este să câștige alegerile. Acesta este obiectivul nostru. Dar s-ar putea să ne apropiem de momentul în care ne vom afla într-o adevărată dictatură, iar un regim autoritar va fi distrus complet Constituția. Atunci alegerile nu vor mai conta, iar rezistența va arăta complet diferit. Și s-ar putea să ne apropiem de acel moment.”

Senatorul Chuck Schumer a făcut, de asemenea, declarații provocatoare, chemând la „rezistență” împotriva lui Trump:

„Aceasta este tiranie. Asta se petrece în dictaturi……. Nu-mi pasă dacă ești democrat, republican, liberal, conservator, moderat – oamenii ar fi necesar să se ridice cu forță împotriva acestei situații….…”

Într-o discuție ciudată și evident incitantă la MSNBC, Joy Reid și Jasmine Crockett au trimis multiple semnale către stânga, abia ascunzându-și intenția:

Joy Reid: „Ne aflăm într-un moment în care mulțimea MAGA este înarmată până în dinți și nu se sfiește să o arate. Așadar, toată lumea trebuie să ia armele – fie că este vorba de vot, de pancarte de protest sau de orice altceva – pentru că nu mai este vorba doar de politică; este vorba de supraviețuire.”

Jasmine Crockett: „Absolut, Joy. Este un război, nu o bătălie. Vorbim despre sufletul acestei țări, despre supraviețuirea democrației sau distrugerea ei sub fascism. Și da, trebuie să ne înarmăm cu tot ce avem – adevăr, prezență la vot și tenacitate. Cealaltă parte ne-a declarat război cu mult timp în urmă.”

Numeroși democrați de pe rețelele de comunicare virtuală anunță, fără echivoc, că vor ca toți conservatorii să moară și aliații lui Trump să fie umiliți sau eliminați. Când vor reveni la majoritatea guvernamentală și vor recâștiga puterea, spun ei, conservatorii vor plăti un preț teribil pentru că au îndrăznit să li se opună.

Dar dacă trăim sub un regim fascist, așa cum afirmă ei, atunci cum ar putea să se aștepte să revină la putere? Dacă alegerile sunt încă o opțiune, atunci stânga nu este prea serioasă în ceea ce privește afirmațiile sale despre fascism.

Un exemplu perfect este cursa pentru primăria New York-ului, care se desfășoară cam așa cum am prezis eu cu luni în urmă. Zohran Mamdani (un socialist/comunist de lux, cu părinți bogați) are un avans considerabil în sondaje față de toți ceilalți candidați. Așa cum am remarcat la începutul cursei, Mamdani este finalul natural al stângii politice – o combinație a tuturor grupurilor care urăsc civilizația occidentală, concentrate într-un singur om.

Democrații dublează miza. Mamdani a menționat cu mândrie acest fapt într-un discurs recent din campanie, argumentând că cea mai bună cale a democraților este să înainteze orbește. Cu alte cuvinte, ei nu ar fi necesar să reflecteze asupra lungii liste de eșecuri, ci să se arunce cu capul înainte în haosul radical.

Democrați proeminenți precum AOC și Bernie Sanders îl susțin deschis pe Mamdani. Ne place sau nu, acesta este cursul pe care îl urmează partidul lor, ceea ce înseamnă că un conflict violent este inevitabil. Dacă democrații sunt sinceri în retorica lor de a „se răzbuna” pe conservatori odată ce vor reveni la putere (nu avem niciun motiv să credem că glumesc), atunci regulile supraviețuirii dictează că stânga nu poate fi lăsată să revină la putere.

Dacă liderii democrați vor continua pe calea perturbării deportărilor ilegale și a amenințării oficialilor din domeniul imigrației, atunci americanii vor sprijini din ce în ce mai mult intervenția Gărzii Naționale. Publicul ar putea chiar să sprijine arestarea acelor politicieni.

Dacă stânga incită la violență în masă din cauza pierderii beneficiilor SNAP, gardienii va fi nevoie să fie arestați sau îndepărtați din țară. Se poate să nu fim de acord cu constituționalitatea reacției, dar calea care ne-a condus la aceasta este de necontestat. Stânga provoacă aceste reacții; ei fac imposibilă o rezolvare pașnică.

Au mers atât de departe în comportamentul lor, încât e necesar să întreb: o fac intenționat pentru a declanșa un război civil sau o reacție autoritară? Chiar cred că vor putea folosi instabilitatea națională ca armă pentru a obține ceea ce vor?

Teoria mea de lungă durată, încă de când Trump a candidat la președinție în 2016, este că el reprezintă un țap ispășitor perfect pentru un colaps al SUA indus de stânga/globalism. De fapt, de mulți ani am susținut că, dacă conservatorii și patrioții adevărați (nu neoconservatorii) ar câștiga vreodată puterea guvernamentală legitimă, elitele ar distruge pur și simplu sistemul și ar face să pară că este vina noastră.

Acest plan pare să se desfășoare chiar acum. Gardienii progresiști folosesc activiștii de extremă stânga ca muniție pentru a induce o criză sau un război intern.

Gândiți-vă la Revoluția Bolșevică: gardienii au stârnit o revoluție a săracilor și a clasei muncitoare, dar Lenin și Troțki proveneau amândoi din clasa mijlocie superioară (ca Mamdani). Ei bine, Karl Marx provenea dintr-o familie din clasa mijlocie superioară și s-a căsătorit cu o femeie bogată! Când datoriile și refuzul său de a avea un loc de muncă stabil l-au ajuns din urmă, a trăit din banii unor binefăcători bogați.

Gardienii de stânga rareori împărtășesc luptele muncitorilor asupriți pe care pretind că îi reprezintă; ei folosesc clasa muncitoare și săracii doar ca instrumente pentru a obține puterea și a-și distruge dușmanii ideologici.

Asta fac liderii democrați cu mulțimea de bolnavi psihici pe care au adunat-o. Ei îndreaptă hoarda naivă și dezlănțuită către inima țării și speră să creeze suficient haos încât Trump, conservatorii, naționaliștii, noi toți să fim învinuiți pentru răspunsul fără compromisuri care va urma.

Poate că speră că, în acest proces, conservatorii vor sări la întâmplare în trenul totalitarismului; că vom arăta ca niște răufăcători. Cred că progresiștii subestimează hotărârea americanului obișnuit de a vedea ordinea restabilită. A juca rolul victimei s-ar putea să nu-i ajute să câștige prea multă empatie din partea publicului de data aceasta.

Este greu de spus care va fi rezultatul final, dar mi se pare dificil să văd un rezultat care să nu includă conflicte considerabile și, din păcate, vărsare de sânge. Și, să fiu sincer, cea mai mare parte a acestora va cădea probabil asupra stângii. Pentru binele lor, sper că își dau seama că sunt folosiți doar pentru a promova o agendă, iar celor care îi controlează nu le pasă de fapt ce se va petrece cu ei în final.

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
Fără milă: stângiștii woke sunt problema și este necesar ca ei să plece
Stânga și globaliștii s-au contopit într-o entitate îngrozitoare

 

yogaesoteric
4 noiembrie 2025