Integrarea imigranților este o gogoriță: dimpotrivă, ei ne integrează pe noi – Iată dovada!

La zece ani de la declanșarea celui mai perfid război care a existat vreodată – cel al invaziei controlate – statisticile arată că Europa stă pe o bombă cu ceas.

Când, în 2015, Angela Merkel și țucălarii ei europeni au deschis frontierele vraiște în fața imigranților, discursul oficial a fost că aceștia sunt refugiați de război.

Într-adevăr, „Primăvara Arabă”, dezlănțuită de Obama, aruncase în aer cu premeditare Orientul Mijlociu.

Dar marea majoritate a celor pe care Mutti Merkel îi numea „refugiați de război” și îi invita la pieptul ei generos erau în realitate imigranți economici, atrași de mirajul statului providențial occidental și al ajutoarelor sociale grase cu care era răsplătită nemunca.

Când presa oficioasă nu a mai putut ascunde faptul că masele de imigranți sunt formate preponderent din bărbați între 20 și 30 de ani și că printre ei erau prea puține femei și copii, narațiunea oficială a refugiaților de război a fost înlocuită pe șest, într-un număr de prestidigitație politică: imigrația era o necesitate din cauza lipsei de forță de muncă și a prăbușirii demografice occidentale.

Prin urmare, ni s-a spus, vlăjganii care dădeau năvală în Europa erau numai buni să acopere deficitul de dulgheri, lăcătuși, sudori sau electricieni băștinași provocat de pilula anticoncepțională și de elanul pro-avort.

(Ideea alternativă a măsurilor economice și sociale de încurajare a populației locale să facă mai mulți copii a fost etichetată drept „fascistă” și suprimată rapid din vocabularul acceptabil.)

Mai mult, ni s-a explicat, condițiile excepționale asigurate nou-veniților (pe bani grei de la buget) îi vor încânta într-atât, încât îi vor determina nu doar să muncească cu râvnă, ci și să adopte modul de viață occidental, astfel încât în maximum două generații să uite că sunt sirieni, afgani, irakieni, yemeniți etc. și să devină europeni verzi.

Ce s-a ales din aceste socoteli, vechi de un deceniu, care au întors Europa cu fundul în sus?

Noi aveam o bănuială – dat fiind că Mohamed a devenit între timp cel mai popular nume, înlocuindu-l pe John la Londra, pe Jean la Paris și pe Johann la Berlin.

Sau că, după o scurtă zvâcnire de orgoliu, în urma atentatelor de la redacția Charlie Hebdo și sala Bataclan din Paris, Târgul de Crăciun de la Berlin sau Magdeburg, promenada de la Nisa, concertul de la Manchester sau de pe Podul Westminster, autoritățile naționale au renunțat să mai opună rezistență, ceea ce a dus la crearea rapidă de așa-zise „zone interzise”, unde nici măcar poliția nu mai are curaj să pătrundă, darmite populația locală, devenită străină în propria țară.

Iată că însăși Comisia Europeană a dat recent publicității un cuprinzător raport, pe care l-am citit cu un nesaț peste medie (semn de netăgăduit că și în mine zace un pui de fascist).

Ce s-a ales dar din visurile europene de acum zece ani? Cum s-au integrat imigranții (foști refugiați) în noile cămine? Ce au câștigat țările care i-au primit cu brațele deschise și au făcut pentru ei grele sacrificii (nicio aluzie la terorism)?

Prima concluzie care ne sare în ochi este că rata șomajului printre imigranți este dublă față de media europeană: 11,8% față de 5,9%.

Mai mult, zice statistica UE, imigranții sunt categoria socială cea mai expusă la sărăcie din Europa: 38%.

Așadar, adio dulgheri, lăcătuși, sudori, tapițeri, instalatori de import! Dimpotrivă, localnicii sunt nevoiți acum să muncească mai mult, pentru a-i întreține și pe musafirii care nu se mai dau duși.

În aceeași ordine de idei, raportul Comisiei arată că peste jumătate dintre femeile imigrante nu doar că nu muncesc, dar nu au muncit niciodată. Față de „doar” 40% în cazul bărbaților.

Dincolo de aspectul de trândăvie generalizată, acest procent reprezintă și un usturător bobârnac islamic în nasul feminismului local și al „egalității de gen”.

Iar raportul în totalitatea sa dezvăluie un adevăr sinistru: oamenii ăștia, care au fost aduși sau încurajați să vină, nu doar că nu se integrează în cultura occidentală (nici nu vor!), dar ne integrează EI pe NOI.

Autor: Adrian Pătrușcă

Citiți și:
Sondaj exploziv în Marea Britanie pe chestiunea migranților. 1 din 5 englezi, gata să recurgă la violență politică în fața declinului națiunii
Franța rămâne fără bani. Curtea de Conturi, UE și FMI avertizează că statul „a pierdut controlul” asupra cheltuielilor sociale. Estimările arată că 25 de miliarde de euro sunt cheltuiți anual pentru migranți

yogaesoteric
29 septembrie 2025