Interviu cu Gabriel Andreescu – iunie 2004

un interviu realizat de Oltea Mutulescu

“…primul articol care ataca M.I.S.A. a fost publicat pe la începutul anilor ’90.
După stil, mi-a fost clar că venea din laboratoarele fostei Securităţi”

Când am adus vorba despre disidenţa sa din timpul regimului comunist, preşedintele APADOR-CH s-a eschivat cu un zâmbet modest: „Spun unii…”. Ce spun? Că protestele sale politice din anii ’80 l-au costat libertatea. Spun că a făcut greva foamei pentru a atrage atenţia Occidentului asupra felului în care statul totalitar siluia drepturile omului. După ce Europa de Est a ieşit din împrejmuirea de sârmă ghimpată, Gabriel Andreescu şi-a asumat să fie aceeaşi conştiinţă vie în societatea civilă românească. Participări şi recunoaşteri internaţionale, premiile pentru excelenţă, iniţiativele şi contribuţiile sale pentru numeroase programe de protecţie a drepturilor cetăţeneşti, în general, şi a drepturilor pentru minorităţi, în special, sunt confirmarea unor eforturi şi reuşite ce privesc, de fapt, chiar România în care trăim. Yoga Magazin a purtat cu Gabriel Andreescu o discuţie despre speranţele sale ca sistemul de justiţie să restabilească dreptatea, despre abuzul psihiatric şi persecuţia politică la care Gregorian Bivolaru a fost supus, despre cine e cu adevărat vinovat de utilizarea publică a imaginilor MISA presupus erotice şi despre cât ar fi de caraghios să te crezi maestru pentru că faci „o facultate de yoga”. 

Yoga Magazin: Ce înseamnă cazul Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut pentru nivelul actual al democraţiei în societatea românească? 

Gabriel Andreescu: Aş cupla dosarul M.I.S.A. cu povestea Parcului Carol. În ambele situaţii, autorităţile statului au încălcat în mod flagrant Constituţia, legislaţia, interesele unor persoane şi ale unor grupuri. Lucrurile s-au petrecut în lumina zilei, fără să simtă nevoia unor explicaţii după ce a devenit evident cine a greşit şi care au fost greşelile. Asemenea încălcări ale statului de drept frâng democraţia; anulează simţul social al populaţiei. 

Yoga Magazin: Această fractură a bunului-simţ social reprezintă un simplu accident nefericit? 

Gabriel Andreescu: Suspiciunea privind respectul autorităţilor române faţă de statul de drept a fost constantă, de-a lungul anilor. În ultimele luni s-a atins însă un punct de vârf. O astfel de batjocorire a democraţiei am mai avut doar la începutul anilor ’90.  

După mandatul politic al CDR-PD-UDMR, lucrurile păreau să fi evoluat, au fost semne că se pornise pe drumul cel bun. Sigur, în anii din urmă statul de drept a mai fost sabotat, dar cu grija de a salva cât de cât aparenţele. În cazul MISA, aparenţele n-au mai contat. S-a intervenit fără nici un fel de cosmetică, sfidându-se normele de drept cele mai elementare. Sunt curios ce se va petrece mai departe, dacă vor putea autorităţile să influenţeze instanţele de judecată… Cel mai important acum este ca victimele, MISA ca organizaţie, pe de o parte, şi membrii sau simpatizanţii MISA, pe de altă parte, să depună plângeri. Plângerile vor obliga sistemul de justiţie să intervină pentru a aduce, la sfârşit, dreptatea. 

Yoga Magazin: Avalanşa acestor plângeri riscă să pară suspectă pentru opinia publică. E vorba de zeci de persoane, cei care privesc fenomenul din afară pot avea impresia că sunt exagerări, că MISA se victimizează.

Gabriel Andreescu: MISA nu e pentru prima dată într-o asemenea situaţie. Ce s-a întâmplat în lunile martie şi aprilie a.c. nu reprezintă un fapt singular. Nouă e doar violenţa cu care au acţionat autorităţile. Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki urmăreşte din 1995 abuzurile împotriva MISA, deci am o oarecare cunoaştere în această privinţă. Din punctul meu de vedere, campaniile împotriva MISA nu au constituit doar avalanşe de opinii negative. Opiniile, oricât de rele, au rolul lor. Problema este a calomniilor şi a campaniilor de calomnii cu caracter incitator. Presa a atras oprobiul opiniei publice asupra membrilor MISA; a invitat practic populaţia să acţioneze împotriva membrilor şi simpatizanţilor Mişcării. 

Aceşti oameni au dreptul să se apere şi trebuie să se apere. Aş avea totuşi un amendament: mi se pare important să se protejeze în acelaşi timp dreptul de exprimare şi libertatea presei. Deci când se fac plângeri, să se facă plângeri civile, şi nu penale, chiar dacă actuala legislaţie permite aşa ceva. 

Yoga Magazin: De ce credeţi că există aceste campanii? Ce le-a declanşat, le-a susţinut şi le-a amplificat? 

Gabriel Andreescu: După cum au arătat evenimentele, suntem în faţa unei acţiuni decise la nivel politic înalt. Există, se vede, interesul de a crea acest caz. Care ar fi filiera? Remarc doar că primul articol care ataca MISA a fost publicat pe la începutul anilor ’90. După stil, mi-a fost clar că venea din laboratoarele fostei Securităţi. Am şi scris despre asta. Concluzia? Cei care se ocupau de Gregorian Bivolaru înainte de Revoluţie se ocupă şi acum de el. „Instituţia” avea o lungă tradiţie şi o întreagă categorie de „lucrători” care  făceau poliţie politică împotriva activităţilor considerate mistice sau religioase. Oamenii aceştia trebuie să îşi facă mai departe serviciul. Chiar dacă azi sunt în SRI sau în alte structuri ale statului, cu alte roluri decât fosta Securitate, ei continuă vechea tradiţie. Ei constituie una din grupările interesate să întreţină scandalul MISA. 

Yoga Magazin: În sistemul actual, de democratizare sau măcar de intenţie de democratizare a societăţii, de ce ar avea o asemenea grupare a foştilor securişti un câştig politic din faptul că se înverşunează împotriva MISA?

Gabriel Andreescu: Într-o democraţie care nu e încă funcţională există întotdeauna nevoia de ţapi ispăşitori. Mai ales în momentele dificile. Recent, Guvernul Năstase a trebuit să întâmpine un grav eşec în relaţia cu Uniunea Europeană. Rezoluţia acesteia în privinţa prestaţiei României era extrem de dură. Cum să ieşi basma curată din aşa ceva? Mai ales în plin an electoral? Înainte erau maghiarii, evreii, apoi au fost martorii lui Iehova… Scriitorul şi ziaristul Ion Zubaşcu are un text excelent într-un număr din luna aprilie al Observatorului cultural, privind manipularea maselor în epoca post-decembristă. Au existat şi alte victime în afară de MISA.  

MISA are în plus unele „avantaje” în a fi transformată în subiect de scandal, în subiect al emoţiei publice. Lumea este incitată de poveştile cu sex, cu droguri sau de chestiunea urinoterapiei. Sunt teme care susţin spectacolul. Mai ales într-o lume din ce în ce mai ortodoxizantă, exotismul spiritual este privit cu suspiciune.  

Yoga Magazin: Interesant este că şi în perioada frenetică Iliescu – Roman, şi în perioada Convenţia Democratică, şi acum, când ne-am întors la… „prima iubire”, mai spre stânga, presa a reacţionat la fel faţă de MISA. Ce se petrece, aceste structuri îşi fac treaba în orice fel de regim? E alarmant. 

Gabriel Andreescu: Desigur, „structurile” şi-au făcut permanent meseria. Ştiind cum arată redacţiile, pot spune că nici nu a fost greu să influenţeze presa. Ai oamenii tăi între ziarişti, oferi un material care pare senzaţional şi atunci angajaţii presei scrise sau electronice vând publicaţia uşor muncind puţin… În plus, din momentul în care ziariştii au început să fie daţi în judecată în mod masiv de către membrii MISA, aceştia au adăugat propria lor dorinţă de răzbunare. Dacă au avut ocazia sau au crezut că au ocazia să se răzbune, au făcut-o. 

Yoga Magazin:  Deci mass-media a abandonat „Cu mâinile curate” şi a preferat rolul din „Revanşa”? 

Gabriel Andreescu: Probabil, dar insist că nu e vorba doar de mass-media. Intervenţia autorităţilor în acest caz este clară. Faptul că Parchetul, probabil SRI şi Jandarmeria şi-au permis să ofere mass-media imagini, date personale, până şi jurnalul minorei Mădălina Dumitru, arată cât de programată a fost hăituirea celor de la MISA. Nu pot decât să deplâng colaborarea între autorităţi şi ziarişti împotriva libertăţii unor oameni. Jurnaliştii au reprezentat în aceşti ani o categorie esenţială pentru democraţia românească. Fără munca lor, dusă deseori în condiţii ingrate, nu ar fi fost salvată democraţia incipientă la începutul anilor ‘90… Cum să saboteze tocmai ziariştii valorile de drept şi libertate? şi cu câtă furie au făcut-o! 

Yoga Magazin: Mass-media a prezentat sistematic informaţia internării lui Gregorian Bivolaru într-un spital de bolnavi psihici irecuperabili, în perioada comunistă. A tot fost pomenit un diagnostic psihiatric foarte dur pe care l-a primit atunci, s-a scris şi s-a spus deseori că Gregorian Bivolaru a fost condamnat ca infractor de drept comun care a răspândit materiale pornografice… Care este părerea Asociaţiei Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki? 

Gabriel Andreescu: APADOR-CH, ca organizaţie, nu poate avea „opinii” faţă de astfel de detalii. Dar cunosc situaţia şi pot spune că Gregorian Bivolaru nu a fost deţinut de drept comun, ci o persoană persecutată politic. Încă din perioada ceauşistă avea contact cu mulţi oameni, avea o anumită capacitate de influenţare… Era instructor yoga, tehnică spirituală care, ca orice formă de întărire a libertăţii interioare a omului, nu era privită cu ochi buni. Bivolaru a fost închis pentru activităţi care astăzi sunt absolut legale. Deoarece nu a fost „disciplinat“, Gregorian Bivolaru a fost trimis şi la Poiana Mare, chiar înainte de Revoluţie. Eu nu ştiu dacă a făcut cerere pentru a i se recunoaşte această perioadă ca persecuţie politică. Chiar dacă nu are o patalama, lucrurile sunt clare din punctul meu de vedere: Gregorian Bivolaru este o victimă a abuzului psihiatric. Ar trebui să se spună şi să se repete lucrul acesta neîncetat.  

Yoga Magazin: I-a fost înscenată o infracţiune de drept comun pentru a fi compromis? 

Gabriel Andreescu: În sensul de astăzi, el a fost închis pentru lucruri care fac parte din drepturile şi libertăţile fundamentale. Dar nu putem vorbi despre înscenarea infracţiunii. El deţinea într-adevăr reviste şi cărţi sexy sau porno, ceea ce ţine de viaţa intimă. În legislaţia de atunci a statului totalitar român, asta reprezenta un delict. Dar era un delict abuziv, aşa cum era delict faptul de a face un partid politic… Acuzarea lui pentru acest tip de infracţiune s-a făcut întrucât Bivolaru era considerat periculos din punct de vedere politic. Căci reviste sexy şi porno deţineau şi Nicu Ceauşescu şi toţi fiii ştabilor comunişti.  

Yoga Magazin: Scandalul MISA – Gregorian Bivolaru a apăsat puternic pedala sexualităţii de tip tantric, incriminată ca dezmăţ. Autorităţile care au comandat şi realizat percheziţiile şi audierile a zeci de adepţi MISA au adus acuzaţii publice de pornografie. Este MISA vinovată din acest punct de vedere?  

Gabriel Andreescu: În cadrul dezbaterilor televizate cu membrii MISA şi cu practicanţi yoga de la cursurile MISA s-a ridicat continuu problema existenţei şi a folosirii filmelor cu imagini erotice, a publicaţiilor sexy, a utilizării informaţiilor şi tehnicilor cu caracter sexual. Trebuie neapărat să se facă distincţia între cursurile de yoga, frecventate de circa 30.000 de oameni, şi folosirea, cel puţin de către Gregorian Bivolaru şi un grup restrâns de apropiaţi, a Tantrei yoga. Hatha yoga sau Pranayama, meditaţia şi altele de acest gen nu au legătură cu sexul. 

Discuţia ar trebui să fie ceva mai elaborată, deoarece lumea nu cunoaşte ce înseamnă Tantra yoga. Oamenii tind să demonizeze practici care le sunt străine. Tantra foloseşte sexualitatea pentru eliberarea interioară, pentru căpătarea forţei spirituale. În sensul acesta, Tantra yoga este net superioară vieţii sexuale curente sau exhibării imaginarului sexual în viaţa publică. Utilizarea practicilor de Tantra yoga ar trebui asumată de către cei care sunt adepţi MISA. A escamota această chestiune face, s-a văzut, mai curând rău. Vorbind sincer unor oameni care probabil nu percep subtilităţile, întrucât anumite lucruri presupun experienţă, chiar o răsturnare de mentalitate, le dai ocazia să descopere că există încă lucruri de cunoscut şi de înţeles.

Practica Tantra yoga trebuie aşezată în contextul general. Una este viaţa publică, alta este cea privată. Una este să faci sex acasă şi alta este să faci sex la Big Brother, unde există vizibilitate publică. 

Yoga Magazin: Aceea nu e Tantra oricum. 

Gabriel Andreescu: Nu e Tantra, desigur. Aici ar fi locul unei întregi discuţii despre valori morale şi spirituale, dar nu avem timp de aşa ceva. Dau însă un exemplu: oamenii se plâng de prostituarea prin sex, eu m-aş plânge mai curând de prostituţie intelectuală. Ea mi se pare mai gravă. Cu siguranţă, mulţi mă vor contrazice. În această privinţă, părerile vor fi foarte împărţite. Dar ceva trebuie să rămână stabil, căci face parte din cultura cetăţenească elementară: distingerea dintre viaţa privată şi ce facem în public. Folosirea sexualităţii în intimitate nu este normată, exhibarea ei publică devine altceva. Prin imaginile folosite, televiziunile au exploatat în cazul MISA marea ignoranţă a publicului român, o lipsă de civilizaţie la urma urmelor. Toată hăituirea asta a fost o lipsă de civilizaţie. 

Gregorian Bivolaru nu a fost deţinut de drept comun, ci o persoană persecutată politic. Este o victimă a abuzului psihiatric. Ar trebui să se spună şi să se repete lucrul acesta neîncetat. 

Yoga Magazin: E şi problema jurnaliştilor? 

Gabriel Andreescu: Bineînţeles. Nici una dintre imaginile cu persoane în costum de baie ori de la întâlnirile restrânse MISA nu era destinată publicului. Au fost făcute privat şi aveau destinaţii private. Apariţia lor pe posturile publice e datorată televiziunilor. Ele au dat dimensiune publică acestor imagini, nu MISA.  

Mi se pare ciudat ca tocmai ziariştii să nu facă distincţie. Dacă ar fi, să zicem, cineva vinovat de utilizarea imaginilor erotice, vinovatul este tocmai mass-media. Exact cine strigă mai tare: „Hoţul!”.  

Având însă în vedere contextul, cred că şi politica MISA ar trebui să fie mai inteligentă. Să existe o preocupare pentru transmiterea corectă a mesajului. Pentru mine yoga, inclusiv Tantra yoga, reprezintă cel puţin o tehnică de întărire a libertăţii interioare. Cred că ar fi bine dacă mulţi ar avea acces la beneficiile yoga, fizice sau spirituale. 

Nu-l susţin pe Gregorian Bivolaru ca persoană cu prestaţie publică. Anumite comportamente ale sale, după 1990, nu au de-a face cu  filosofia yoga. Campania lui antifrancmasonică, anumite opinii naţionaliste, antihomosexuale arată că şi el are probleme de înţelegere. Yoga înseamnă empatie pentru om şi umanitate. Este universalistă… Ce legătură are ea cu campaniile intolerante? Iată de ce ar merita ca Gregorian Bivolaru să explice la un moment dat anumite poziţii susţinute în conferinţe şi în textele pe care le-a semnat… 

Separ însă net două aspecte. Concepţiile lui privind viaţa socială, istoria, valorile democratice nu cred că sunt de urmat. Dar nu sunt mult mai rele decât ale altora, care se află astăzi în Parlament şi au fost votaţi de zeci de mii de oameni. Bivolaru are în acelaşi timp certe calităţi de profesor de Hatha yoga. Pe la mijlocul anilor ’70 am făcut Hatha yoga cu el şi am verificat această afirmaţie. 

Yoga Magazin: Mulţi sunt iritaţi de faptul că, fără să aibă o diplomă universitară, Gregorian Bivolaru este numit profesor. 

Gabriel Andreescu: Este o confuzie între două utilizări ale termenului. „Profesor” este numit, conform unui sens restrâns, persoana care a primit o legitimare pe baza unei diplome, în urma absolvirii unei şcoli, de la o autoritate care are competenţa să o elibereze. Ar fi sensul banal al cuvântului şi nu spune multe despre excelenţa persoanei respective. În privinţa lui Gregorian Bivolaru, este valabilă o altă conotaţie: profesorul este cel care-i învaţă pe alţii, întrucât deţine o cunoaştere pe care e capabil să o împărtăşească altora, iar ultimii o recunosc. Ar fi şi caraghios să faci o „facultate de yoga”. Oricum, yoga este nu numai o cunoaştere, este, ca tot ceea ce e legat de spiritualitate, de existenţă, o realizare. Nu doar să ştii, ci să poţi face, să experimentezi practic. Spuneam că l-am cunoscut pe Bivolaru ca pe un bun instructor de Hatha yoga. ªtiu, de asemenea, că a făcut Tantra yoga. Oricum, nu există un instrument de verificare a performanţei spirituale. Să nu tragem discuţia într-o zonă inferioară.  

Yoga Magazin: Ce se petrece cu sesizările pe care le-aţi făcut către autorităţile statului şi către organismele internaţionale?

Gabriel Andreescu: În acest moment am făcut mai multe demersuri, inclusiv la nivelul instituţiilor europene. Cei responsabili privesc cu preocupare cele întâmplate. Astfel de violări ale funcţionării statului de drept pun în discuţie capacitatea autorităţilor de la Bucureşti de a respecta standardele europene.

Yoga Magazin: Există vreun efect concret? Se poate obţine o modificare a atitudinii autorităţilor române prin sesizarea organismelor internaţionale?

Gabriel Andreescu: Vom vedea. Suntem într-o fază intermediară, investigaţiile de până acum constituie primii paşi într-un proces aflat în plină desfăşurare. Este foarte important cum va fi tratat cazul în Justiţie. Se va vedea în ce măsură există un echilibru între puteri, dacă judecătorii sunt independenţi, în ce măsură ceea ce face rău o instituţie poate fi reparat de celelalte. Deci, suntem în plin proces.

Yoga Magazin: APADOR-CH a cerut demisia procurorului general, George Bălan şi a directorului Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte. Aţi avut vreo reacţie din partea celor două instituţii?

Gabriel Andreescu: Bineînţeles că nu.

Yoga Magazin: Într-o societate democratică era firesc să aveţi un răspuns?

Gabriel Andreescu: Era firesc să ni se explice cum interpretează aceste două instituţii, Parchetul şi Serviciul Român de Informaţii, acuzaţiile publice care li s-au adus.

Yoga Magazin: Faptul că n-au răspuns ce semnifică?

Gabriel Andreescu: Instituţiile la care ne referim se ştiu culpabile şi preferă să tacă. Au o politică a neasumării responsabilităţii. 

interviu preluat din revista Yoga Magazin nr 50 
yogaesoteric.net