Justiţia imanentă este uneori iminentă şi implacabilă
Un accident tragic cu trei morţi şi câteva dintre dedesubturile lui
Știrea tragicului accident, soldat cu moartea unor persoane, în care a fost implicat realizatorul de emisiuni de radio și de televiziune Șerban Huidu, a făcut o vreme prima pagină a ziarelor și a provocat comentarii nesfârșite, care începeau să afecteze popularitatea emisiunii televizate „Cronica Cârcotașilor”.
În stilul cunoscut al mass-mediei, după ce toți l-au forfecat și l-au întors pe toate părțile pe Huidu, dintr-o dată s-a lăsat o tăcere grea și nimeni nu a mai suflat apoi un cuvințel despre cele petrecute, pentru că au intervenit interese comerciale, care mai întotdeauna primează pentru patronii presei.
După cum știm cu toții, cunoscutul realizator al emisiunii „Cronica Cârcotașilor” a fost, pe data de 16 octombrie 2011, la exact trei luni după ziua sa de naștere, la originea unui grav accident rutier, care s-a soldat cu moartea a trei oameni.
Accidentul a avut loc în zona localității Timișul de Sus din județul Brașov. Înaintea acestui tragic și regretabil eveniment au existat însă, în viața lui Șerban Huidu, o serie de alte evenimente semnificative care, pentru un observator inteligent și atent, în niciun caz nu pot fi considerate întâmplătoare. Ele au avut un anumit rol, pe care un om cu credință în Dumnezeu le-ar numi „de prevenire” sau mai degrabă „de avertizare”. Astfel, în urmă cu doi ani, la doar un kilometru de locul accidentului rutier ce a provocat moartea a trei persoane, realizatorului TV Huidu i-a fost suspendat permisul de conducere pentru o lună de zile, deoarece se angajase într-o depășire peste marcajul rutier cu linie continuă. În plus, tragicul accident produs recent în localitatea Timișul de Sus nu este primul în care Șerban Huidu a fost implicat. În 2005, el a fost lovit de o mașină, în timp ce se deplasa cu motocicleta, însă atunci a scăpat cu răni ușoare, în parte și datorită echipamentului de protecție pe care îl purta. De asemenea, în 2007, mașina sa a fost lovită de o ambulanță. A urmat apoi accidentul de schi din stațiunea austriacă Innsbruck. Acesta s-a produs pe data de 29 decembrie 2010, iar în urma sa, Huidu a intrat în comă până în data de 1 ianuarie 2011, după care a mai rămas încă o lună în spitalul din Innsbruck pentru recuperare.
Pe 4 februarie 2011 i s-a permis întoarcerea în țară, unde a continuat procedura de recuperare medicală. De altfel, în perioda premergătoare tragicului accident din județul Brașov, Șerban Huidu mai lua încă medicamente, însă, potrivit medicilor, el avea totuși voie să conducă mașina.
Ca un aspect colateral, presa menționează că și alți membri ai familiei lui Șerban Huidu au trecut în aceeași perioadă prin tot felul de accidente și încercări grele. În vara anului 2010, fratele său, Vlad Huidu, a suferit o ruptură de ficat și o hemoragie internă, în urma unui accident de motocicletă, fiind necesară internarea lui la secția de Terapie intensivă, acesta revenindu-și abia după câteva săptămâni de îngrijiri medicale. Într-un alt accident de schi a fost implicată și soția lui Șerban Huidu, Cristina, de această dată în Italia, în anul 2008, când, în urma unei căzături, ea și-a rupt clavicula, fiind internată atunci într-un spital din Elveția.
La o privire superficială, Șerban Huidu apare ca o victimă, care a trecut în mod neexplicabil printr-o serie de evenimente nefaste, ca și cum ar fi fost urmărit de ghinion sau de un blestem. Totuși, pentru că nimic în Univers nu este întâmplător, orice om inteligent care ar trăi astfel de evenimente ar căuta o cauză declanșatoare a acestor nenorociri și s-ar gândi – conform principiului de bun-simț care spune să-ți faci mea culpa – că ceva nu este tocmai în regulă cu el însuși, că ceva din modul său de acțiune este greșit. Așa cum vom vedea în continuare, astfel de evenimente nefaste manifestate în serie nu pot fi decât consecința unor greșeli pe măsură, constituind niște sui generis avertismente care trebuie luate în seamă.
Faptul că timp de paisprezece ani, în emisiunile sale, Huidu (un nume parcă predestinat) și-a bătut joc mai mereu și, adesea, în mod gratuit de feluriți oameni, scoțându-le în evidență într-un mod extrem de caustic, răutăcios și batjocoritor greșelile făcute în timpul unor emisiuni TV este cunoscut de toată lumea. În plus, echipa emisiunii le mai și „vâna” pe victimele batjocurii, punându-le în situația umilitoare și penibilă de a da pe nepregătite explicații în fața camerei video. Oare cum a ajuns Șerban Huidu să aibă convingerea că el îi poate judeca pe ceilalți oameni, râzând în mod batjocoritor pe seama lor într-o emisiune publică? Pe site-ul său personal, Huidu declara fără ocoliș că el este „un om orgolios”, „cu gura mare și rea”.
Totodată, Șerban Huidu susținea la un moment dat cu cinism că datorită meseriei sale și naturii emisiunii pe care o realizează, el acceptă prostia doar în două situații, și anume, atunci când o vede ca pe o boală și atunci când îi servește drept material în realizarea emisiunii „Cronica Cârcotașilor”. Într-adevăr, prostia este regretabilă și fiecare om ar trebui să își propună să se despartă definitiv de ea. Pentru cel care a făcut câțiva pași dincolo de pragul prostiei, a privi în urmă, către cei care mai au încă de-a face cu ea, ar trebui să fie totuși un act de înțelegere și compasiune, nicidecum unul de batjocură sardonică. Umorul plin de bun-simț și gluma sunt diferite de batjocură și sarcasm, la fel cum discernământul este diferit de judecata critică, acuzatoare, superficială și răuvoitoare.
Dincolo de competența sau incompetența unor oameni din mass-media, este bine cunoscut faptul că adeseori criticile arogante ale lui Huidu le generau emoții neplăcute și suferință și le aduceau prejudicii de imagine celor care erau „atinși” de observațiile malițioase și de scenariile batjocoritoare pe care el le monta în emisiunile sale. Este adevărat că existau situații care prin ridicolul și gravitatea erorii necesitau atenționarea din partea cuiva și nu puteau fi trecute cu vederea. Ceea ce ar fi trebuit însă să constituie pentru Șerban Huidu o preocupare serioasă, în calitatea lui de realizator TV și mai ales de om responsabil, inteligent și cu conștiință, este faptul de a ști să aibă măsură și să respecte granița dintre justețea observației critice și batjocura răutăcioasă.
Din nefericire, el nu a putut înțelege aceasta. Îmbătat de popularitatea batjocurii sale deșănțate, a continuat fără scrupule să-și râdă în mod gratuit de toți aceia pe care-i prindea greșind sau despre care el doar credea că greșeau în vreun fel, procedând de multe ori în mod cu totul grosolan și neadecvat.
După ce justiția divină și-a spus, în tăcere, cuvântul prin intermediul accidentelor și evenimentelor nefaste care s-au petrecut, Huidu a ajuns în situația de a trebui să dea socoteală în fața justiției umane. Indiferent de rezultat, această situație nu este deloc de dorit. Chiar dacă ne este greu, merită să privim cu toții semnele divine care ni se oferă în momentele critice ale existenței noastre cu inteligență și bun-simț, înțelegându-le la timp pe cele de rău augur ca pe niște prilejuri de îndreptare. Nu de alta, dar iată unde conduc orgoliul, iresponsabilitatea, orbirea spirituală și nechibzuința.
Judecata critică, acuzatoare şi răuvoitoare aşa cum apare ea din perspectiva Legilor Divine
Totul în acest Univers este supus Principiilor sau Legilor Divine, chiar dacă din ignoranță și inconștiență mulți oameni ai zilelor noastre le nesocotesc. Legile Divine sunt cele care mențin starea de ordine și armonie în întregul Univers. Ele acționează deopotrivă la scară microcosmică și macrocosmică, guvernând întreaga Manifestare, de la cea mai mică particulă subatomică și până la galaxiile gigantice, de la ființa umană individuală până la marile grupări sociale și civilizații ale omenirii. Legile divine universale se reflectă în toate cele trei Lumi, atât la nivel fizic, perceptibil imediat prin simțuri, cât și la nivel subtil – astral și cauzal.
Tradițiile spirituale ale omenirii au evidențiat într-un mod specific, în textele lor fundamentale și în cadrul special al transmisiei inițiatice orale, existența legilor divine. În cadrul școlii noastre spirituale este cunoscută Legea rezonanței oculte®, la care doctrinele spirituale ale șivaismului cașmirian făceau referire prin termenul SPANDA (vibrație), iar confreriile pitagorice prin termenul arythmos (număr).
Legea lui Doi exprimă principiul diferențierii sau al dualității în toate formele sale.
Totul este în Manifestare expresia polarității: Susul și Josul, Cerul și Pământul, Femininul și Masculinul, Esența și Substanța, Parul și Imparul, YIN-ul și YANG-ul, Luminosul și Obscurul, Stânga și Dreapta, Nașterea și Moartea, Începutul și Sfârșitul, Interiorul și Exteriorul, Micul și Marele, Emanația și Resorbția etc. O expresie particulară a Legii lui Doi este Legea Cauzei și a Efectului. Ea afirmă că armonia întregii Creații se menține în permanență prin echilibrul polarităților, care este o sui generis manifestare a „dreptății” sau justiției divine.
Astfel, în virtutea acestei Legi Divine, orice perturbare care cauzează ruperea echilibrului polarităților în sfera Manifestării este urmată la timpul potrivit de un efect compensator specific, iar echilibrul și armonia sunt în mod necesar restabilite.
Acesta este și motivul pentru care se spune că, întotdeauna, până la urmă justiția divină triumfă. Înțelepții din toate timpurile susțin că orice încălcare a Legilor Divine de către o ființă umană conduce în mod inevitabil la suportarea consecințelor compensatoare, până ce este restabilită ordinea și armonia divină.
În mod concret, conform Legii universale a Cauzei și a Efectului, tot ceea ce o ființă intenționează, gândește sau înfăptuiește la un anumit moment dat generează ulterior efecte și consecințe proporționale asupra respectivei ființe. Pentru cel înțelept, care înțelege totodată sensul real al succesiunii evenimentelor, justiția divină este în mod evident o expresie a Legii universale a Cauzei și a Efectului. Cunoașterea și înțelegerea acestei Legi universale îi permite ființei umane să se obiectiveze cu luciditate și să înțeleagă în mod just necesitățile reale ale fiecărei etape a evoluției și dezvoltării sale. Pentru cel înțelept, cunoașterea în profunzime a Legii Cauzei și a Efectului oferă prilejul și posibilitatea îndreptării și „ajustării” sistemului său de valori, precum și a modalităților sale de gândire și de acțiune. Acesta este, de altfel, sensul afirmației biblice că „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.” Tot ce-i rămâne de făcut ființei umane care cunoaște realitatea acestei Legi Divine este să fie atentă la acțiunile sale și la răspunsurile, la semnele pe care i le furnizează în viața de zi cu zi Jocul Divin al sincronicităților – coincidențele semnificative – ce îi sunt oferite de Dumnezeu, spre binele ei.
În ceea ce îl privește pe Șerban Huidu și aroganța judecăților sale, învățătura lui Iisus Hristos ne oferă perspectiva necesară pentru o înțelegere profundă și transformatoare. Deloc întâmplător, Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi: „Nu judeca niciodată (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.), pentru a nu fi după aceea tu însuţi judecat (în acelaşi mod – n.n.). Ia aminte că întotdeauna exact în felul în care tu îi vei judeca pe ceilalţi (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.), exact în acelaşi mod vei fi după aceea tu însuţi judecat (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.). Ia aminte că întotdeauna cu ce măsură le vei măsura celorlalţi (sau, altfel spus, îi vei judeca pe ceilalţi – n.n.), exact cu aceeaşi măsură ţi se va măsura apoi şi ţie tot ceea ce vei face (sau, altfel spus, tot aşa vei fi după aceea tu însuţi judecat – n.n.). Reculege-te acum, omule, pentru câteva clipe, şi gândeşte-te de ce eşti atât de pornit şi de îndârjit să vezi numai paiul ce se află în ochiul fratelui tău (şi să-l judeci într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.)? Ai observat tu vreodată până în prezent bârna ce deja se află în ochiul tău? Întreabă-te acum, oare de ce vrei tu să te duci la fratele tău şi să-i spui: «Lasă-mă să îndepărtez acest pai din ochiul tău»? Oare tu chiar nu vrei niciodată să observi mai întâi bârna ce deja se află în ochiul tău? Omule ipocrit şi cu judecata perversă, ia aminte! Îndepărtează mai întâi bârna ce se află în ochiul tău, şi abia după aceea vei putea vedea totul suficient de clar, astfel încât să te simţi îndreptăţit să îndepărtezi paiul din ochiul fratelui tău!” (text adaptat al Evangheliei după Matei, 7, 1-5)
Din păcate, pentru mulţi oameni, a-i judeca pe ceilalţi a devenit o obişnuinţă, şi întâlnim această atitudine aproape peste tot în jurul nostru, astfel încât, în zilele noastre, ea poate să le pară multora normală şi firească. În realitate, acest gen de judecată declanşează o serie de fenomene nefaste, în primul rând pentru cel care procedează astfel, şi de asemenea este extrem de nedreaptă şi pentru cel (sau cei) pe care „îl (îi) ia în vizor”. Dacă ne gândim mai profund, vom descoperi că nu este nevoie de calităţi sau de înzestrări deosebite ori de vreun efort special pentru a critica în mod agresiv pe cineva. Pe de altă parte însă, pentru a judeca just şi cu dreptate este necesară dezvoltarea anumitor calităţi şi aptitudini spirituale (inteligenţă, bun-simţ, compasiune, simpatie, umilinţă etc.).
La modul general vorbind, judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare este, înainte de toate, dăunătoare şi nefastă mai întâi pentru fiinţa umană care o emite (în ipostaza de canal răutăcios) – tocmai datorită proceselor specifice de rezonanţă ocultă® ce apar la scurt timp după aceea în universul lăuntric al respectivei fiinţe umane atunci când ea transmite astfel de judecăţi critice, acuzatoare, răuvoitoare şi otrăvitoare. Într-o asemenea situaţie, este evident pentru cei iniţiaţi că Legea Dăruirii oculte începe imediat să funcţioneze, dar de data aceasta într-un mod nefavorabil, întorcându-se ca un bumerang împotriva celui răuvoitor, cu forţa şocului în retur, aşa cum spunea la un moment dat, cu înţelepciune, Iisus: „Acela care seamănă vânt va culege apoi furtună.”
După cum ştim cu toţii, în cazul Legii Dăruirii oculte, exact ceea ce le dăruim celorlalţi, exact aceeaşi stare ne dăruim totodată, în simultaneitate, şi nouă înşine. În cazul în care o fiinţă umană manifestă judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase, ea declanşează totodată în propriul său univers lăuntric anumite procese nefaste de rezonanţă ocultă®, care o vor afecta în egală măsură, astfel că tot răul pe care ea îl va direcţiona către ceilalţi prin intermediul judecăţilor ei critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase va trece mai întâi chiar prin fiinţa ei, şi, în felul acesta, în mod inevitabil, o parte considerabilă din acele energii subtile toxice, malefice vor rămâne apoi şi se vor acumula în aura ei. Imediat după, acele energii subtile nefaste vor începe să o afecteze într-un mod direct proporţional, devenind totodată pentru ea o sui generis hrană obligatorie pe care, vrând-nevrând, va trebui apoi să o consume până când o va epuiza.
Dacă, în plus, în răstimpul în care va fi obligată să consume acea otravă subtilă, respectiva fiinţă umană alunecă pe această pantă nebănuită a răului şi regresează din ce în ce mai mult, manifestând mereu, datorită obişnuinţei iresponsabile, alte judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase, ea va continua să acumuleze acelaşi gen de energii subtile otrăvitoare, chinuitoare, nefaste, care vor declanşa apoi un proces de intensificare a rezonanţelor oculte® malefice infernale. Aceasta va provoca scăderea frecvenţei globale de vibraţie aurică a respectivei fiinţe pline de răutate. Astfel, fără ca acea fiinţă să-şi dea seama, vor începe să apară în ea (mai întâi pe nesimţite) unele rezonanţe oculte® malefice îngrozitoare, care vor genera în Microcosmosul ei lăuntric focare nefaste active de rezonanţă ocultă® malefică, ce o vor pune în contact cu tărâmurile infernale cele mai cumplite. În felul acesta, putem spune că prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale, în universul lăuntric al respectivei fiinţe se deschide o poartă către Infern, prin care entităţile satanice vor începe să acţioneze în felurite moduri malefice asupra ei. Un astfel de joc periculos se va întoarce apoi chiar împotriva acelei fiinţe, făcând după aceea să apară în Microcosmosul ei stări de tulburare şi dezechilibre, care, la un moment dat, vor face să se declanşeze evenimente nefericite, boli sau afecţiuni (a căror sămânţă chiar ea a semănat-o în fiinţa sa prin astfel de acţiuni prosteşti, distructive şi inconştiente).
În loc de concluzie
Mulți oameni s-au întrebat, pe bună dreptate, cum de nu a reușit Șerban Huidu să se oprească mai devreme din alunecarea pe această pantă malefică.
Cum se face că membrii echipei cu care el a promovat timp de mai mulți ani stilul batjocoritor au început brusc, tocmai după acest tragic eveniment al cărui autor a fost Șerban Huidu, să se întrebe ce au făcut ei bun pentru oameni până în acest moment? Cum se face că doar acum judecata critică și batjocura promovată anterior au fost drastic domolite, iar interesul pentru fapte de ajutorare a altor oameni a crescut simțitor? După această lecție dureroasă, Șerban Huidu pare să fi înțeles în sfârșit ceva. Ar fi fost cu mult mai bine să o facă mai devreme.
Poate că toate aceste consecințe tragice ar fi fost evitate, dacă Șerban Huidu ar fi făcut efortul de a se analiza și de a corecta cu luciditate orientarea nesănătoasă și criticismul batjocoritor din fiecare ediție a emisiunii pe care o realiza.
La o concluzie similară au ajuns mai mulți comentatori ai evenimentului, printre care și parapsihologul Lidia Fecioru, care afirmă: „A fost o lecție pe care Șerban Huidu trebuia să o învețe de la primul accident. Chiar dacă îl percepem ca fiind răutăcios, el e un om căruia îi va fi greu să înțeleagă ce să facă cu viața lui. E un moment în care se trezește și înțelege că trebuie să facă ceva. Poate se credea mai presus de toată lumea, și și-a bătut joc de multă lume. Bumerangul pe care îl arunci se întoarce cu forță dublă.”
De fapt, chiar și cornițele pe care le purta Huidu în timpul emisiunii și care deveniseră un fel de emblemă a emisiunii sale indică destul de clar coloratura satirei sale, și anume, una batjocoritoare, sardonică, și nicidecum „moralizatoare”, așa cum susțineau în mod păcălitor promotorii emisiunii „Cronica cârcotașilor”. Iată ce a declarat prezentatoarea TV Neti Sandu: „După ce a avut loc accidentul (de schi – n.n), mi s-a părut că ar fi trebuit să se oprească. Avea ocazia să învețe ceva. Nu se putea însă să nu pățească ceva. Cifra guvernatoare, 7 (cifra zilei sale de naștere, care este 16, adică 1+6 – n.n.), trebuia să însemne pentru el spiritualitate. Totuși, el a purtat acele cornițe. Cineva care are 7 nu avea nevoie de un aliat din tabăra cealaltă. Totuși, Șerban Huidu încalcă niște reguli.”
Îndrăznim să sperăm că Șerban Huidu a înțeles cu adevărat ceva din toate aceste evenimente nefericite prin care a trecut. Poate că va reuși să își dea seama de alegerile nefaste care l-au condus în situația dureroasă în care a ajuns. El va trebui să se decidă, până nu este prea târziu, să facă ceva cu adevărat bun și să pună capăt stilului lui criticist demolator. El ar putea, de exemplu, să înceapă să realizeze o nouă emisiune, cu un nou format și cu o certă orientare binefăcătoare, intitulată „Cronica armoniei și a faptelor bune”, în care să poarte aripi de înger. Îndrăznim să sperăm că până la urmă el va înțelege într-un mod just diferența dintre bine și rău. Pentru că în tot ceea ce există, Dumnezeu nu le confundă niciodată. Tocmai de aceea, în cazul său, justiția divină imanentă a fost implacabilă, pentru că nu poți promova la nesfârșit cu titlul de bine ceva ce face mult rău. Chiar dacă Dumnezeu îngăduie uneori o vreme răul, din rațiuni care-I sunt numai Lui cunoscute, în final binele triumfă întotdeauna, iar răul este înfrânt. Fie ca binele care există în Șerban Huidu să învingă răul care l-a acaparat până acum!
Articol preluat din Caietul Taberei Yoghine de vacanţă Herculane 2012, volumul 2, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.
Citiţi şi:
Aforisme şi cugetări despre responsabilitate
Legea cauzei şi a efectului
yogaesoteric
9 noiembrie 2012