Interviu cu Gabriel Andreescu, reprezentant APADOR-CH, mai 2005
Un interviu realizat de Oltea Mutulescu
foto: Pierre Crié
„Datorită implicării atâtor instituţii – Parchetul, S.R.I., Jandarmeria, Poliţia ş.a. – care se acoperă reciproc, prezentarea cazului MISA şi Gregorian Bivolaru la nivel internaţional mi se pare o etapă importantă pentru ca, în final, să se facă dreptate victimelor.”
Preocuparea sa pentru drepturile omului nu este o simplă ocupaţie. Gabriel Andreescu are simţul justiţiei aşa cum au miliardarii simţul banului. Nu se simte împăcat dacă visteria justelor principii e ameninţată de faliment. Pentru că falimentul dreptăţii este falimentul democraţiei. Iar el are cu libertatea o relaţie specială, care depăşeşte interesele personale. De aceea a fost unul dintre puţinii disidenţi ai regimului Ceauşescu şi nu i s-a părut prea mult să-şi rişte nici poziţia socială, nici integritatea fizică pentru a vorbi în numele libertăţii tuturor. Te uiţi la Gabriel Andreescu şi-ţi vine să spui: e născut pentru asta. Mai ales că nu lasă niciodată impresia de a vrea să iasă în evidenţă. Discret ca om, tenace ca luptător, trece cu un aer natural în spatele crezurilor pe care le susţine. Nu el este important, el este doar o voce care nu poate să tacă atunci când dreptăţii i se pune pumnul în gură. Iar rolul de responsabil A.P.A.D.O.R.-C.H. pentru drepturile minorităţilor şi libertatea de conştiinţã i se potriveşte perfect. Yoga Magazin a purtat cu Gabriel Andreescu un dialog despre autorităţile române care s-au pretat la înscenarea ruşinoasă a dosarului Gregorian Bivolaru, despre probele A.P.A.D.O.R.-C.H. împotriva cererii de extrădare a mentorului M.I.S.A., despre temeiurile indiscutabile pe care le poate invoca el pentru obţinerea azilului politic în Suedia, despre elefantul care a născut o mărgică şi lamentaţiile gen Adrian Minune în faţa sexualităţii tantrice.
Yoga Magazin: Ce instituţii au primit concluziile despre cazul M.I.S.A. – Gregorian Bivolaru, după ce, primăvara trecută, s-a declanşat asaltul autorităţilor?
Gabriel Andreescu: A.P.A.D.O.R.-C.H. îşi trimite rapoartele anuale, care includ documente specifice, la un spectru larg de instituţii interne şi internaţionale. Asta se petrece după o lună-două de la sfârşitul anului calendaristic. În anumite cazuri, rapoartele referitoare la un subiect dat sunt folosite imediat în discuţiile cu actorii competenţi. Raportul privind evenimentele din 18 martie 2004 a ajuns în orice caz la Comisia Europeană şi la membri ai Parlamentului European. Datorită implicării atâtor instituţii – Parchetul, S.R.I., Jandarmeria, Poliţia ş.a. – care se acoperă reciproc, prezentarea acestui caz la nivel internaţional mi se pare o etapă importantă pentru ca, în final, să se facă dreptate victimelor.
Yoga Magazin: Ce organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor omului au fost informate despre abuzurile îndreptate asupra Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut?
Gabriel Andreescu: Amnesty International are datele despre caz şi oamenii de acolo sunt conştienţi de gravitatea lui. Partenerii noştri principali sunt însă Comitetele Helsinki care fac parte din Federaţia Internaţională Helsinki (I.H.F.), cu sediul la Viena. Chiar în aceste zile se lucreazã la raportul I.H.F., care sintetizează problematica dezvoltată mai pe larg de comitetele naţionale. În volumul IHF pe 2004, cazul M.I.S.A. îşi va găsi locul lui. Ca atare, va fi o referinţă pentru guvernele multor ţãri, pentru organizaţiile internaţionale.
Yoga Magazin: Ambasada americană încheie în fiecare an un raport despre situaţia drepturilor omului în România. Cu toate acestea, în documentul pentru 2004, cazul M.I.S.A. nici măcar nu este pomenit. Cum se explică?
Gabriel Andreescu: Raportul anual al Departamentului de Stat al S.U.A. privind situaţia drepturilor omului în lume este unul dintre cele mai serioase documente din domeniu. Acesta foloseşte ca primă sursă rapoartele pe care le elaboreazã ambasadele americane, pe baza investigaţiilor proprii şi a informaţiilor primite de la organizaţii neguvernamentale. Comitetul Helsinki a fost invocat în aproape toate rapoartele Ambasadei americane. Raportul A.P.A.D.O.R.-C.H. asupra evenimentelor din 18 martie 2004 a ajuns şi el la Ambasada americană, imediat dupã ce l-am elaborat. Am fost şocat de absenţa lui în Raportul anual al Departamentului S.U.A., atât de detaliat în multe alte aspecte ale situaţiei drepturilor omului în România!
Yoga Magazin: Ce şanse de corectitudine are percepţia externă asupra cazului M.I.S.A. – Bivolaru? Ce poate înţelege mass-media străină despre acest caz, ce pot înţelege organizaţiile internaţionale în condiţiile unanimităţii cam… monolitice din campania românească anti-M.I.S.A., anti-Bivolaru?
Gabriel Andreescu: Recunosc că nu va fi uşor să convingi o lume care trăieşte normal că în spatele teribilei desfăşurări de forţe din cazul M.I.S.A. nu se află practic nimic. Şi eu, când mă gândesc la acest caz, trăiesc o mare nedumerire. Pot să înţeleg presa, obsesia pentru scandal şi spectacol şi încălcarea sistematică a deontologiei. Pot să înţeleg opinia publică, în sens socio-cultural prin natură conservatoare, receptivă la poveşti cu sex, droguri, exotism asiatic ş.a.m.d. Există peste tot în lume comunităţi şi organizaţii puse să vâneze grupurile care ies din tipicul social. În special ceea ce mulţi numesc “sectele” a reprezentat o victimă predilectă pentru paznicii banalităţii. Dar nu înţeleg instituţiile. Ce anume ar putea explica desfãşurarea de forţe, uriaşã şi ilegală? S-au făcut speculaţii: scenariu de acoperire a scandalului Gabriel Bivolaru, fumigenă bună pentru nediscutarea corupţiei guvernamentale. Explicaţiile nu mă mulţumesc.
Yoga Magazin: Pentru ce ar pleda A.P.A.D.O.R.-C.H. dacă ar fi chemată în instanţă când autorităţile suedeze judecă legalitatea cererii de extrădare formulate de România?
Gabriel Andreescu: Desigur, A.P.A.D.O.R.-C.H. nu e parte în procesul Bivolaru, nu pledează. Asociaţia ar putea depune însă mărturie pe baza investigaţiilor făcute. Ar răspunde la alegaţiile pe care le-a intersectat în cercetarea proprie. Or, pot spune sigur că folosirea fostei minore Mădălina Dumitru în cazul Gregorian Bivolaru a fost abuzivă, dramatic împotriva principiilor care impun protecţia minorilor, o făcătură ruşinoasă a instituţiilor. Am argumente, am interviul Mădălinei şi deci am probe împotriva cererii de extrădare a lui Gregorian Bivolaru.
Yoga Magazin: Ce argumente ar invoca A.P.A.D.O.R.-C.H. pentru a susţine în faţa autorităţilor suedeze cererea de azil politic a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru?
Gabriel Andreescu: Întrebarea trebuie luată cumva retoric căci, la propriu, organizaţia ar trebui să asume instituţional o asemenea pledoarie în favoarea azilului politic şi ar face-o numai după un serios studiu al dosarului. Pentru o organizaţie de drepturile omului, prezentarea şi evaluarea faptelor au prioritate în raport cu concluziile. Eu aş nota însă următoarele elemente care sunt relevante, după opinia mea, pentru o cerere de azil politic: Gregorian Bivolaru se află sub hărţuirea autorităţilor încă din anii ’70, iar această hărţuire – indiscutabil, hărţuire – a continuat şi după 1989. Repet un fapt care este de domeniul evidenţei: Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic în timpul regimului comunist, aşa se explică şi detenţia sa în acea perioadă, şi internarea într-un aşezământ pentru bolnavi mintal irecuperabili. El a fost o victimă a abuzului psihiatric. După căderea sistemului însă, ciudata cooperare între instituţiile publice şi mass-media a dus la transformarea lui Gregorian Bivolaru într-un paria al societăţii. Din cauza publicităţii făcute, există aşadar un pericol real să fie molestat, linşat pe stradă. Iar comportamentul de până acum al Parchetului şi al instanţelor nu sugerează căutarea adevărului şi interesul pentru actul de justiţie. Cum am punctat însă şi altă dată: cele spuse nu sunt o pledoarie pentru teoriile şi opţiunile lui Gregorian Bivolaru.
Yoga Magazin: Există un caz M.I.S.A. sau un caz Gregorian Bivolaru, în care hărţuirea M.I.S.A. e mai degrabă o strategie de anihilare a mentorului său spiritual?
Gabriel Andreescu: Din punct de vedere juridic, după copleşitoarele acuzaţii lansate în martie trecut la adresa Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (droguri, trafic de arme şi carne vie, ameninţarea la adresa siguranţei naţionale, pornografie etc.) nu s-a întocmit nici un dosar M.I.S.A., un dosar al grupării.
Nu cred că Bivolaru ar fi devenit „un caz” dacă el nu ar fi fost implicat în activitatea Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut, care a dus la formarea unei „comunităţi” de peste 35.000 de oameni. Propagarea yoga, publicitarea anumitor tehnici şi stiluri de viaţă exotice, unele iritând simţul comun – vezi tema urinoterapiei – la asemenea proporţii, au constituit ingrediente indispensabile. Dacă urmărim cu atenţie fenomenul, putem nota că el nu a implicat niciodată separat instituţiile, presa, omul de pe stradă. Ci, în fiecare moment al evoluţiei cazului M.I.S.A. – Bivolaru, pe toate împreună. Astfel, toată lumea a putut sesiza un purcel, purcelul s-a transformat într-un elefant, care, la rândul lui, a dat naştere doar la o mărgică – mărgica acuzaţiei că Bivolaru a avut relaţii sexuale cu o fată de 17 ani.
Yoga Magazin: Există încălcări sistematice ale drepturilor omului care pot duce cu gândul la persecuţia practicanţilor yoga în cadrul M.I.S.A.? La o campanie împotriva M.I.S.A.?
Gabriel Andreescu: Cunosc cazurile unor funcţionari publici care au fost nevoiţi să renunţe la yoga pentru a-şi păstra slujba. Unii au fost sancţionaţi şi daţi afară, moment în care au început să vorbească – e cazul poliţistului Lucian Grădinaru. Se pomeneşte despre o circulară în cadul Inspectoratului General de Poliţie, care vizează practicanţii yoga. A devenit publică înscenarea în cazul judecătoarei Simona Lungu, „vinovată” de a fi intersectat în viaţa ei M.I.S.A.. Am primit plângeri în legătură cu ameninţarea unor candidaţi despre care se ştia că urmaseră cursuri de yoga. Din fericire, au anunţat la timp despre ameninţare, aşa că au trecut examenul. Parcă suntem în plin Ev Mediu. Nu o să uit niciodată comentariul lui Grădinaru: „Oare faptul că nu beam alcool, nu fumam, nu mâncam carne, nu minţeam, nu primeam mită însemna… că sunt o persoană indezirabilă, un poliţist care nu merită să facă parte din această instituţie…?”. Cine pe cine judecă?
Yoga Magazin: În ultimul an au apărut în presă peste 1200 de articole care pomenesc scandalul M.I.S.A. – Gregorian Bivolaru. Câte solicitări a avut A.P.A.D.O.R.-C.H. din partea media în cadrul documentărilor pentru articolele şi emisiunile pe aceastã temă?
Gabriel Andreescu: Am fost solicitat de Antena 1, de B1, de Realitatea TV, de OTV, desigur, de Yoga Magazin. Deci: în cinci-şase cazuri. Dar nici atunci nu am simţit curiozitatea ziariştilor pentru întregul adevăr. Aveam în principiu foarte multe date care puteau interesa: l-am cunoscut pe Gregorian Bivolaru la mijlocul anilor ’70; am făcut mai multe investigaţii asupra M.I.S.A.; am realizat unele analize; am oarecare înţelegere a temei; nu fac jocul unor grupuri interesate şi nu evit să spun ce gândesc, chiar dacă sunt subiecte sensibile. Repet, lumea nu pare interesată de adevăr.
Yoga Magazin: „Sectă” este una dintre etichetele preferate de mass-media atunci când vine vorba de M.I.S.A. Credeţi că este îndreptăţită o asemenea acuzaţie?
Gabriel Andreescu: Cuvântul sectă trebuie evitat. Este peiorativ, incită, conceptual este inadecvat. Să spunem că acceptăm totuşi termenul cu semnificaţia, conform definiţiilor curente, de grup religios, recent creat, condus eventual de un lider carismatic şi perceput ca inovator în plan spiritual. De fapt, în limba română, termenul „sectă” corespunde cel mai mult termenului englezesc “cult”. Termenul românesc „culte” este traducerea englezească a „religious denominations”.
Or, M.I.S.A. nu este un grup religios. Ci unul care promovează filosofia şi tehnicile străvechi yoga. Este adevărat că o face, conform gusturilor mele, într-un sens sincretic-eclectic în care nu mă regăsesc. Dar asta este altceva.
Yoga Magazin: S-a vorbit până la leşin despre tantrism ca despre sexualitate deviată, care îndepărtează omul de la cele naturale, propunându-i un orgasm nu doar prelungit, ci perfect controlat prin continenţă. Cum se explică agresivitatea mass-media române, agresivitatea opiniei publice care face din viziunea tantricã un nou capăt de acuzare în cazul M.I.S.A. – Bivolaru?
Gabriel Andreescu: Tantra yoga este o practică străveche. De mare efect, din cauza aceasta trebuie aplicată cu atenţie. Ea dă sexualităţii o cu totul altă dimensiune decât cea profană. Declamaţiile unor pudibonzi faţã de Tantra sunt ca lamentaţiile lui Adrian Minune faţã de muzica lui Bach. Continenţa constituie doar unul dintre elementele tehnice. Nu este oare evident avantajul de a controla orgasmul? Care ar fi atuul celor incapabili să o facă?
Yoga Magazin: Mass-media îi aduce învinuiri grave lui Gregorian Bivolaru. A.P.A.D.O.R.-C.H., prin intervenţiile publice, prin rapoartele sale, vorbeşte de cetăţeanul Bivolaru căruia i s-au încălcat drepturi fundamentale. Cine se înşeală?
Gabriel Andreescu: Oricine se poate înşela. Numai că tema noastră este una foarte circumscrisă: în ce măsură se verifică acuzaţiile, în ce măsură ne aflăm în faţa unui act de violare a drepturilor omului. Întrebările curente sunt: cum se aplică articolul cutare de Cod penal, cum sunt respectate garanţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului ş.a.m.d. A.P.A.D.O.R.-C.H. nu tratează valoarea tehnicilor yoga, nu discută eficacitatea urinoterapiei, nu este interesată de cine are relaţii cu cine. Prin asta nu spun că activitatea se reduce la un algoritm şi că atitudinea ar fi mecanică. Din contră, nu poţi susţine drepturile omului cu adevărat dacă nu trăieşti demnitatea umană, dacă nu ştii să respecţi fiinţa de care te ocupi. Dar „esenţialismele” se traduc, când evaluezi respectarea drepturilor omului, în reguli precise. Te poţi înşela în principiu, dar nimic din comunicatul A.P.A.D.O.R.-C.H. sau din rapoartele pe care le-am elaborat asupra cazului M.I.S.A. nu-mi par a fi fost dezminţite de evoluţiile ulterioare.
Yoga Magazin: Ce implicaţii are strămutarea cazului Gregorian Bivolaru în afara graniţelor ţării?
Gabriel Andreescu: Eu cred că internaţionalizarea cazului Bivolaru este un fapt pozitiv. Ne aşteptăm ca un judecător cu adevărat independent să decidă obiectiv asupra datelor care i se vor pune la dispoziţie. Atenţie însă! Nu doar verdictul în sine, vinovat – nevinovat, contează. Ci şi procesul: care probe anume au fost utilizate, cum au fost verificate, cum au fost acceptate; cum au ajuns interpretate. Este importantă o descriere în detaliu a ceea ce s-a petrecut în cursul procesului din Suedia. Apoi, aceste informaţii trebuie difuzate cât mai mult posibil în ţară.
Yoga Magazin: Ce ar însemna acordarea azilului politic lui Gregorian Bivolaru tocmai acum, în prag de aderare la Uniunea Europeană?
Gabriel Andreescu: Sper că ar redeschide întregul proces M.I.S.A.. Dincolo de asta, ar creşte presiunea asupra autorităţilor române, de a da explicaţii. Pare într-adevăr ciudat ca o membră a Uniunii Europene să acorde azil cetăţeanului unei viitoare membre U.E. Amintesc totuşi că acordarea azilului politic pentru cineva venit dintr-o ţară democratică nu este cu totul excepţională. La începutul anilor 2000, americanul Keith Henson a cerut azil politic în Canada. Fusese condamnat în California la un an închisoare pentru că ameninţase şi hărţuise membri ai controversatei Biserici Scientologice. Ba chiar un rezident suedez a fost pus în 2004 în faţa eventualei refugieri în S.U.A. Pastorul penticostal Aker Green primise un an închisoare, întrucât lansase în timpul slujbei atacuri ofensatoare la adresa homosexualilor. S.U.A. au exercitat presiuni diplomatice asupra Suediei să renunţe la o astfel de legislaţie şi chiar au anunţat că vor oferi azil politic pastorului. Iată douã cazuri asupra cărora merită să medităm. Este vorba despre o viziune diferită, chiar în ţări cu tradiţie democratică, asupra conţinutului libertăţii de religie ori de exprimare. Nu de încălcarea lucrurilor elementare privind un proces corect sau de manifestare a libertăţii de conştiinţă.
Yoga Magazin: Oare cum va reacţiona mass-media româneascã dacã mentorul spiritual M.I.S.A. primeşte azil politic în Suedia?
Gabriel Andreescu: Nu văd ziariştii din România sã îşi facă mea culpa. Sper însă că acordarea azilului politic pentru Gregorian Bivolaru va asigura o dezbatere mai la obiect asupra cazului M.I.S.A. A existat o campanie contra, sper să văd posibilitatea comunităţii yoga să susţină o campanie pentru.
Yoga Magazin: Ce zic investigaţiile A.P.A.D.O.R. despre Gregorian Bivolaru?
Gabriel Andreescu: O asociaţie precum A.P.A.D.O.R.-C.H. nu dă verdicte de tipul: „ce este sau nu este Bivolaru”. Ci face evaluări asupra măsurii în care există sau nu probe în favoarea acuzaţiilor. Conform investigaţiilor mele, nu există probe convingătoare. În cazul M.I.S.A. – Bivolaru şochează aversa de acuzaţii cu care a fost intoxicată opinia publică şi incapacitatea de a dovedi delictele. Să nu uităm că membrii M.I.S.A. sunt puşi sub urmărire sistematică de peste zece ani de zile. Cum a fost posibil ca la capătul acestei lungi perioade de cercetare, folosindu-se de mijloace puse la dispoziţie de S.R.I., să nu apară „proba”? Distanţa considerabilă dintre mulţimea şi gravitatea acuzaţiilor lansate iniţial şi mediocritatea dosarului final – vorbeşte şi pentru un neofit. Solidaritatea pe care o arată încă opinia publică cu autorităţile, în acest caz, nu este explicabilă prin lipsa de logică a celor care privesc la televizor. Ci prin intoleranţa din societatea românească; prin satisfacţia de a vedea că oameni diferiţi sunt vânaţi. Instrumentele incitării publice au fost pe larg utilizate în comunism şi au fost puse din nou în valoare de regimul Iliescu. Cazul M.I.S.A. intră în logica sinistră a confruntărilor de la Târgu Mureş, a mineriadelor, a atacului muncitorilor de la I.M.G.B. împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii. Sper să fie ultima manifestare a acestui sindrom de furie colectivă împotriva libertăţii individuale ori a diferitelor solidarităţi de grup care nu intră în patul de Procust al majorităţii.
Un interviu preluat din revista Yoga Magazin nr. 55
yogaesoteric.net
