Joc, set, meci cu Moscova?

O axiomă a războiului spune că este întotdeauna de dorit să existe un teritoriu prietenos dincolo de propriile granițe sau capacitatea de a preveni acumularea unei puteri militare semnificative pe un teritoriu neutru pentru un atac împotriva propriului teritoriu.

Când nu aveau puterea militară pentru a face multe, Statele Unite au promulgat „Doctrina Monroe”, cu un obiectiv similar. Când Moscova a trimis forțe rusești în estul Ucrainei în februarie 2022, a făcut aceasta fără niciun plan de cucerire sau intenție de a controla permanent teritoriul ucrainean. După cum au subliniat observatorii militari occidentali la acea vreme, forța rusă care a intervenit a fost mult prea mică și incapabilă pentru orice misiune dincolo de o intervenție limitată pentru o perioadă scurtă. De fapt, observatorii occidentali au prezis că forțele ruse vor rămâne în curând fără muniție, echipament și soldați. Motivul pentru angajamentul militar limitat al Moscovei era evident. Moscova a căutat inițial neutralitatea pentru Ucraina, ca o soluție la ostilitatea Ucrainei față de Rusia și la cooperarea acesteia cu NATO, nu subjugarea sau cucerirea teritorială.

Moscova credea, deloc nerezonabil, că un stat-națiune ucrainean neutru ar putea fi un fel de „cordon sanitar” care ar proteja Rusia de NATO și, în același timp, ar izola NATO de Rusia.

Aproape trei ani de finanțare practic nelimitată de la Washington pentru arme moderne și sprijin sub formă de supraveghere din spațiu, informații și recunoaștere pentru un război proxy menit să distrugă Rusia fac această abordare de râs. Recunoașterea cancelarului Merkel că Acordurile de la Minsk sponsorizate de Occident au fost în realitate concepute pentru a da timp Ucrainei să-și consolideze puterea militară este suficientă pentru ca Moscova să respingă promisiunile occidentale de a respecta, să nu mai vorbim de a întări neutralitatea ucraineană.

Întrebat pe 19 ianuarie cu privire la potențialul de negocieri cu Washington și NATO, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus: „Suntem pregătiți [pentru negocieri]. Dar, spre deosebire de povestea de la Istanbul, nu vom avea o pauză în ostilități în timpul negocierilor. Procesul este necesar să continue. În al doilea rând, desigur, realitățile de pe teren au devenit diferite, semnificativ diferite”. Ce înseamnă cuvintele lui Lavrov? În 1982, mareșalul Nikolai Ogarkov, șeful Statului Major Sovietic, a susținut că deținerea controlului asupra râului Rin va determina rezultatul oricărui război viitor cu NATO în Europa Centrală. Nu există nicio îndoială că înalți lideri militari ai Rusiei au ajuns deja la concluzia că un control rusesc asupra râului Nipru este esențial pentru securitatea națională a Rusiei. Pe lângă anexarea unor orașe istorice rusești precum Odesa și Harkov, Moscova va insista aproape sigur asupra unei zone demilitarizate moderne de la râul Nipru până la granița de est a NATO, pentru a preveni reapariția unei forțe militare ostile în Ucraina de Vest.

Nu se știe dacă polonezii, maghiarii sau belarușii decid să angajeze Moscova în discuții cu privire la teritoriul ucrainean cu legături istorice cu țările lor, dar prăbușirea iminentă a statului ucrainean și a forțelor sale armate va antrena, fără îndoială, astfel de discuții. Strategia Washingtonului față de Moscova – dacă poate fi numită o strategie –, a constat în organizarea de măsuri coercitive în întreaga Alianță Atlantică – economice, diplomatice și militare – pentru a dăuna fatal Rusiei și a-i destabiliza guvernul. Abordarea nerealistă a Washingtonului a eșuat, iar NATO, cadrul pentru implementarea sa, este acum slăbit fatal, nu Rusia. Drept urmare, marca Washingtonului a fost grav diminuată, chiar slăbită. Convingerea Washingtonului că, odată cu puterea combinată a puterii științifice-industriale a NATO, ar putea obține o victorie strategică asupra Rusiei, înarmând ucrainenii ca să lupte pentru ei, s-a inversat grav. La fel ca Franklin Delano Roosevelt (FDR) în 1939, care se aștepta ca germanii să ajungă într-un impas cu armatele anglo-franceze pe modelul Primului Război Mondial, Washingtonul nu a luat în considerare posibilitatea ca Ucraina să piardă lupta.

În anii 1930, FDR a fost prins într-o spirală a datoriilor de cheltuieli cu „dobândă specială”. Sfidând logica și posibilitățile existente, FDR a optat pentru mai multe cheltuieli federale, până când și-a dat seama că nu funcționează. Odată cu debutul războiului în Europa, FDR a văzut oportunitatea de a elibera societatea americană din Depresiune prin conducerea Statelor Unite în război. Schema lui FDR a funcționat. Al Doilea Război Mondial a revigorat economia americană și a pus capăt șomajului cronic al Americii. În același timp, insularitatea fizică a Americii a menținut infrastructura americană și poporul american dincolo de accesul inamicilor săi.

Președintele Biden și Congresul merg pe o idee similară, cu consecințe profunde, dar astăzi, armele moderne îngrozitor de distructive fac ca opțiunea războiului să fie suicidară. Cu alte cuvinte, problemele secolului al XXI-lea nu pot fi rezolvate cu ajutorul metodelor și politicilor secolului al XX-lea. În loc să creeze o altă narațiune falsă pentru a justifica finanțarea unui stat ucrainean corupt care se prăbușește, Washingtonul și aliații săi ar face mai bine să pună la îndoială rațiunea unui nou război rece costisitor îndreptat împotriva Moscovei, Beijingului, Teheranului și a unei mulțimi de țări cu concepții asupra lumii care diverg brusc de ale noastre.

Școlile de afaceri își învață studenții că mărcile bune au puterea de a influența procesul de luare a deciziilor și de a crea comunități de oameni cu o gândire similară. Nu doar companiile au nevoie de mărci; și țările au nevoie de ele. Întrebat despre capacitatea Washingtonului de a face față războaielor din Ucraina și din Orientul Mijlociu, președintele Biden a spus: „Suntem cea mai puternică națiune din lume, din istoria lumii. Ne putem ocupa de ambele [războaie]”. Biden a greșit și se înșală. Resursele Americii nu sunt nelimitate. Puterea americană este constrânsă. În Europa, Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină, marca americană a fost deteriorată. Americanii au nevoie (și ar fi necesar să ceară) o analiză sobră a faptelor de la cei care vor să fie președinți. Ei ar fi necesar să fie capabili să identifice adevăratele interese naționale ale Statelor Unite și de asemenea să identifice realitățile politice și culturale care nu e treaba Washingtonului să le modifice.

Autor: Col. (r) dr. Douglas Macgregor, comentator media – SUA

Citiți și:
Războiul din Ucraina: Washingtonul trece la planul B
Detaliile planului de pace convenit între Rusia și Ucraina din 15 aprilie 2022: Occidentul a refuzat garanțiile pentru Kiev și planul a căzut, rezultând sute de mii de victime în plus!

yogaesoteric
14 mai 2024