Institutele Confucius sau Institutele Mao? Eforturile Chinei de a ne educa tinerii (I)
„Este ca și cum universitățile străine lucrează pentru noi.” – dna Xu Lin, director Hanban la momentul declarației, membră în Consiliul de Stat al Chinei
Aceasta este una dintre declarațiile oficiale ale directoarei Hanban (agenția care administrează toate Institutele Confucius la nivel global). Ea explică într-un interviu cum sistemul Institutelor Confucius este proiectat astfel încât Beijing controlează educația din străinătate tocmai prin faptul că Beijing trimite manuale și profesori din China pentru aceste institute, iar universitățile din Occident care găzduiesc institutele ajung astfel să lucreze pentru ei (Beijing).
Interviul a fost afișat pe site-ul Hanban și este redat în filmul documentar “În Numele lui Confucius”, care investighează și expune unul dintre cele mai complexe mijloace de influență ale regimului chinez în alte țări – Institutele Confucius. Beijing instalează aceste institute în universitățile din Occident, câștigând astfel acces la noi generații de studenți pe care Beijing le educă cu manuale și profesori din China.
În rândurile de mai jos vom urmări să explicăm ce sunt Institutele Confucius şi care este rolul lor, bazându-ne pe rapoartele elaborate de Centrul de Excelență pentru Comunicații Strategice al NATO (NATO StratCom COE), Senatul SUA, Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Asociația Națională a Savanților din America, Comisia pentru drepturile omului a Partidului Conservator din Marea Britanie, precum și altele.
Potrivit Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius (IC) sunt organizații educaționale sponsorizate de Partidul Comunist Chinez (PCC), care predau limba, cultura și istoria chineză la nivel primar, secundar și universitar în afara Chinei, dar care avansează de asemenea narativul preferat de Beijing și subminează principii academice importante, cum ar fi autonomia instituțională și libertatea academică.
De aceea, având în vedere imaginea universităților ca fiind un reper al libertății de exprimare și al gândirii academice, instituțiile partenere riscă să devină un punct de intrare pentru agenda politică a regimului chinez în Occident.
În România există Institute Confucius la Sibiu, în cadrul Universității „Lucian Blaga”, la Cluj Napoca, în cadrul Universității Babeș Bolyai, la Brașov, în cadrul Universității Transilvania și la București, în cadrul Universității București. Există de asemenea clase Confucius la Deva, în cadrul Liceului de Artă, și la Constanța, în cadrul Universității Ovidius. Cursuri de limba chineză ale regimului chinez se mai predau și în alte orașe din țară precum Galaţi, Iaşi, Craiova, Suceava, Giurgiu, Bacău.
Cum este posibil ca regimul chinez să se prezinte în Occident cu numele unui personaj – Confucius – pe care tot el (regimul chinez) l-a persecutat masiv în China, și să convingă unitățile de învățământ din Occident, inclusiv unele din România, să îi încredințeze educația copiilor și să folosească prestigiul acestor unități de învățământ? Care este scopul Institutelor Confucius?
„Institutele Mao nu ar prezenta interes.” – The Economist
De ce Confucius?
Cum PCC nu se mai poate baza pe conceptele ideologice din trecut, care nu mai funcționează, sau pe creșterea economică încetinită, acesta caută să ofere atât poporului chinez cât și lumii întregi o imagine nouă asupra sa, care să permită continuitatea regimului și care să fie aplicabilă internațional. Astfel, PCC a ales amestecarea ideologiei comuniste cu unele principii din cultura tradițională chineză și promovarea Partidului ca fiind moștenitorul unei civilizații vechi de 5.000 de ani.
„Cu siguranță, China ar fi făcut puține progrese dacă aceste institute ar fi purtat numele lui Mao sau chiar al lui Deng Xiaoping. Dar împrumutând numele Confucius, a creat un brand care a fost recunoscut imediat ca un simbol al culturii chineze, radical diferit de imaginea Partidului Comunist.” – Publicația China Post
NATO StratCom COE notează că misiunea acestor institute trece de simpla educație, din moment ce institutele sunt prezentate ca factori care „contribuie la dezvoltarea multiculturalismului și la construirea unei lumi armonioase“ și sunt în fruntea diplomației culturale a Chinei, fiind încorporate și în alte inițiative precum „Un Drum, O Centură“ și Cooperarea Chinei cu Țări din Europa Centrală și de Est („17+1”).
„Prin urmare, este rezonabil să presupunem că sarcina Institutelor Confucius depășește cultura și educația“, conform NATO StratCom COE.
Care este centrul de comandă al Institutelor Confucius?
Potrivit Comisiei de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China, Institutele Confucius sunt finanțate de Departamentul de Propagandă al PCC, afiliat Departamentului Frontului Unit, și sunt de asemenea supravegheate de personal din ambasadele și consulatele chineze. Liu Yandong, fostă vicepremier al Republicii Populare Chineze, a fost directoarea Departamentului de Lucru al Frontului Unit atunci când a lansat programul Institutele Confucius în 2004.
Frontul Unit este o strategie împrumutată de la Uniunea Sovietică pentru a coopta și neutraliza posibile surse de opoziție la politicile și autoritatea PCC, și este condusă de un membru al celei mai înalte autorități din China – Comitetul Permanent al Biroului Politic.
„O serie de entități oficiale și cvasi-oficiale desfășoară activități în afara Chinei, ghidate sau finanțate de Frontul Unit, inclusiv organizații militare și guvernamentale chineze, asociații culturale și de «prietenie», precum și grupuri academice din străinătate, precum Asociațiile Studenților și Savanților Chinezi (CSSA) și Institutele Confucius.“ – Comisia de Revizuire a Economiei și Securității SUA – China
Cum se înființează Institutele Confucius?
Institutele Confucius sunt înființate în cadrul universităților din Occident printr-un acord între o universitate din China și o universitate din Occident. Înființarea Institutelor Confucius se face prin Hanban, agenția care administrează toate Institutele Confucius la nivel global, cu sediul la Beijing.
Potrivit NATO StratCom COE, organizarea Institutelor Confucius în etapa de implementare se bazează pe resurse diplomatice și Hanban este cea care solicită universității din Occident să stabilească un parteneriat cu universitatea din China. Dacă universitatea gazdă este reticentă privind parteneriatul, partea chineză apelează la canale diplomatice sau lobby pentru ca universitatea să solicite înființarea unui Institut Confucius. Presiunea de a înființa un Institut Confucius și atribuirea inițiativei ca fiind a universității din Occident servește regimului chinez pentru a-și legitima politicile prin imaginea acceptării și a simpatiei în străinătate și a spune că „Lumea salută China”.
Acordurile financiare sunt de obicei astfel încât Hanban trimite profesori, manuale și bani din China pentru funcționarea institutelor în cadrul universităților din Occident, iar universitățile gazdă furnizează active nelichide, cum ar fi spații pentru birouri pentru desfășurarea activităților institutelor.
În mod obișnuit, un Institut Confucius nou înființat primește de la Hanban în jur de 150.000 de USD ca fonduri de pornire și ulterior aprox. 100.000 de USD pentru fiecare an de funcționare. Guvernul Chinez a cheltuit din 2008 peste 2 miliarde de dolari pentru a finanța Institutele Confucius la nivel global.
“Se poate deduce în continuare că Institutele Confucius nu sunt independente din punct de vedere financiar și că cea mai mare parte a funcționării lor este asigurată de aportul de la partea chineză.” – NATO StratCom COE
Institutele Confucius au management dublu – cu directori reprezentând Guvernul Chinez și instituția gazdă din Occident și sunt obligate să raporteze proiectele și cheltuielile anuale către Hanban pentru aprobare. Contractele semnate între Institutele Confucius, universitățile din Occident și Hanban sunt uneori astfel încât cadrul legal oferă institutelor mai mult control și influență asupra stabilirii obiectivelor academice din universitățile din Occident, punând astfel în pericol libertatea academică.
Potrivit NATO StratCom COE, toate Institutele Confucius au linii directoare care includ elemente precum „promovarea excelentei culturi tradiționale chineze“. Prin urmare, ceea ce poate fi promovat sau nu în străinătate în ceea ce privește cultura chineză sunt aspecte selectate riguros și sunt conforme cu agenda politică a regimului chinez.
De asemenea, Guvernul Chinez acordă studenților implicați în bursele și programele oferite de Institutele Confucius programe culturale și de călătorie în China care vizează să ofere participanților o viziune favorabilă despre China, însă acest aspect generează două probleme: unul ar fi că finanțarea pentru aceste programe culturale și de schimb provine de la regimul chinez, ceea ce împiedică purtarea unor discuții obiective despre China, și al doilea este că percepția favorabilă asupra Chinei a participanților și diseminarea acesteia mai departe ajută la legitimizarea PCC.
„Activitățile Institutelor Confucius sunt împletite cu cea a corpului diplomatic, în special a Biroului Afacerilor Culturale. La aproape fiecare eveniment organizat de IC (festivaluri, concerte, competiții lingvistice), participă și reprezentanți ai Ambasadei Chineze la nivel de ambasador sau consul general.“ – NATO StratCom COE
Politica regimului chinez în universitățile din Occident
Potrivit NATO StratCom COE, înființarea acestor institute în cadrul universităților din Occident și injectarea de fonduri și management din China în cadrul universității gazdă reprezintă unele dintre cele mai îngrijorătoare aspecte privind operarea Institutelor Confucius, deoarece universitatea poate deveni vulnerabilă în faţa agendei politice a regimului chinez. Având management din China în cadrul universității, acest fapt limitează libertatea de exprimare academică a universității. Hanban susține că Institutele Confucius sunt similare cu alte institute ale altor guverne precum Institutul Goethe, Alliance Francaise, British Council sau Institutul Cervantes. Însă aceste institute nu există în cadrul universităților și nu au management dublu cu directori reprezentând guvernul străin.
Infiltrarea politicii regimului chinez în universitățile din Occident, supunerea universităților la respectarea legilor chineze sau la a nu dăuna acestora și interferența regimului chinez în abilitatea universităților de a lua decizii au avut loc în nenumărate cazuri la nivel global.
La sfârșitul lunii iulie a acestui an, publicația The Sydney Morning Herald a obținut contracte dintre universitățile din Australia și Beijing în care se arată că universitățile din Australia este necesar să respecte legile chineze în ceea ce privește aceste centre.
„Universitățile australiene care găzduiesc centre educaționale finanțate de Guvernul Chinez au semnat acorduri care afirmă în mod explicit că este cazul să respecte autoritatea decizională de la Beijing privind predarea în aceste centre.“ – The Sydney Morning Herald
A fost documentat faptul că Hanban interzice în aceste institute dezbaterile cu privire la chestiuni care nu sunt conforme cu politicile regimului chinez, precum Marea Revoluție Culturală Proletară (soldată cu număr uriaș de victime), mișcarea de independență, masacrul studenților din Piața Tiananmen, problemele privind Tibetul, Taiwanul, sau cele privind comunitatea uigurilor, Falun Gong, etc. Hanban face aceasta prin contractele de angajare a profesorilor chinezi semnate în China, prin contractele dintre universitățile din China și cele din Occident, sau prin ordinul primit de profesori de a evita aceste subiecte.
S-au semnalat, inclusiv în România, situaţii în care cursanţilor Institutelor Confucius li s-a interzis să vorbească în cadrul Institutului despre probleme sensibile ale Chinei de azi, precum persecutarea practicii Falun Gong de către regimul chinez, profesorii chinezi comportându-se ca şi când în cadrul Institutului s-ar aplica legile Chinei.
„Practic Falun Gong de mai bine de 7 ani. Fiind interesat de cultura Chinei și dorind să aprofundez limba chineză, m-am înscris în anul 2009 la un curs elementar de limba chineză la Institutul Confucius din Cluj. După câteva săptămâni de la începerea cursului, am dorit să fac un gest de prietenie către directoarea Institutului, Elena Feng, înmânându-i o floare de lotus confecționată din hârtie pe care scria «Falun Dafa Hao» în engleză și în chineză, adică «Falun Dafa este bună».
Doamna Elena părea neplăcut surprinsă și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă asta. I-am răspuns că știu și că practic Falun Gong în Cluj de câțiva ani. Apoi ea a încercat să mă convingă că Falun Gong este ceva rău și că nu ar fi indicat să fac așa ceva. I-am spus că eu cunosc foarte bine problemele din China și că Falun Gong este ceva benefic și mi-a adus numai aspecte bune în viața personală și de zi cu zi.
Mi-a dat floarea de lotus înapoi, am ieșit împreună din biroul ei și m-a dus la profesorul care îmi preda limba chineză. I-a explicat că sunt cursant acolo la Institut și că practic Falun Gong. Acesta mi-a spus: «Aici nu Falun Gong». Mi-a explicat că pot să vin la cursuri, dar să nu spun nimic de Falun Gong.
M-am așezat pe un scaun din hol, doamna Feng intrase între timp într-o altă sală de curs pentru câteva minute, apoi a venit înapoi direct la mine și m-a întrebat pe un ton mai nervos: «Unde ești student?». N-am înțeles pe moment ce legătură are cu discuția despre Falun Gong, dar i-am răspuns că am terminat facultatea. Apoi m-a întrebat cu ce mă ocup. I-am spus că sunt angajat la o firmă. Fără să spună nimic, a plecat în secunda doi.
M-am întrebat multă vreme după acest incident, cum e posibil ca ei să-mi poată impune în România ce să vorbesc și ce nu la un curs de limba chineză?! De ce se face politică la Institutele Confucius?”
Relatare a lui Bogdan Florescu, fost cursant al Institutului Confucius din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj-Napoca
Citiţi a doua parte a articolului
Citiţi şi:
yogaesoteric
25 noiembrie 2020