Intrăm în normalitate…

Viaţa politică românească s-a animat foarte mult. Ultimele zile, atât de bogate în evenimente, ne-au revelat momente de adevăr şi trezire. Ceea ce este, credem noi, foarte bine, chiar dacă adevărul este destul de urât şi şocant pentru toţi cei care până acum nu şi-au dat seama de marea minciună în care trăia societatea românească. Iar trezirea societăţii civile este remarcabilă. Noi considerăm că, într-un fel, societatea civilă a contribuit prin tăcerea, indiferenţa şi lipsa ei de reacţie, la marasmul în care ne-am afundat sub ghidarea PSD. Pentru noi, yoghinii, această complicitate prin tăcere a societăţii civile în abuzurile la care am fost supuşi de regimul Iliescu-Năstase, a fost foarte dureroasă.

Dacă luăm în considerare graţierea mai multor persoane printre care şi controversatul Miron Cozma de către Ion Iliescu şi revocarea graţierii după numai o zi, putem uşor avea o imagine mai clară asupra clasei politice PSD în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu şi cu viitorul fost prim ministru Adrian Năstase. S-au petrecut două lucruri de condamnat. Primul este că Ion Iliescu a dat, la sfârşit de mandat, un decret de graţiere. Este legal, ţine de atribuţiunile preşedintelui. DAR…

Mari suspiciuni planează asupra acestor oameni, mai ales asupra lui Miron Cozma. Societatea civilă s-a sesizat, presa a reacţionat unitar şi nici partidele nu au trecut cu vederea această manevră. Astfel s-a produs o mare răbufnire de indignare.

Mergând mai departe, primul ministru a semnat şi el această hotărâre, miercuri. Joi la prânz, când a fost întrebat despre acest subiect la o conferinţă de presă transmisă în direct, el a spus că nu are cunoştinţă de acest act. Câteva ore mai târziu el a declarat oficial că nu este de acord cu graţierea, deşi a semnat actul, iar în ultima sa declaraţie premierul şi-a cerut scuze că a semnat decretul fără să îl citească! Adică, afirmă el cu non-şalanţă, primul ministru nu se uită la toate actele pe care le semnează. Sigur că se încearcă o absolvire de orice răspundere din partea lui Adrian Năstase (şi asta reiese şi din ultimele declaraţii ale lui Ion Iliescu), dar oare nu este la fel de gravă semnarea unor acte (de guvernare) în necunoştinţă de cauză? Aceasta nu este neseriozitate sau chiar iresponsabilitate?

Al doilea lucru condamnabil: la numai o zi, decretul de graţiere este revocat şi începe un lanţ de grave încălcări ale legilor şi ale procedurilor justiţiei. Miron Cozma a fost adus la poliţie fără mandat. Se dă explicaţia că a fost reţinut de poliţia rutieră pentru că nu avea buletinul de identitate asupra sa. S-a aşteptat echipa din Bucureşti pentru a aduce probele ulterior. Parchetul a inventat un dosar de investigaţie. Poliţia a fost pusă într-o situaţie de presiune unde legea nu a mai contat şi s-a folosit varianta de “salvarea aparenţelor” sau “acoperirea legală” ulterioară a unui act evident de abuz.

Presa a semnalat aceste lucruri şi asta este în sine ceva remarcabil. Pare că presa se simte mai sigură de sine şi nu mai există acea crispare faţă de putere. Începe procesul de eliberare a presei de sub controlul PSD.

Sperăm că presa şi societatea civilă vor vedea acum mai clar ce s-a petrecut în martie cu şcoala noastră de yoga prin prisma acestui eveniment. Pentru Miron Cozma, chiar dacă el este practic un terorist, toată lumea a sărit la unison să declare ilegalitatea reînchiderii lui. Dar când a fost atacată şcoala de yoga şi domnul Gregorian Bivolaru, aproape nimeni nu a avut curajul sau preocuparea de a-i sări în ajutor. Poate şi pentru că s-a dat o coloratură atât de mizerabilă, preponderent sexuală, întregii conjuncturi, încât personalităţile vieţii social-politice româneşti nu au vrut să fie mânjite prin asociere cu numele domnului Gregorian Bivolaru.

Atunci când profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a fost ridicat din trafic şi ţinut ilegal la sediul poliţiei pentru a nu putea fi acasă la el, unde se efectua o percheziţie ilegală, s-a produs un abuz.

Atunci când s-a înscenat (conform declaraţiilor mai multor martori!!) tentativa de trecere frauduloasă a graniţei, s-a produs un abuz. Gregorian Bivolaru avea voie să treacă graniţa liber.

Tot tratamentul barbar de la percheziţiile efectuate, acuzaţiile grave fără fundament de probe, confiscarea bunurilor personale fără proces verbal, toate acestea sunt abuzuri.

După câteva zile de la descinderi, presa a pus întrebarea legitimă: Unde sunt dovezile pentru acele acuzaţii aşa de grave?!! Poate cel mai grav aspect este reacţia de atunci a echipei de anchetatori, căci ei au răspuns că urmează să producă dovezile…

Presa atunci s-a aliniat frumos în spatele celor care regizau toată mascarada scandalului MISA. Se pare că atunci nu se putea altfel. Dar acum e altă situaţie. Stenogramele PSD arată foarte clar că a fost vorba de o înscenare. Chiar şi tenta sexuală a fost intenţionată pentru prostirea poproului. Asta se poate înţelege acum foarte evident.

Oare trezirea societăţii româneşti se va reflecta şi asupra altor evenimente şi aspecte? Oare societatea şi presa vor avea tăria de a privi înapoi cu obiectivitate le modul reprobabil în care au făcut jocul puterii? Oare vom avea bucuria de a vedea, măcar acum, că societatea civilă realizează că tot scandalul MISA a fost o diversiune, că am fost supuşi unor nedreptăţi, violenţe, abuzuri şi calomnii foarte mari şi total nemeritate?

Noi ne punem speranţa în Dumnezeu că aşa va fi!

17 decembrie 2004