Intuiţiile geniale apar în stări modificate de conştiinţă

Persoanele de geniu, cunoscute pentru asemenea intuiţii repetate, sunt considerate înzestrate încă de la naştere cu calităţi deosebite şi misterioase – Mozart, Michelangelo sau Shakespeare, pentru a nu cita decât câţiva. Acest punct de vedere este întărit prin fenomenul copiilor minune – adică acei copii care manifestă uimitoare capacităţi în domenii specifice, cel mai adesea în muzică sau matematică.

A considera de asemenea persoane ca „înzestrate” sau realizările lor ca opere ale unui „geniu”, nu le explică deloc capacităţile, ci face doar să îi catalogheze astfel. Cum au ajuns ei la asemenea realizări? Au ei o combinaţie fericită de informaţie genetică? Din ce în ce mai mulţi cercetători afirmă că ei îşi primesc darurile dintr-o sursă superioară, comunicând chiar între ei prin modalităţi suprasenzoriale.

Trebuie să notăm mai întâi că anumite asemenea intuiţii de geniu apar în stări modificate de conştiinţă. Puţini artişti compun muzică, scriu poezii, pictează sau sculptează într-o stare de spirit obişnuită. Există apropae întotdeauna trecerea la un alt plan de conştiinţă şi o concentrare profundă, apropiată de starea de transă.

În câteva cazuri relativ rare, aceste „stări inspirate” sunt induse artificial – prin plante, muzică, autohipnoză etc. Totuşi cel mai adesea ele survin spontan la persoanele „dotate”. Coleridge a compus celebrul său poem epic „Kubla Khan” într-o stare pe care o descrie ca pe un somn profund (indusă de fapt de laudanum, o substanţă medicamentoasă pe bază de opiu);  Milton a creat „Paradisul” ca „un cântec” dictat, spune el, de către Muză.

Mozart spunea că operele sale îi veneau în timpul nopţilor când nu putea să doarmă. Îi veneau în întregime dintr-un loc insondabil. El nu auzea o bucată muzicală după alta, ci întreaga piesă în întregime. „Nu pot să spun cât este de încântător. Toate aceste intervenţii, aceste creaţii se petrec într-un vis frumos, animat şi viu”, scria el.

În ştiinţă, de asemenea, stările modificate sunt frecvente în procesele de inovaţie şi descoperire. Chiar dacă descoperirile ştiinţifice sunt paradigme ale raţiunii şi logicii, multe dintre ele îşi datorează existenţa stărilor de conştiinţă particulare ale autorilor lor, Aceasta este adevărat, de asemenea şi pentru descoperirile matematice.

Evariste Galois, de exemplu, şi-a adus contribuţia fundamentală în algebră la vârsta de 20 de ani, cu trei zile înaintea unui duel pe care îl presupunea fatal – şi chiar aşa a şi fost.
Karl Friedrich Gauss a căutat să arate că fiecare număr este produsul numerelor prime şi, în ciuda mai multor tentative, a eşuat mai mulţi ani. După aceste numeroase eşecuri, el scria în jurnalul său că a reuşit, „dar nu datorită eforturilor mele intense. Ca un fulger, enigma a fost rezolvată”.

Henri Poincare declara că elementele unei descoperiri matematice sunt „dispuse armonios, astfel încât spiritul poate îmbrăţişa întregul fără efort, dezvăluindu-i armoniile şi relaţiile ascunse”.

Înapoi…            Continuare…

yogaesoteric

Also available in: Français