Intrarea în zona fără alternativă

Este panică majoră în cabinetele occidentale deoarece Ucraina se află în apropierea unui deznodământ tragic. Probabil nu ați aflat, dar armata rusă a atacat pe întreaga linie a frontului, perfect coordonat, sufocând unitățile ucrainene de primă linie. Strategia de atac a Kursk-ului se dovedește astfel una falimentară. Ceea ce este important să înțelegeți este că întreaga socoteală a fost făcută la recomandarea comandamentului occidental care lucrează în Ucraina. Doar că mai este un element despre care nu se vorbește: atacul a fost un element al „războiului algoritmic”, acel minunat sistem AI despre care americanii spuneau că e aproape la fel de eficient ca o armă nucleară. Acum se vede cu vârf și îndesat cât de eficient a fost. Ucraina și aliații săi occidentali sunt într-o situație care, în șah, poartă denumirea „zugzwang”: momentul în care adversarul, indiferent ce piesă ar mișca, o mișcă în defavoarea sa.

De altfel situația s-a văzut limpede la nivel internațional. De ce? Pentru că ratații cred că singura șansă a lor e într-o escaladare, la fel ca și până acum. Să vă explic! Brusc s-au activat vectorii propagandei care acuză Iranul că a dat rachete balistice Rusiei. Pur și simplu te crucești! Clovnii ăștia se comportă atât de penibil încât rămâi fără replică. Citind virulența știrilor te ștergi la ochi deoarece ai impresia că e o greșeală de tipar. Ca om normal nu poți să crezi că se face atâta tam-tam pentru că Iranul ar fi furnizat niște arme, ci crezi că ziaristul a greșit și în loc de Germania, Franța sau SUA a scris Iran. Orice om de bun simț pufnește în râs văzând asemenea imbecilitate. Păi la ce să te aștepți la Iran, țară la fel de sancționată ca Rusia, aliatul Rusiei și partenerul său de încredere? Presupunând că Rusia ar avea nevoie de anumite arme pe care Iranul le are, n-ar fi normal ca Iranul să le dea? E ca și cum ai spune că e de neconceput ca Iranul să atace Israelul. Ce-ai, ești beat? Nu știi despre dușmănia dintre cele două țări?

Să revenim acum la tam-tam-ul balistic iranian. Nu am nici cel mai mic indiciu că Iranul ar fi dat sau nu rachete balistice Rusiei. Chestiunea pe care o știu este aceea că organizarea armatei ruse s-a modificat drastic după începerea conflictului. Ceea ce a observat toată lumea este că, până la urmă, componenta terestră este esențială, iar aici artileria a rămas în continuare regina. Unitățile terestre rusești sunt, la ora actuală, cele mai moderne și integrate din lume. Ca să înțelegeți, vă voi descrie pe scurt ce fel de echipamente deține o unitate de primă linie a armatei ruse în noua organizare: cel puțin trei obuziere autopropulsate 2S1 Gzodika (calibrul 122mm), cinci obuziere D-20 (calibrul 152 mm), cel puțin trei obuziere autopropulsate 2S3 Akatsiya (calibrul 152.4 mm), un lansator multiplu de rachete BM-27 Uragan, un pluton specializat în drone și ……. o baterie Iskander!

Așadar, unitățile de infanterie modernizate ale armatei ruse sunt dotate acum și cu rachete balistice pentru o eficiență maximă. Totul este integrat și funcționează impecabil! Ceea ce știm este că Iskander este o componentă destul de scumpă, astfel încât este foarte posibil ca la vârful conducerii militare a Rusiei să se pună problema eficientizării prin achiziția unor rachete balistice mai ieftine care nu sunt atât de precise precum Iskander. La fel cum dronele iraniene ieftine au făcut carieră la începutul conflictului – fiind și ele eficientizate acum din punct de vedere al costurilor prin înlocuirea, acolo unde este cazul, cu drone ultra-ieftine din spumă – este posibil ca pentru anumite unități rușii să considere mai eficientă înlocuirea Iskander cu rachete ieftine iraniene, poate chiar să ia licența și să le producă intern, așa cum fac acum cu dronele Geran. Așadar nu-i nicio chestie extraordinară. Repet, eu vorbesc acum din punct de vedere strict teoretic întrucât nu am încredere în sursele occidentale care susțin că Iranul ar fi livrat ceva Rusiei. Chiar dacă ar face-o, n-ar fi nimic extraordinar.

Însă vă veți întreba care-i treaba cu toată tevatura. Răspunsul l-a dat ramolitul planetei, moș Tăgârță Biden, care a spus că studiază cererea Kievului de a furniza rachete cu rază lungă de acțiune. Deja nu mai e de joacă. În momentul în care dai rachete cu rază lungă de acțiune pentru a ataca un adversar de calibrul Rusiei, nu te mai joci „la graniță” așa cum ai făcut-o până acum. Racheta cu rază lungă de acțiune înseamnă că Rusia poate răspunde nuclear direct împotriva SUA. Cu ceva timp în urmă, Scott Ritter a dezvăluit că Biden caută să genereze un război nuclear în Europa. Un asemenea conflict ar distruge continentul. Însă e la fel de adevărat că acest plan al americanilor arată cretinizarea la care s-a ajuns la nivelul aparatului superior de conducere. Cum să crezi că poți declanșa un conflict nuclear limitat strict la Europa, mai ales când vorbim despre Rusia, cea mai mare putere nucleară a lumii? Cine le garantează lor că Rusia nu-și îndreaptă armele împotriva SUA? Mai ales acum, când 9M370-Burevetnik este gata de lansare.

În stilul caracteristic, este posibil ca SUA să elibereze Tomahawk, în prima fază cu raza de acțiune limitată la 500 km, în paralel cu livrarea de către Germania a rachetelor Taurus (cu aceeași rază de acțiune). Asta din registrul aceleiași tehnici de „fierbere a broaștei”. Doar că cei 500 kilometri sunt critici întrucât astfel Ucraina poate atinge Moscova. După cum v-am mai spus, tehnologia Tomahawk nu este una complexă, racheta poate fi doborâtă fără probleme de bateriile S-300. Problema apare în altă parte, anume în vastitatea teritoriului pe care este necesar să-l apere Rusia. La ora actuală este practic imposibil să aperi întregul teritoriu deoarece ai avea nevoie de un număr imens de unități antiaeriene. De aceea, o eliberare a unor astfel de arme Ucrainei va permite lovituri surprinzătoare în zone neapărate, creând un avantaj asimetric.

Ucrainenilor le este indiferent dacă lovesc civili. De altfel s-a văzut cum s-a trecut cu prea multă ușurință peste toate crimele de război comise de ucraineni. Nu mai vorbesc despre crimele de război comise de americani, doar știți bine că la bombardarea Iugoslaviei și-au asumat oficial atacul asupra populației civile care era „vinovată pentru alegerea liderilor țării”. Așadar, ucrainenii beneficiază de protecția SUA și momentan pot face orice crime de război. De partea cealaltă, rușii nu pot face asta din două motive. În primul rând din cauză că mai bine de jumătate din populația Ucrainei este rusească sau face parte din familii mixte. De asemenea, populația ucraineană este împărțită, cea mai mare parte fiind împotriva conducerii actuale a țării și a războiului. Doar o mică parte e reprezentată de „urmașii în radicalizare” ai naziștilor lui Bandera. De cealaltă parte, Rusia nu poate face crime de război deoarece ar cădea în ochii partenerilor săi. Astfel e obligată să poarte un război curat în Ucraina, să intervină efectiv chirurgical, confruntându-se strict cu armatele ucraineană și occidentală de acolo.

Singurele elemente simțite de civilii Ucrainei sunt cele generate de distrugerea infrastructurii energetice. Într-adevăr, la ora actuală, sistemul energetic integrat al Ucrainei este distrus. Nu mai există un sistem național, fiind în funcțiune doar sistemele locale și, atenție!, sistemele care permit exportul energiei ucrainene! Destructurarea sistemului energetic va forța migrarea ucrainenilor către zonele în care se produce energia, lăsând astfel drumurile libere pentru o eventuală incursiune în adâncime a armatei rusești în această iarnă. Cu alte cuvinte, inclusiv actuala distrugere este un element militar strategic urmărind eliberarea „naturală” a anumitor culoare pentru a face mai facilă intervenția militară.

Având în vedere caracterul asimetric care rezultă din eliberarea de arme cu rază lungă de acțiune, întrebarea care se pune este dacă Rusia va continua localizat sau va extinde conflictul. Să vedem ce înseamnă fiecare alternativă. Dar până atunci să studiem puțin contextul.

Oricât de slugă ar fi Scholtz, are o problemă cât casa în Germania. Tot Estul este pro-rus și anti-Ucraina&NATO. Vestul Germaniei, de asemenea, este sătul de sărăcirea în care a fost adus de agenda războinică a NATO. Astfel, din punct de vedere politic Germania se află destul de aproape de o explozie. Absolut toate elementele nefaste pe care le-au îndurat nemții riscă să se răzbune acum. De aceea, aprovizionarea cu rachete Taurus a Ucrainei, care ar putea avea ca efect o bombardare a Germaniei, ar fi mai urâtă decât bomboana de pe colivă. La fel este situația și în Franța. Aceeași problemă spinoasă, aceeași politică în dezacord cu majoritatea covârșitoare a țării. Mai mult, în întregul Occident vedem nu doar o opoziție populație-putere, ci și o opoziție de viziune la nivelul populației care se împarte între stânga extremă și dreapta extremă (mă rog, uneori ceea ce e calificat azi ca „dreapta extremă”, în alte vremuri era ceva normal). Cu alte cuvinte, în societățile vestice este imposibil de atins coeziunea, indiferent de forța care ar veni la putere. Alegerile din Franța arată cu vârf și îndesat aceasta.

Și acum să revenim la problemă. Ce înseamnă păstrarea localizării conflictului? În principal un atac la scară al Rusiei care ar distruge armata Ucrainei și ar duce la capitularea țării. Este posibil? Da, de altfel am văzut deja o activare a întregului front rusesc. Care sunt însă repercusiunile? Un articol din Financial Times, în care Bill Burns și Richard Moore ies la lumină, arată mai degrabă neputința organizațiilor pe care le conduc. Însă, prin atitudine, acoperă absolut toate ororile produse de regimul terorist de la Kiev, semn că, cel mai probabil, în situația în care Rusia ar trece la un atac masiv, mașinăria radicalizată ucraineană va trece la operațiuni teroriste multiple, pregătită de teroristul Budanov. Scenariu pe care l-am mai văzut în Cecenia.

Extinderea conflictului de către Rusia e simplă: pentru a rezolva problema aprovizionării Ucrainei poate bombarda țările-sursă: SUA, Anglia, Germania, Franța și, desigur, zonele de putere ale Ucrainei. Nu obligatoriu în același timp. De exemplu, primul candidat este Anglia și ar putea fi folosit pentru a pune în practică zicala „bate șaua ca să priceapă iapa”. Imediat ar pacifica Europa! Înseamnă ăsta un război mondial? Nu obligatoriu. Fără doar și poate o dezvoltare atât de abruptă va pune rapid părțile aflate în conflict la masa negocierilor. Oricât veți crede că se va dezvolta un conflict nuclear, părerea mea e că ulterior bombardamentului se va așterne tăcerea în tabăra vestică deoarece vor înțelege că Rusia nu blufează. Și abia atunci retardații de la putere își vor recunoaște greșelile și își vor face mea culpa la masa verde.

Acum suntem într-un moment critic. Vedem ce anume se va dezvolta sau, mai bine spus, pe ce ramură vor continua evenimentele, iar atunci vom ști ceea ce urmează. Până una-alta, ne aflăm din nou într-un moment limită, ca multe altele de care am avut parte până acum. Sau, mai simplu spus, vom vedea dacă zugzwang-ul ucrainean se va generaliza, devenind un zugzwang al întregului Occident.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
The Nation: Pericolele unui război extins în Europa de Est
După președintele Serbiei, Viktor Orban afirmă fără îndoială că Europa va fi în război: „Noi nu vom participa. Nici cu bani, nici cu arme, nici cu militari”. Doar Donald Trump „mai poate opri trenul”

yogaesoteric
18 septembrie 2024