Justiţia română aşteaptă un brânci decisiv tocmai din Suedia!
un articol de Ioan Murgu
Recentele dezvăluiri ale presei asupra situaţiei din Justiţia română sunt cutremurătoare. Este destul să amintim “terifiantul” articol apărut pe 13 iunie în ziarul Ziua, din care cităm:
“Dictatura magistraţilor
Anual, peste 400 de persoane trimise de procurori în judecată, pentru diverse infracţiuni, sunt achitate de instanţele de judecată, fără ca cineva să plătească pentru aceste „erori judiciare”. Judecătorii se întrec cu procurorii la numărul de „erori judiciare”. O statistică a recursurilor în anulare admise de instanţa supremă în perioada 1996 – 2003, în materie penală, arată o medie anuală de 500 de erori judiciare ale instanţelor. Procurorii groazei...” (ZIUA, 13 iunie 2005)
Să mai amintim care este părerea şefului statului despre Justiţia română?
“Băsescu acuză unii magistraţi de dispreţ faţă de interesul naţional
BUCUREŞTI, 19 mai
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi seara, într-o emisiune transmisă de postul public de televiziune, că a văzut reticenţa la schimbare a sistemului din justiţie şi „dispreţul” unor persoane din CSM şi al Curţii Constituţionale faţă de interesul naţional, pentru a-şi conserva interesele lor. …” (Agenţia de presa MEDIAFAX, 20 mai 2005)
Zguduitoare declaraţii, nu? Totuşi, “fortăreaţa” sistemului judiciar, în frunte cu CSM (Consiliul Suprem al Magistraturii), are ziduri (şi obrazuri) groase, armate cu beton marca PCR-FSN-PSD. “Balaurul cu 33 de capete”, adevărată reîncarnare a oribilei Hydre antice, agonizează în timp ce noua putere politică se străduieşte din răsputeri să-i reteze capetele, unul câte unul. Deşi sângele şi viaţa i se scurge din vene, ea continuă să se lupte până la ultima sforţare, amăgindu-se cu amintirea puterii sale, deşi efectul de înspăimântare şi de paralizare a contestatarilor i-a dispărut demult.
Şi se pare că lovitura decisivă va veni tocmai din Malmo, Suedia. Ironic pentru justiţia „pesedizată”, dar semnificativ dacă ne gândim că Justiţia Divină nu doarme. Ne referim desigur la verdictul ce va fi dat în procesul Gregorian Bivolaru versus Justiţia română. Acest verdict, previzibil pozitiv pentru Gregorian Bivolaru, va confirma în mod necesar şi firesc diferenţa de maturitate dintre democraţia europeană şi şubreda democraţie româno-balcanică.
Cu toată solidaritatea de breaslă pe care este datoare să i-o arate justiţiei române, suntem convinşi că justiţia suedeză va da lovitura de graţie surorii sale române şi-l va pune în libertate pe “cel mai vânat om din România” (!?) după cum s-a exprimat cu răutate şi neruşinare un cotidian mason. În ciuda braţului lung al Frăţiei suprastatale a Masoneriei, estimăm că sistemul judiciar suedez se va distanţa cu oroare de hidosul sistem justiţiar românesc, încolţit asemenea balaurului în propria sa ţară. A “vota” alături de corupta justiţie română doar datorită presiunii maeştrilor masoni secreţi înfiltraţi (probabil) şi în justiţia suedeză nu ar însemna decât o recunoaştere pe faţă a aderării acesteia la ideile protocoalelor secrete al Masoneriei:
„Scopul nostru este să avem în mână puterea. Cuvântul DREPT este o idee abstractă pe care nimic nu o îndreptăţeşte…”(Protocolul I)
“… Drepturile pe care noi le-am înscris în constituţii sunt himerice închipuiri pentru mulţime deoarece ele sunt neadevărate… ” (Protocolul III)
“…Va trebui să găsim în subtilităţile şi tertipurile limbii juridice o îndreptăţire pentru cazul când vom fi siliţi să dăm pedepse care ar putea părea prea îndrăzneţe şi nedrepte…” (Protocolul VIII)
„…Cuvântul libertate, care poate fi tălmăcit în diferite feluri, noi îl vom defini astfel: „Libertatea este dreptul de a face numai ceea ce permite legea”. O astfel de tălmăcire a acestui cuvânt, făcută la timpul potrivit, va pune toată libertatea în mâinile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor face cu putinţă ceea ce o să ne fie nouă plăcut, urmărind punerea în practică a programului de mai sus…”(Protocolul XII)
În România masoneria şi-a dat arama pe faţă, prin faptul că „şi-a spălat rufele” în presă. Actele de obedienţă ale fostului guvern, condus de Adrian Năstase, au adus şi ele masoneria în luminile rampei. Şi astfel masoneria română şi-a pierdut puterea de a fi invizibilă şi de a trage din umbră sforile. Declaraţia senzaţională a preşedintelui ţării, din 15 iunie în ziarul Adevărul, despre existenţa structurilor mafiote de interese anti-naţionale ce s-au extins până la vârful piramidei politice, confirmă indirect, dar neîndoielnic acest fapt. Această declaraţie expune în acest fel însăşi originea tentaculelor secretei caracatiţe, cea care se străduieşte din răsputeri să sufoce societatea română contemporană pentru a o înrobi total, conform Protocolului al IV-lea al masoneriei: „…Cine ar putea răsturna o putere invizibilă? Căci astfel este puterea noastră…”!
Orice altă decizie decât eliberarea domnului Gregorian Bivolaru ar pune judiciarii suedezi în extrem de delicata situaţie de a-şi desconspira (eventuala) apartenenţă sau obedienţă faţă de Caracatiţa masoneriei supra-statale! De aceea noi suntem convinşi că Justiţia suedeză se va limita să aplice legea, refuzând extrădarea lui Gregorian Bivolaru, şi astfel va da un impuls pe calea cea dreaptă şi Justiţiei române.
22 iunie 2005
yogaesoteric.net