Jocul aproape obsesiv de-a războiul

 
La sfârşitul lunii ianuarie 2016, un italian în vârstă de 40 de ani, purtând la vedere o armă ce părea a fi un AK47, călătorind cu metroul câteva staţii, a ajuns în renumita gară feroviară Termini din Roma. La sesizarea unor cetăţeni, a fost declanşată alarma antiteroristă. Forţele speciale au înconjurat gara, au blocat trenurile şi călătorii, reperând în cele din urmă presupusul terorist care cumpărase o armă de jucărie pentru fiul său.
Am putea spune mult zgomot pentru nimic, dar…

Cu tehnica şi tehnologiile de producţie de astăzi, vizual nu se mai poate face deosebirea între o armă adevărată… şi o armă de jucărie.

Magazinele de jucării artizanale sunt la concurenţă cu cele de arme adevărate. De mici, copiii, băieţi şi fete, îşi pot însuşi arta războiului pe calculator, prin war games (oferta este supraabundentă), şi în teren, cu armele de jucărie. Când se fac mai mari, pot testa cunoştinţele şi abilităţile folosind jucăriile războinice, pentru a declanşa alarme false, a da lovituri acolo unde se lucrează cu bani etc. În ţările civilizate, unde accesul la arme pentru uz personal este un drept sfânt, copiii se pot juca folosind arme adevărate!

Cei/cele cărora le-a intrat „microbul“ războiului în sânge îşi vor desăvârşi chemarea în şcoli militare. Trecerea de la lucrurile copilăreşti la cele mature, serioase, nu va constitui un şoc. În fond totul este un joc – jocul de-a războiul.

Şi recenta reuniune NATO de la Varşovia face parte din acest joc. Marii jucători ai sec. XX şi ai sec. XXI preferă războiul departe de casă, prin ograda altora mai mici, riposte mobile, lovituri preventive sau selective de sub pământ, de sub apă, de pe pământ, de pe apă, din aer şi – nu-i exclus – chiar din cosmos. Se aduce tehnică militară, se deplasează trupe pentru întărirea flancului de est şi sud-est. Pe celelalte flancuri şi în interior este pace şi ordine…

Din gurile participanţilor la reuniune au ieşit declaraţii optimiste, fie şuvoi, fie sub formă de picături care se desprind greu de pipetă, ca la preşedintele nostru. Se aşteaptă mutările adversarului/adversarilor.

„Si vis pacem para bellum.” (Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război.) Senzaţia care unora le dă fiori reci este că pregătirile de război nu se fac pentru pace. Temperatura creşte. De la Pierre de Coubertin s-a tot testat olimpismul ca agent de… răcire. Fără rezultate în detensionarea conflictelor militare, dar cu efecte profitabile în domeniul afacerilor şi al propagandei. Înseamnă că olimpismului îi lipseşte ceva…

Pe durata turneului de tenis de la Wimbledon şi a campionatul european de fotbal din Franţa, n-au fost suspendate pregătirile de război, precum în Grecia antică în timpul olimpiadelor. Nici moliile n-au stat liniştite…

„Si vis pacem para pacem” (Dacă vrei pace pregăteşte de pace) rămâne o fata morgana, o utopie în lumea aceasta, cu toate premiile Nobel pentru pace.

Citiţi şi:
«Europa este destinată războiului» (I)
«Dacă nu auziți cu toții tobele războiului, înseamnă că sunteți surzi»

yogaesoteric
2 noiembrie 2016