Inteligența Artificială sau cultul idolilor moderni

Dezumanizarea s-a adâncit în ultimele decenii pe măsură ce automatizarea a căpătat dominație, iar tehnologia a acaparat tot mai mult din interacțiunile noastre, dar și din conștiința și sufletul omului. Într-un asemenea grad, încât tehnologia a încetat de mult să mai fie folosită ca un simplu instrument care să nu ne afecteze calitatea umană.

Fascinat de puterea aproape magică pe care a dobândit-o și continuă să o dobândească prin acest instrument – până la aceea de a se recrea pe sine într-o variantă „îmbunătățită”, de a se deconstrui și reconstrui la nesfârșit după bunul-plac –, omul nu a înțeles pericolul de a fi înlocuit, astfel încât să nu-și mai poată menține natura lui umană. Însă procesul înlocuirii naturii lui umane a început cu mult înainte de epoca Internetului și are legătură cu „detronarea” lui Dumnezeu și punerea în locul Lui a idolului Rațiunii.

Acest fenomen este explicat în articolul de mai jos, scris de un ieromonah ortodox din SUA, având titlul „Deus Ex Machina – Teologia idolilor moderni”. Proclamarea „morții” lui Dumnezeu (Nietzsche) este o etapă a modernității care continuă schimbările declanșate odată cu instaurarea Cultului Rațiunii (Revoluția Franceză) – când Rațiunea, știința și progresul au fost ridicate la rangul de autoritate supremă. Însă aceste evoluții, ce culminează cu „Marea Transformare” din epoca post-adevăr și a post-omului, nu mai au legătură cu știința în sensul ei autentic. „Cultul Rațiunii”, „mitul Progresului”, „Inteligența Artificială ca zeu” – sunt sintagme reflectând puterea idolilor moderni care, odată ce au subjugat conștiința și sufletul omului, au adus omenirea într-o stare accentuată de decădere și dezumanizare. Cu toate că omul a fost amăgit să creadă că, închinându-se acestor idoli fascinanți, își va putea clădi un măreț imperiu al Sinelui. Însă „Împărăția Cerurilor este și va fi întotdeauna singurul răspuns la promisiunile false ale împărăției omului”, este concluzia articolului, pe care îl redăm mai jos în traducere. (Irina Bazon)

*

Se pare că anul 2023 va intra în istorie ca anul Inteligenței Artificiale. Aproape peste noapte, lansarea ChatGPT, pe 30 noiembrie 2022, a declanșat o adevărată „cursă a înarmărilor” între cele mai profitabile companii în domeniul tehnologiei din lume. Suspecții cunoscuți (în special Microsoft, Google, Meta și Amazon, precum și firme chineze precum Alibaba și Baidu) nu și-au menajat deloc resursele pentru a-și aduce în viteză pe piață propriile produse de inteligență artificială. S-a alăturat acestora chiar și Elon Musk, unul dintre cei mai vocali dintre puținii sceptici cu privire la IA din Silicon Valley.

ChatGPT rămâne, fără îndoială, modelul emblematic reflectând puterea inteligenței artificiale generative (AGI). Este interesant că ChatGPT a fost lansat tocmai de OpenAI, o organizație non-profit dedicată „siguranței” în cercetarea vizând IA. După cum s-a zvonit pe scară largă, concedierea bruscă a CEO-ului Sam Altman de către consiliul de administrație ar fi avut drept cauză nesinceritatea acestuia în legătură cu o descoperire majoră în ceea ce privește AGI (capabilă de aceleași sarcini intelectuale ca omul).

Totuși, este demn de remarcat că IA pare a fi practic singurul produs al progresului tehnologic care provoacă frică sau ezitare în rândul specialiștilor în tehnologie. Revenind la Elon Musk, același miliardar care a spus sincer că se teme că inteligența artificială ar putea aduce „distrugerea civilizației”, lucrează din greu în prezent la proiectul implantării de cipuri direct în creierul uman (un motiv serios de îngrijorare este că FDA a aprobat astfel de proceduri, chiar și după efectele groaznice pe care le-au avut cipurile în experimentul asupra maimuțelor).

Este relevant faptul că IA induce frică unor astfel de oameni: deși aceștia sunt dispuși să schimbe bucuroși chiar conștiințele semenilor în propriul lor teren de joacă, perspectiva cu privire la evoluția IA îi îngrozește – tocmai pentru că este singurul mod în care acești tehnocrați și-ar putea pierde controlul. De-a lungul timpului, proliferarea informației și dezvoltarea tehnologiei le-a adus acestor tehnocrați puteri inimaginabile; acum, pentru prima dată, unii dintre ei văd în noua tehnologie o amenințare la adresa propriei lor puteri.

Director executiv al Google: „Realitatea este că îl creăm pe Dumnezeu”

Dar ceea ce mi se pare și mai tulburător nu este limbajul apocaliptic din jurul IA, ci limbajul religios folosit adesea referitor la aceasta.

„Realitatea este că îl creăm pe Dumnezeu”, ne spune un fost director executiv al Google (Google a început ca motor de căutare, dar, aproape de la început, cofondatorul Larry Page a declarat deschis că principalul scop în activitatea Google este dezvoltarea inteligenței artificiale). De asemenea, Anthony Levandowski, un alt fost director executiv Google, care a fondat literalmente o biserică dedicată venerării IA, a afirmat: „Va fi creat practic un zeu. Nu este un zeu în sensul că declanșează fulgere sau uragane. Dar dacă există ceva de un miliard de ori mai inteligent decât cel mai inteligent om, cum altfel l-ai putea numi?”

Dacă IA este pe cale să-și ocupe locul printre idolii mileniului, atunci ce tip de „teologie” predică acest nou cult? La prima vedere, o astfel de teologie pare înrădăcinată în principal în devotamentul lumii noastre față de raționalism. Potrivit unor oameni ca Levandowski, „divinitatea” IA provine nu din posesia unor puteri miraculoase, ci mai degrabă din faptul că este „de un miliard de ori mai inteligent” decât suntem noi. O astfel de viziune este plauzibilă întrucât, timp de secole întregi, am înlocuit adevărul dumnezeiesc cu propriile noastre edificii intelectuale; la urma urmei, Cultul Rațiunii [potrivit unui studiu publicat pe site-ul revistei Proceedings of the National Academy of Sciences din SUA, PNAS, creșterea automatizării va accelera secularizarea de-a lungul secolului XXI în multe regiuni ale lumii, n. trad.] este mult mai puternic și mai răspândit astăzi decât a fost în vremea Primei Republici Franceze.

Mi se pare chiar că este mult mai mult decât atât. Într-adevăr, scientismul, care L-a înlocuit pe Dumnezeu, îl predispune pe omul contemporan să vadă într-o lumină aproape „divinizată” o entitate suprainteligentă (și, în multe privințe, străină nouă) precum IA. Dar scientismul nu a apărut spontan. Nu a răsturnat creștinătatea și nu a cucerit lumea occidentală din simplă întâmplare. Și, deși pretinde că promovează știința și în ciuda ateismului adepților lui, și-a creat legiuni de convertiți folosind exact aceleași mijloace ca în cazul unei religii: prin miracole și prin mit.

Epoca Mașinii și religia Progresului

Înainte de a mă explica pe deplin, este necesar mai întâi să fac o mică digresiune. Acum aproape 70 de ani, C.S. Lewis a susținut o prelegere la preluarea Catedrei de Literatură Medievală și a Renașterii, care fusese nou înființată la Universitatea Cambridge. În această prelegere, el afirmă că cea mai mare prăpastie care s-a creat între epoci din istorie a fost cea dintre lumea dinaintea Iluminismului și lumea de după. Iată un mic fragment din prelegerea sa:

„……. nașterea mașinilor ne-a adus într-o etapă a schimbării cu mult peste tot ce ne-am fi putut închipui în epocile anterioare. Această schimbare modifică locul omului în natură. Nu voi spune aici nimic despre consecințele economice și sociale, deși incomensurabile. Ceea ce ne preocupă mai ales este efectul psihologic. Cum s-a ajuns să folosim cuvântul extrem de emoționant «stagnare», cu toate nuanțele sale nefaste, pentru ceea în alte epoci s-ar fi numit «permanență»? De ce un produs promovat în reclame ca fiind «de ultimă oră / foarte recent» înseamnă și «cel mai bun»? Să recunoaștem că aceste evoluții semantice își au rădăcina în credința împărtășită de oamenii secolului al XIX-lea în progresul spontan, credință care provine, la rândul ei, fie din teoria lui Darwin despre evoluția biologică, fie din acel mit al evoluționismului universal. Susțin că acest climat de opinie a implantat adânc în conștiința omului o nouă imagine arhetipală. Este imaginea mașinilor vechi înlocuite mereu de altele noi și mai bune. Concepția potrivit căreia totul este provizoriu și va fi în curând depășit, că dobândirea unor bunuri pe care nu le avem încă, mai degrabă decât apărarea și conservarea celor pe care le avem deja, constituie țelul principal al vieții, i-ar șoca și deruta cel mai mult pe înaintașii noștri dacă ar putea să ne viziteze.”

Lewis a fost destul de clar: considera apariția lor drept cea mai mare schimbare din întreaga istorie a omenirii. Rețineți că a rostit aceste cuvinte în anii 1950, când computerele cântăreau 20.000 de livre [aprox. 9.000 kg], ocupau o cameră întreagă și erau de milioane de ori mai lente decât un telefon mobil obișnuit de astăzi.

Și deși Lewis tocmai terminase de vorbit despre secularismul Occidentului post-creștin, el a descris Epoca Mașinii în termeni precis religioși: progresele tehnologice ale oamenilor „sunt însăși etapele pelerinajului lor”. Aici, Lewis face aluzie la ideea că „minunile” noastre tehnologice sunt de fapt forma modernă a miracolului, iar Mitul Progresului este crezul mărturisit prin astfel de miracole. Fiindcă, la urma urmei, cum se poate îndoi cineva de achiziționarea legitimă și inevitabilă a „bunurilor pe care nu le avem încă”, dacă este necesar doar să batem din degete pentru a comanda orice dorim la ușă în decurs de o oră sau pentru a modifica instantaneu climatul camerei după capriciul nostru, sau pentru a conversa față în față cu oameni din cealaltă parte a lumii? Și, într-adevăr, acestea sunt doar cele mai prozaice dintre minunile pe care le consumăm, fără să ne gândim, în fiecare zi.

În acest context, divinizarea inteligenței artificiale începe în sfârșit să capete sens. Până acum, era scientismului a dat omului posibilitatea de a-și crea propriile miracole. Însă astfel de miracole s-ar putea să nu mai aibă nevoie de omenire în curând; nu peste mult timp, miracolele ar putea decide singure când și cum să acționeze – și chiar cine și ce să devină. Cum altfel poate fi numit un miracol autonom, „întrupat”, dacă nu zeu?

Este vorba despre mult mai mult decât inteligență pură. Este vorba, în cuvintele lui Lewis, despre „acel mit al evoluționismului universal”, despre Religia Progresului, venerarea unei providențe inexorabile, care [odată ce va lua în stăpânire omenirea, o va convinge că nu are] absolut nicio nevoie de Dumnezeu. Această religie modernă are o doză considerabilă de nietzscheanism: „Această lume este voință de putere și nimic altceva! Voi înșivă sunteți, de asemenea, această voință de putere și nimic altceva!”

(fragment de Egumenul Gavriil)

Traducere de Irina Bazon

Citiți și:
Inteligență artificială sau idioțenie absolută?
Revolta tinerilor care refuză să utilizeze inteligența artificială

 

yogaesoteric
12 februarie 2026