Jean Klein – Aforismele înțelepciunii
• Dorinţa de a investiga viaţa vine din viaţa însăşi. Din acea parte a existenţei care e încă tăinuită. Viaţa ne provoacă să întrebăm. Ea vrea să fie admirată. Şi atâta timp cât nu este, întrebarea rămâne: „Cine sunt eu?”.
• În receptivitatea superioară toate obiectele se desfăşoară şi sunt transmutate în iubire.
• Nu există întâmplare în viaţă, pentru că tot ce se petrece aparţine întregului. Din punct de vedere personal poate să pară accidental sau coincidenţă, dar în ochiul divin al infinitului există numai simultaneitate.
• Descoperirea naturii tale reale nu se poate produce cu ajutorul memoriei. Ea vine prin atenţia multidimensională ce apare firesc atunci când memoria este absentă. Această vigilenţă înnăscută este ascultare.
• Te simţi în vastitate, în imensitatea în care nu există ascultător sau privitor. Numai în ascultare se poate produce transmutaţia de la stadiu de „cunoştinţe” la „cunoaştere ca fiinţă”. Înseamnă să fii deschis la toate expresiile vieţii. Pot exista analogii, dar niciodată repetiţii. Ascultarea înseamnă acceptarea vieţii fără vreo referinţă la ceva cunoscut.
• Presimţirea vine întotdeauna de la ceea ce este presimţit.
• Spontaneitatea răsare din liniştea meditativă, din cea mai înaltă inteligenţă şi integrare. Este trăirea clipă de clipă în suprema artă a auto-renunţării, unde conflictul nu este cunoscut… Sfârşitul procesului de devenire este începutul spontaneităţii. Este un izvor de energie. Este iubire.
• Plăcerea este întotdeauna în umbra durerii. În beatitudine nu există o contraparte; este fără cauză sau obiect. Plăcerea menţine persoana (ego-ul, n.r.), pe când beatitudinea o anihilează. Plăcerea este fracţionară. Beatitudinea este multidimensională, atotcuprinzătoare. Este sursa tuturor fracţiunilor, nu sinteza lor. Plăcerea are un început şi un sfârşit. Beatitudinea este continuă…
• Viaţa nu are nevoie de o raţiune de a fi. Aceasta-i splendoarea ei.
• Ceea ce se numeşte norocul începătorului este de fapt libertatea începătorului faţă de ideile despre sine însuşi.
• Mintea poate modifica toată mobila dintr-o cameră, dar pereţii vor rămâne. De ce să trăieşti limitat de pereţi? Fiinţa ta, pacea şi împlinirea ultimă sunt libere de orice limitare.
• Mintea este o cursă, dar când priveşti cu adevărat nu poţi descoperi niciun prizonier.
• Adevărata cale Bhakti înseamnă abandonul desăvârşit în faţa propriei tale linişti.
• Întrebările reale vin din răspunsul însuşi. De aceea tu poţi găsi răspunsul doar în tine însuţi. Tu însuţi eşti răspunsul oricărei întrebări.
• Orice frică reprezintă inevitabilul preţ al izolării. Atâta timp cât persistă iluzia unui ego separat nu putem evita teama. Singurul remediu definitiv împotriva fricii este realizarea unei conştiinţe globale şi unificatoare.
• Autoritatea reală vine din înţelepciunea impersonală, nicidecum de la persoană.
• Tu nu eşti proprietarul a ceea ce posezi, ci doar un administrator. În această postură te comporţi complet diferit deoarece te simţi liber faţă de bunuri. Le vei utiliza potrivit fiecărei situaţii, dar nu în vederea acumulării. Când ajungi să te cunoşti profund, descoperi ierarhia reală a lucrurilor.
• Sinele este ca o sursă luminoasă ale cărei raze alcătuiesc mentalul nostru şi, în consecinţă, lumea. Fiinţele şi lucrurile, sub aspectul lor cel mai divers, cel mai eterogen, nu sunt decât fragmentări ale aceluiaşi Tot, precum scânteile care sar dintr-un foc sau firele plasei unui păianjen.
• Când totul s-a absorbit în vigilenţă fără alegere, apare înţelegerea. Ea se iveşte fără efort. Ceea ce e lipsit de orice atingere a voinţei este un dar.
Citește și:
Jean Klein – Martorul eternităţii
Aforisme despre meditaţie
yogaesoteric
5 iulie 2019
Also available in:
Français