Inițiere în proiecte secrete – Interviu cu Emery Smith (II)

Un episod din seria Dezvăluiri Cosmice, avându-i ca gazdă pe David Wilcock și invitat pe Emery Smith, a adus în discuție ce este nevoie pentru a fi acceptat în programele secrete unde se lucrează cu extratereștri și tehnologie avansată.

Citiți prima parte a articolului

David Wilcock: Ei au făcut vreodată greșeli? Te-au lăsat vreodată să afli ceva accidental, ceva ce ei nu doreau cu adevărat ca tu să știi?

Emery Smith: Mereu, la modul constant.

D.W.: Chiar? Cam ce fel de greșeli?

E.S.: Greșeala era să ai tehnicienii într-o întâlnire când aceasta era cu adevărat doar pentru managerii ce se ocupau de acel trup sau de acel dispozitiv sau navă. Așa că, au fost multe dăți în care au scurtat întâlnirea, iar noi era nevoie să părăsim încăperea, iar oamenii care conduceau acea încăpere operațională sau acel echipament sau autopsie ET erau informați de multe aspecte și date cum ar fi … mai târziu am aflat … de unde au venit, adică planeta exactă de unde au venit, din ce sistem au venit, dacă sunt dimensionali sau inter-dimensionali, dacă sunt de tipul stelei cu 5 colțuri și de ce este așa (forma umană cu un cap, două brațe, două picioare). Și dacă nu, de ce nu sunt de tipul stea cu 5 colţuri – din cauză că poate respectivele entităţi erau concepute de acești ET. Au existat mulți ET pe care i-am găsit și care aveau animale de companie cu ei, animale de companie ET pe care noi mai târziu le-am etichetat și am căutat să le alocăm o specie, o delimitare. Şi ei sunt de asemenea din același sistem. Existau de asemenea ET ce transportau ființe mari, dar care nu erau ET, era ca și cum noi am vedea elefanți și vietăţi de acest gen, care nu proveneau din sistemul lor. Deci poate ei braconau aceste vietăţi sau îi duceau înapoi sau altceva, nu aș putea zice. Căci până ajungi la acel nivel care să îţi permită să știi aproape tot, chiar este necesar să fii acolo un timp foarte îndelungat, iar eu, din păcate, am plecat foarte devreme.

D.W.: Haide să urmărim să aprofundăm un pic mai mult, dacă vrei, ierarhia unui loc cum este BFA Kirtland, unde situaţia a început să devină interesantă pentru tine. Evident că tu ai sfârșit prin a fi profund integrat în acest sistem de autorizații, clasificare, acces, ce uși deschide cardul tău sau ce tip de sistem aveați acolo. Deci ai putea cumva să defalchezi pentru noi, care sunt diferitele nivele de clasificare și să ne spui dacă ar putea exista oameni în bază care nu au nicio idee de ceea ce se petrece cu adevărat acolo?

E.S.: Absolut. Oamenii este necesar să înțeleagă că baza (vorbim de BFA Kirtland, iar baza de Laboratoare Sandia se află pe BFA Kirtland), are propria securitate și tot restul. Și toate acele subniveluri de acolo de jos erau de asemenea contractate de multe corporații diferite ale CMI (companii medicale de diferite tipuri şi calităţi), deci nu Forțele Aeriene ale SUA fac acele operaţiuni. Noi suntem securitatea acelei amenajări. Și armata este securitatea pentru acea amenajare pe o bază a armatei. Ei nu știu nimic din ceea ce se petrece acolo. Ei știu că este Top Secret și că ar fi periculos dacă ar ieși vreo informație, ar fi în detrimentul americanilor, iar noi am putea pierde un program de rachete uriaș dacă informațiile ar ajunge la dușmanii noștri, așa că există diverse clasificări legate de cine deține aceste tipuri de niveluri diferite și laboratoare ș.a.m.d. și diversele testări care se petrec. 

Dar revenind la ceea ce tocmai ai întrebat, de obicei în 3-4 luni în care lucrezi în tipul acesta de programe, din experiența mea, doar medicală, este necesar să te ții cu adevărat de reguli și reglementări, care sunt destul de simple la început: nu poți vorbi cu nimeni, nu poți spune nimănui, nu-ți este permis să folosești niciun fel de drog sau alcool, ești testat la fiecare două săptămâni. Deci există toate aceste restricții care pentru mine la acea vreme erau ceva cu adevărat grozav, deoarece eu nu era nevoie să fac nimic. Tot ceea ce era necesar să fac era să apar. Știți, tot ceea ce era nevoie să fac era să merg la muncă și apoi să plec. Iar la fiecare 4 luni primești ceea ce se numește „1 în susˮ, iar asta însemna că primeai o altă autorizare de securitate, dacă ei scriau în raportul pe care îl întocmeau că ai făcut ceea ce se presupunea să faci.

Se făceau și verificări ale trecutului în mod constant, legate de tot. Dacă erai tras pe dreapta pentru o amendă pentru viteză, cel mai bine era să pui mâna pe un telefon să-i anunți. Era nevoie să-i anunți în maxim 6-8 ore pentru indiferent ce făcusei și era greșit, fie că erai arestat sau ai luat o amendă pentru viteză, doar chestiuni mici. Sau dacă nu te înțelegeai cu comandantul tău, cu slujba din serviciul tău activ, orice aspect mărunt, sau dacă erai hărțuit de colegii de la serviciul tău – iar eu am fost hărțuit deoarece ei nu înțelegeau de ce lucram doar 75% din tură, dar se petrecea aşa pentru că eram cooptat în alte programe compartimentate… Uneori ei înscenau ceva pentru a le spune comandanților… ei erau chiar fermi, iar comandanții nu știau. Tot ceea ce aceştia știau era că unul dintre oamenii lor a fost scos deoarece vorbea câteva limbi străine, așa că el era scutit să lucreze în aceste programe, deoarece era un expert lingvist. Ei făceau aceste manevre. Chiar mințeau ofițerii mei din armată, spunându-le: ei bine, noi avem nevoie de el deoarece este necesar să descifreze aceasta, deoarece a fost polonez sau german sau rus, erau foarte buni în a o da cotită, iar după o vreme nimeni nu mai întreba.

D.W.: Când ai spus de minciuni, m-a făcut să mă gândesc la altceva. Dacă tu ai soldații Forțelor Aeriene și ai armatei, care în esență asigură securitatea, știind că ceva Top Secret se petrece, dar neștiind cu adevărat ce este, a existat acolo vreun tip de dezinformare care le-a fost plantată să le satisfacă curiozitatea dar care să nu fi fost nici măcar pe aproape la fel de interesantă cu ceea ce se petrecea cu adevărat?

E.S.: Ei ar fi făcut asta dacă ar fi suspectat că cineva ar „transpiraˮ informații, absolut. Imediat ce o informație ar fi transpirat sau dacă ar fi văzut gardienii de securitate vorbind într-un mod nepotrivit, la dispozitivele radio sau mobile, ei imediat ar fi pornit o campanie de dezinformare și apoi ar fi sucit-o până la sfârșitul săptămânii spunând: „Oh, asta a fost din cauza asta sau cealaltăˮ, iar apoi toată energia tuturor era: „Oh, Doamne, acest lucru era acolo, l-am văzut, știți, și a scăpat și nu, nu s-a petrecut cu adevărat, deoarece acesta a fost doar tigrul, animalul de companie al cuiva pe care-l aveam acolo și care era folosit pentru a testa droguri pe elˮ. Aceste aspecte ciudate se petreceau şi ei chiar încercau să le ascundă, iar dacă exista o persoană care chiar vedea ceva, sfârșea prin a fi omorâtă.

D.W.: Crezi că personalul armatei și al forțelor aeriene avea vreo posibilitate să-și imagineze pe ce stăteau ei cu adevărat?

E.S.: Nu, cadeții și soldații tineri abia așteptau să iasă din schimb ca să meargă să se distreze și să se simtă bine, ei îi țineau astfel pentru un motiv întemeiat. Nu erau informați în legătură cu nimic soldații care te verificau, cei care îți permiteau să treci pe poartă, absolut deloc.

D.W.: Tu ai menționat că autorizările mergeau „1 în susˮ la fiecare 4 luni. Ai putea să ne oferi vreo idee despre ce sunt aceste autorizări, să fii un pic mai specific legat de asta? Este vreun cod alfa-numeric? Există vreun nume special pentru asta?

E.S.: Există foarte multe denumiri folosite în cultura populară, pe care le găseşti şi online; oamenii vorbesc despre diverse aspecte, ei se referă la mine ca fiind „clasificare – umbrăˮ, care este un termen vechi pe care nu-l mai folosim. Acum în denumirea nivelurilor sunt folosite mai mult numerele, sunt niveluri numerice de genul Alfa22, Beta17, o sumedenie și toate astea se referă la diferite tipuri de baze și diverse tipuri de munci pe care le faci. Iar eu am ajuns la nivelul 22 … Alfa 22 și asta este tot ceea ce știu. Nu exista niciun termen popular la acea vreme pentru asta, eu eram doar un A22. 

D.W.: Aceste litere corespundeau pentru o anumită bază?

E.S.: O anumită unitate din interiorul bazei. Deci ar putea exista testări de energie, testări de aeronave, testare biologică, toate aceste aspecte diferite, iar prima literă nu înseamnă nimic. Este doar o literă care ţi se atribuie atunci când intri, şi acela va fi programul tău. Toate se pot modifica, într-o literă diferită și un număr diferit, dacă ești transferat la o altă bază sau un proiect diferit. Pentru mine a fost destul de constant, deoarece toate lucrările mele erau medicale și am rămas cumva cu asta. Am lucrat ceva la unele aeronave, dar mai mult ca să iau mostre de la aeronavă, nu să învăț despre sistemul de propulsie al acelor aeronave.

D.W.: Deci A22 într-o bază poate fi complet diferit de A22 din altă bază?

E.S.: Nu, este standard… 

D.W.: Este?

E.S.: În America de Nord. Dar este diferit de Europa sau Australia, ei au propria lor clasificare. Există clinicieni, medici și ET într-o baza care au diverse marcaje, coduri și nume.

D.W.: Deci tu ai purta ceva ce zice A22?

E.S.: Nu. Este pe banderola personală. 

D.W.: Așa… reamintești de banderolă, ai menționat banderola şi anterior.

E.S.: Totul se află pe banderolă.

D.W.: Ei poate nu doresc ca alți oameni din bază să știe care îți este gradul.

E.S.: Nu, aceasta este ceva cu adevărat nedorit, deoarece tu poți să păcălești pe cineva să-ți spună anumite informaţii dacă el crede că tu ești clasa A…, iar asta ar fi chiar rău. Şi s-a petrecut… iar aceștia nu au reușit…

D.W.: Ceea ce tu descrii aici este așa de fantastic în aparență, încât pentru majoritatea oamenilor care privesc interviul ar fi ceva abordabil doar în filmele SF. Poate ei vor să te creadă, dar ceva îi reține să accepte că este adevărat. Pentru mine, sfera de acțiune, complexitatea a ceea ce spui, sunt indicii care arată că este real, deoarece nu poți inventa asta. Este prea dens. Ceea ce spui aici, tu oferi ceva aici, faci anumite sacrificii… Tu ți-ai sacrificat posibilitatea de a vorbi cu oamenii despre aceste aspecte, nici măcar nu poți avea prieteni, nu ajungi să pui întrebări… ai putea să ne explici câteva dintre sacrificiile pe care le-ai făcut lucrând în acest mediu uimitor?

E.S.: Tehnologia la care am lucrat în diferitele proiecte în care am fost inclus ar putea să elimine problemele lumii legate de apă, ar putea curăța Fukushima în 7 zile, ar putea curăța tot acel gunoi de pe coasta Chinei și Japoniei, sute de hectare de acest fel, iar pentru mine personal și familia mea, mama a murit de cancer – toate acestea ar fi putut fi evitate dacă ei ar fi făcut publice aceste informaţii. Așa că am ajuns la un punct – după ce am lucrat cu dispozitive ZPE (Energia Punctului Zero) pe care le-am făcut să funcționeze și chiar am obținut validarea lor de la câteva laboratoare – în care viața mea a început să fie amenințată și nu din cauza chestiunilor cu ET, ci pentru că eram, posibil, unul dintre cei care ar fi putut să prezinte ceva în public. Eu sunt foarte compasiv şi sunt pentru a face publică această tehnologie și chiar m-am gândit și am simțit că viața mea este în pericol cu toate acele amenințări și apeluri telefonice și hărțuirea constantă… 

Nu poți avea o viață normală așa. Familia ta este în pericol, soția ta este în pericol, prietenii tăi sunt în pericol, oamenii nu vor să fie asociați cu tine, colegii mei din corporațiile mele principale s-au întors împotriva mea deoarece ei nu doresc… chiar dacă eu sunt deținătorul corporației în proporţie de 50%, ei pur și simplu s-au retras și au spus: „noi nu vrem ca asta să se reflecte în sistemul de credințe al corporației, că ET există și energia punctului zero și toate aceste chestiuni nebunești, decât dacă facem miliarde de dolari din astaˮ. Aceasta arată că ei nu sunt oameni integri și că vor doar să facă bani din anumite tehnologii și în rest nu vor să aibă nimic de-a face cu asta. Există şi oameni care cred că dacă sunt asociați cu mine, viața lor ar fi în primejdie. Deci este o foarte mare greutate pe care o porți pe umeri, dar eu nu mă opresc doar pentru că cineva mă hărțuiește sau cineva încearcă să mă ucidă, sau pentru că primesc toate aceste remarci defăimătoare online. Există câțiva oameni care nu sunt de acord. Nu este absolut necesar să fiți de acord, eu nu vă spun să fiți de acord, ci vă spun povestea mea, în mod sincer, și vă spun să începeţi voi înșivă să cercetaţi și să aflați, deoarece este singura modalitate prin care veți crede. Asta este ceea ce am făcut eu.

D.W.: Ei bine, vreau să-ți mulțumesc pentru curajul de a ieși în față cu aceste informaţii. Ceva mi-a trecut prin cap în timp ce vorbeai, iar asta înseamnă să mergem înapoi la bază deşi vorbim acum despre sacrificii. Sunt curios dacă a existat vreodată vreo scenă în care, de exemplu, un tip vine la tine și deşi el nu ar avea voie să vorbească cu tine, este foarte agitat, se uită în jur și-ți spune ceva ce nu ar fi permis. Ți s-a petrecut vreodată așa ceva sau erați așa de închiși că era imposibil?

E.S.: Ei bine, după ce am fost acolo atât de mulți ani, oamenii chiar încep să se deschidă. Începem să știm că o anumită persoană a fost acolo de așa de mult timp și evident că nu va spune ceva greșit sau va fi capabilă să țină un secret. Dar în continuare nu-ți este permis să fraternizezi cu nimeni de nicăieri. Nu poți fi prieten cu cineva, nu poți să te întâlnești cu cineva din acest laborator, nu poți… chiar este așa de strict.

D.W.: Ei bine, Emery, vreau să-ți mulțumesc pentru ceea ce faci aici. Perspectiva pe care această tehnologie ne-o prezintă pentru întreaga lume, cred că face să merite pentru amândoi să ne punem viețile în pericol pentru a realiza emisiunea…

Citiţi şi:

Jared Rand – Un alt insider al Programului Spațial Secret ne dezvăluie tehnologii din altă lume

David Wilcock: Cultul cargourilor şi Programul Spaţial Secret (I)

yogaesoteric

19 septembrie 2019