Jaf la drumul mare deghizat în ajutor

Uniunea Europeană va acorda Kievului un împrumut fără dobândă de 90 de miliarde de euro (106 miliarde de dolari) pentru finanțarea nevoilor economice și militare ale Ucrainei. Este urmarea Summitul Consiliului European care a avut loc la Bruxelles la mijlocul lunii decembrie, unde liderii europeni nu au reușit să ajungă la un acord privind o propunere de folosire a activelor rusești înghețate la banca belgiană Euroclear – peste 210 miliarde euro.

Președintele Consiliului European, Antonio Costa, a declarat într-o postare pe X, pe 19 decembrie, că fondurile sunt destinate anilor 2026 și 2027.

„Ne-am angajat, am livrat”, a spus el.

Oficialii UE au avut mai multe runde de discuții pe 18 decembrie pentru a ajunge la o soluție de finanțare. Negocierile s-au concentrat pe o propunere de utilizare a zecilor de miliarde de euro din activele de stat rusești înghețate pentru a acoperi nevoile de finanțare ale Ucrainei.

Însă riscurile juridice i-au împiedicat pe unii membri ai UE să susțină propunerea. În schimb, s-a ajuns la un acord care prevede acordarea unui împrumut de pe piețele de capital, garantat de „spațiul bugetar al UE”, un termen care descrie capacitatea suplimentară de îndatorare.

Finanțarea Ucrainei a devenit o problemă majoră pentru UE în condițiile în care Statele Unite și-au redus sprijinul financiar, iar țări precum Ungaria insistă pentru limitarea finanțării.

Liderii UE ghidați de Ursula von der Leyen pregătiseră pentru summit un act de piraterie financiară deghizată într-un împrumut. Nu se poate vorbi de o confiscare directă, însă banii ar fi fost practic luați cu japca, întrucât nu ar putea fi returnați decât dacă Moscova ar plăti Kievului contravaloarea daunelor pricinuite de război. Adică mult peste suma aflată în conturile din Belgia. Cu alte cuvinte, am fi avut de-a face cu o expropriere forțată pentru a finanța un război prelungit artificial.

Motivația reală nu este nici pe departe generozitatea. Sau solidaritatea față de o „națiune greu încercată”. La Bruxelles dictează cinismul politic pur. După patru ani de conflict și ajutoare cumulate de peste 300 miliarde euro de la circa 40 de state (din care UE a contribuit cu aproximativ 190 miliarde), populația a început să-i deteste pe liderii aflați la butoane.

Oamenii s-au săturat de război, de inflație și pauperitate. S-au săturat să tragă ponoasele unei „afaceri” geopolitice în care noul imperiu european nu vrea să cedeze niciun centimetru în Ucraina. De parcă am fi frați de cruce cu gașca zurlie a lui Zelenski. De parcă soarta întregului continent ar depinde de Crimeea ori Donbas. De parcă lozinca „Vin rușii!” nu ar fi cea mai perversă metodă de a-i determina pe europeni să înghită orice abuz al liderilor globaliști.

„Oboseala” a devenit un cuvânt cheie în sondaje. Simplii cetățeni nu mai vor să audă că taxele lor finanțează corupția de la Kiev. Așa că Ursula & Comp au schimbat narativul magic, printr-o strategie de manual: nu mai „luăm bani din buzunarele noastre”, ci „îi confiscăm de la agresorii ruși”. Ca un prestidigitator ieftin, von der Leyen vrea să preschimbe haiducia la drumul mare într-un act de o moralitate fără cusur. În virtute geopolitică.

Riscurile sunt catastrofale, după cum a avertizat, în mod repetat, însăși Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene. Confiscarea sau utilizarea forțată a rezervelor suverane ar eroda grav încrederea în euro ca monedă de rezervă. Și ar determina țări precum China sau Arabia Saudită să retragă miliarde din Europa. Lagarde a numit propunerea o „torsiune legală”, refuzând ca BCE să încalce tratatele UE pentru a oferi lichiditate în regim de urgență.

Precedentul este slab. În Irak, în 2003, Statele Unite au confiscat 1,7 miliarde dolari pe baza unor probe false despre arme de distrugere în masă; în Afganistan, în 2022, jumătate din rezervele înghețate de 7 miliarde dolari au fost redirecționate, într-un context de ocupație eșuată. Exemplele de mai sus nu justifică, ci expun abuzul: confiscări motivate de narative discutabile, cu consecințe pe termen lung.

De menționat că există o diferență majoră între confiscările unor bunuri occidentale din Rusia și o măsură similară asupra activelor rusești din Belgia. Moscova confiscă sau pune sub administrare locală în principal active private (firme precum Danone, Carlsberg, Unicredit, Uniper, Deutsche Bank sau Commerzbank). Acestea nu sunt rezerve suverane ale altor state, ci investiții comerciale voluntare în economia rusă. În schimb, activele rusești înghețate în Occident sunt suverane (rezerve ale statului rus / Băncii Centrale), protejate tradițional de imunitatea suverană. Confiscarea lor ar echivala cu preluarea proprietății unui stat străin, nu a unor entități private.

Un eventual efort direct al celor 40 de state donatoare ar cere doar 0,14 la sută din PIB-ul combinat anual – o fracțiune neglijabilă, echivalentă cu o cafea lunară pe cap de locuitor. Pentru România, ar însemna circa 500 milioane euro în 2026, sumă teoretic sustenabilă, cât jumătate de sistem Patriot (însă în condiții normale, nu de austeritate bugetară, cu inflație, tăieri de pensii, burse și alocații, plus majorări de taxe și impozite). Președintele Nicușor Dan, prezent la summit-ul Consiliului European, s-a arătat foarte dispus să ridice mâna la orice variantă propusă de Ursula von der Leyen: „Noi susținem oricare dintre variantele de ajutor financiar pentru Ucraina. Discuția începe cu activele rusești blocate”.

În realitate, războiul din Ucraina nu poate fi câștigat militar de Kiev și aliații din NATO. Este o mlaștină fără fund, unde fiecare miliard donat prelungește doar agonia. Suportul UE, oricât de generos ar fi (și este extrem de generos!), nu garantează victoria, ci doar alte mii de cadavre în prima linie. Și o Europă mai divizată.

Ca un medic care injectează adrenalină în trupul unui pacient aflat în stadiul terminal, elita bruxelleză amână inevitabilul în speranța producerii unei minuni.

Să sacrifici stabilitatea economică și bunăstarea a peste 450 de milioane de suflete pe altarul unui idealism războinic ipocrit este cea mai neinspirată strategie. Europa merită lideri curajoși, nu escroci deghizați în salvatori.

Citiți și:
Parlamentul UE a votat o rezoluție care intenționează să facă mai simplă achiziționarea și finanțarea achiziționării armamentului de statele membre ale UE
Jeffrey Sachs, verdict nemilos: Merz – Starmer – Macron, trei eșuați. UE, complet ruptă de realitate

yogaesoteric
12 ianuarie 2026