Interviu cu renumitul profesor vasluian de chimie Gheorghe Cuzincu: Practic yoga la cursurile MISA din 1999

Profesorul vasluian Gheorghe Cuzincu are 66 de ani. El este cunoscut în Vaslui, unde a predat chimia la liceul „Kogălniceanu”. A avut o viaţă interesantă, dar şi grea, şi a reuşit să-şi găsească echilibrul şi armonia prin practica yoga. El s-a înscris la cursurile MISA în 1999, la 57 ani. Într-un interviu recent acordat ziaristei Mihaela Manu de la cotidianul Obiectiv de Vaslui, renumitul profesor povesteşte principalele evenimente care i-au marcat viaţa, iar în final împărtăşeşte viziunea sa asupra acestei şcoli de yoga fondate de profesorul yoga Gregorian Bivolaru. Vă prezentăm în continuare un fragment din acest interviu.

 
– Ce-aţi vrea să le spuneţi foştilor elevi?
– Să se trezească la realitate. De fapt, nu asta este realitatea, e o iluzie. Toate-s trecătoare. Să se poarte frumos la locul de muncă şi să aibă grijă de evoluţia spirituală. Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc în viaţa lor, înseamnă că nu mai este. Eu regret că nu am ştiut lucrurile astea din copilărie.
 

„Tată, hai şi mata la yoga“

– Cum de aţi început sa practicati yoga?
– Fiul meu era deja practicant. El avusese la un moment dat nişte probleme foarte grave de sănătate, care au dispărut. Boala apare ca urmare a unei modificări în aură. Dacă acolo se lucrează, dispare şi boala. Bineînţeles, trebuie şi credinţă. Tocmai îmi apăruseră nişte suferinţe fizice, aşa că el mi-a spus într-o zi: „Tată, hai şi mata la yoga“. „Cum s-apar eu acolo? Am 58 de ani“. „Nu contează, mai este o persoană în vârstă“.

– Când se întâmpla asta?
– În 1999.

– Apăruseră deja informaţii contra yoghinilor.
– O, apăruseră mult mai demult. Păi, maestrul a fost închis la nebuni, înainte de ‘89. Lui Ceauşescu nu-i convenea că la noi în ţară se practica yoga. Deci a fost interzisă până la urmă, pentru că destupa minţile. Spune realitatea. Practica asta, yoga, este veche de peste 5.000 de ani. Savanţii de-abia acum ajung la cele constatate de către marii yoghini. Yoga este o ştiinţă universală, la fel ca matematica, fizica sau chimia.
Deci feciorului mei îi datorez faptul că am ajuns la cursurile de yoga. Problemele de sănătate au disparut. Bineînţeles, yoga presupune ceva asemănător cu cele zece porunci. Şi aici vorbim foarte des de Iisus, de sfinţi…

– Până atunci, dumneavoastră nu mergeaţi la biserică, nu ştiaţi prea multe despre Dumnezeu, nu?
– Da, abia dupa ‘90 am ajuns la concluzia că trebuie să fie cineva deasupra tuturor lucrurilor şi care le hotărăşte pe toate. Acum am mai ajuns  la o încă concluzie, pe care o susţin: Dumnezeu nu pedepseşte, nu e rău cu nimeni. Îl iubeşte la fel şi pe criminal, şi pe cel bun. Expresia „Te bate Dumnezeu“ trebuie să dispară din vocabular, inclusiv al preoţilor, care nu admit nici reîncarnarea, nici yoga. Cum să înţelegem de ce apare suferinţa? De fapt, lucrează legea cauzalităţii: eu greşesc, trebuie să plătesc. Totul se înregistrează.
Ai gândit rău, prima fază. Dacă mai şi exprimi gândul respectiv, e şi mai rău, şi dacă îl mai şi  faci, nu te poate aştepta decât ceea ce-ai făcut. Noi practicăm hatha yoga. Yoga urmăreşte de fapt comuniunea cu Dumnezeu, nu văd ce este rău în treaba asta. Nu se impune absolut nimic. Te duci la sală, sunt de făcut nişte exerciţii, instructorul lucrează cu tine. Dacă eşti mai vârstnic şi oasele nu-ţi permit să le faci corect, schiţezi măcar. Nu-ţi cere suprataxe, nu-ţi cere să-ţi dai sufletul acolo. Yoga nu este sectă, cum se susţine, ci o ştiinţă. La televizor au apărut yoghine în costum de baie sau fără sutien şi spuneau că-s poze porno. Dar câte nu apar la televizor, cu acceptul tuturor, şi-s mai dezbrăcate decât yoghinele noastre. Probabil au vrut să-l desfiinţeze pe maestru şi scoala de yoga. V-am mai spus, preoţii nu sunt de acord cu yoga, nici cu reîncarnarea, dar noi respectăm biserica, mergem în ea şi simţim că este un loc sacru. Biblia a fost modificată în funcţie de necesităţile şefilor sunt lucruri care sunt ascunse oamenilor de rând şi acum. Sunt secrete la Vatican care nu sunt scoase pe faţă. Îmi pare rău că marile adevăruri nu sunt înţelese de cei care ne conduc, iar lumea o duce rău. Şi cel mai rău îmi pare că ţara e vândută. Nu spun eu, spune Ilie Şerbănescu în Formula As. Nu avem aproape nici un domeniu în care să fim prioritari. S-a făcut privatizare, dar noi avem un procent mic, nu contăm acolo. De ce? Pentru buzunare umflate la alţii, care nu mai pot de aroganţi?

– Care au fost acuzaţiile care i s-au adus lui Gregorian Bivolaru înainte de ‘89?
– Şcoala de yoga nu era necesară după Nicolae Ceauşescu şi faptul că a cam evadat din închisoare atunci, fără voia autorităţilor, spune ceva. După ‘89, cursurile de yoga s-au dezvoltat mult, practicanţi yoga sunt peste tot. Asta nu a convenit, iar fostul prim ministru, Năstase, iată că a luat şi măsura asta. Au fost călcaţi oameni în picioare, au existat uşi care au sărit din ţâţâni, femei cărora nu le-au dat voie să-şi tragă chiloţii pe ele. Le-au luat lanţuri de la gât, bani din buzunar, le-au luat calculatoare şi alte obiecte care nu au nimic în comun cu yoga şi nu le-au mai dat înapoi. Nimeni nu spune nimic şi nu s-a luat nici o măsură.

– Yoghinii totuşi au protestat.
– Da, am fost şi eu la Bucureşti. Mi s-a părut normal să mă duc şi să-mi susţin colegii. E o nedreptate să intri în casa cuiva, să-i spargi tot. Yoga deranjează pentru că trezeşte oamenii.

– Dumneavoastră aţi avut probleme aici, în Vaslui?
– Da, imediat după martie 2004, în urma unei reclamaţii care a venit de la soţia unui practicant yoga, am fost chemat la poliţie. A venit la mine la uşă un fost elev de-al meu, care nu prea dădea în brânci la învăţătură şi căruia poate nu i-a convenit atitudinea mea din şcoală. Mai întâi, am primit un telefon de la poliţie, în care m-au invitat la ei. Fostul meu elev a venit să mă ia cu maşina, deşi casa mea este situată la 500 de metri de poliţie. Mi-au pus întrebări, din pură curiozitate. Aşa cred acum, după ce am analizat ce s-a întâmplat. Aveau în birou un calendar cu o femeie cam dezbracată şi când m-au întrebat de ţinuta porno la fetele noastre, i-am intrebat: „Aia de-acolo e porno?“, „Nu“, „Nici ailaltă nu-i“, le-am răspuns. După ce am înţeles care este intenţia lor, am început să le spun, fără nici un fel de reţinere, ce meritau să le răspund. M-au întrebat dacă îmi convine că soţia mea să fie cu sânii descoperiţi şi altele. Şi cine mă întreba? Tocmai un fost elev. I-am spus ce merita.

– A fost neplăcut.
– Da, dar nu ne-am certat acolo. La un moment dat, a apărut şi un superior. Le-am răspuns relativ frumos, nu am dat pe alături. Întîmplarea asta m-a deranjat, ca şi pe alţii. S-au stricat relaţiile dintre noi. Oamenii spun: „Uite, ăsta face yoga“. Şi ce? Eu îi opresc pe ei să se ducă la biserică? Am fost acuzaţi că ne drogăm. Răutăţi. Noi nu bem nici măcar alcool, aceasta deoarece considerăm că impurifică organismul. Nu consumăm cafea, carne.

Gregorian Bivolaru

– L-aţi cunoscut pe Gregorian Bivolaru?
– Sigur, ne-am şi îmbrăţişat. Am participat la nişte concursuri de percepţii subtile. Cei premiaţi mergeau la dumnealui şi primeau o îmbrăţişare şi un cadou. L-am cunoscut, am fost la un milimetru de dânsul. Apoi, eu am fost la ziua lui şi în toate taberele de yoga, dar n-am văzut nimic care să contravină bunurilor moravuri. Şi pe stradă vezi femei cu burta goală, dar nimic nu contravine bunurilor moravuri. La noi nici nu se foloseşte cuvântul sex, ci interacţiune de tip amoros. Se spune că, dacă nu este iubire, de fapt e prostituţie. Foarte multe cupluri obişnuite pur şi simplu se prostituează, pentru că între cei doi nu mai există iubire. Trăiesc degeaba.

– Povestiţi-mi cum era la ziua lui Gregorian Bivolaru.
– Nu era ceea ce se spune la televizor. E drept că fetele erau mai puţin îmbrăcate, dar pe ce plajă în vest nu se face topless? Am văzut la televizor o imagine în care Gregorian Bivolaru ţinea o namilă de femeie grasă în braţe. Sunt trucaje. La ziua lui, te duci la sfârşit cu flori, dacă simţi nevoia. Şi el ne dăruieşte atâtea. În momentul când ajungi în faţă, îţi ia florile, le pune pe o masă, cele două fete care sunt acolo iau florile primite şi le dau altor fete, care pleacă. El ne dăruieşte la toţi câte un CD sau o carte. Stau la rând câteva mii de persoane. Durează ceva timp până ce-ajungi în faţă. Persoanele care dirijează toată mişcarea asta i-au dat numai soţiei mele voie să treacă, dar dânsul a intervenit şi-a spus: „Daţi-i şi dânsului drumul, pentru că sunt soţ şi soţie“.

S-a uitat apoi la mine şi mi-a spus: „Lucrează pe cutare centru.“ Era vorba de centrul de forţă care putea vindeca boala de care suferem eu. El ştie tot. N-am întâlnit decât două persoane în viaţa asta, care să ştie absolut orice. Au acces la conştiinţa universală, unde se înregistrează orice gând, orice faptă. Una din ele este Gregorian Bivolaru. Nu ştiu de ce lumea ne priveşte ca şi cum am face lucruri nepermise. Am învăţat să fac distincţia între ignorant şi prost. Ignorant este cel care nu ştie, nu că nu poate. La ziua maestrului din 2000, am simţit o energizare extrem de puternică. Pur şi simplu mi s-a deschis ca o fantă de energie în frunte, lacrimile îmi curgeau şiroaie. Am înţeles de ce. Asta mi-a fost dat ca să rămân pe calea asta, indiferent ce se va întâmpla. Eu sunt un fel de Toma necredinciosul. A trebuit să simt ca să cred.

– Ce era cu acele fete care dansau îmbrăcate sumar?
– Acela era un ritual de adorare. Ritualuri din astea se fac şi în altă parte. În India veche se făceau mereu. Ele au fost scoase în faţă de mass-media şi prezentate într-o lumină nefavorabilă.

– Cum sunt aceste ritualuri?
– 50 de oameni îşi schimbau poziţia, făceau nişte asane (exerciţii care permit preluarea unor energii din univers). Se schimbau din asane în asane, la un singur clinchet de clopoţel, fără să greşească cineva ceva. O armonie perfectă. Spectacolul acela a ţinut 17 ore. N-am mai văzut asemenea sărbătoare şi nici nu ştiu dacă am să mai văd, pentru că Gregorian Bivolaru nu mai este în ţară.

– Vă este teamă de ce-ar putea urma?
– N-au ce să-mi facă, dacă trebuie să păţesc ceva, probabil asta trebuie să mi se întâmple. Moartea aduce ceva bun. Este o trecere din spaţiul fizic, dincolo, în astral. Acolo, viaţa este mult mai frumoasă. Yoga m-a facut mai înţelegător, mi-a micşorat egoul. Mi-am schimbat modul de viaţă, nu mai sunt impulsiv. L-am descoperit pe Dumnezeu, dar deschiderea mea nu este atât de mare. Aş vrea din tot sufletul să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu.
 

yogaesoteric
iunie 2007